Mărturii II

71 — Adunări

Dumnezeu le-a dat israeliților instrucțiuni să se adune înaintea Lui, la anumite perioade de timp, în locul ales de El, și să păzească anumite zile speciale, în care să nu facă nicio lucrare nenecesară, ci întregul timp să fie dedicat aprecierii binecuvântărilor pe care El le revărsase asupra lor. Cu ocazia acestor sărbători speciale, ei urmau să-I aducă Domnului daruri, jertfe de bunăvoie și jertfe de mulțumire, după cum El îi binecuvântase. Robul și roaba, străinul, orfanul și văduva erau îndemnați să se bucure că Dumnezeu, cu puterea Sa minunată, i-a scos din robie la bucuria libertății. Și li se poruncea să nu vină înaintea Domnului cu mâna goală. Trebuiau să-I aducă lui Dumnezeu semnul recunoștinței lor, pentru îndurările și binecuvântările pe care El le revărsase permanent asupra lor. Aceste daruri variau în funcție de aprecierea pe care dătătorii o acordau binecuvântărilor de care avuseseră privilegiul să se bucure. În felul acesta, caracterele oamenilor erau clar descoperite. Cei care acordau o mare valoare binecuvântărilor pe care li le dăruise Dumnezeu aduceau jertfe în conformitate cu aprecierea lor pentru aceste binecuvântări. Cei ale căror puteri morale erau slăbite și amorțite din cauza egoismului și a iubirii idolatre pentru favorurile primite, în loc să fie însuflețite de iubirea arzătoare pentru generosul lor Binefăcător, aduceau jertfe sărace. În felul acesta, se descoperea ce era în inima lor. Pe lângă aceste zile speciale, de sărbători religioase ale bucuriei și veseliei, națiunea iudaică trebuia să comemoreze Paștele o dată pe an. Domnul a încheiat cu ei un legământ — dacă aveau să fie credincioși în a respecta cerințele Sale, El avea să-i binecuvânteze cu prosperitate în tot lucrul mâinilor lor. 2M 570.1

În ceea ce privește jertfele și darurile, Dumnezeu nu cere de la poporul Său din aceste zile din urmă mai puțin decât a cerut de la națiunea iudaică. Cei pe care i-a binecuvântat cu o stare materială bună și chiar văduva și orfanul nu trebuie să fie nepăsători față de binecuvântările Lui. În special cei cărora le-a dat prosperitate trebuie să Îi înapoieze ceea ce este al Lui. Ei trebuie să se înfățișeze înaintea Lui cu un spirit de sacrificiu și să-și aducă darurile conform cu binecuvântările pe care El le-a revărsat asupra lor. Dar mulți dintre cei cărora le-a dat prosperitate manifestă față de El o ingratitudine josnică. Dacă binecuvântările Lui rămân asupra lor și El face să le sporească averea, ei fac din aceste daruri funii care îi leagă de iubirea lor pentru bogățiile pe care le dețin; ei îngăduie ca preocupările lumești să le pună stăpânire pe sentimente și pe întreaga ființă și neglijează devoțiunea și privilegiile religioase. Nu-și pot permite să lase grijile ocupațiilor lor vremelnice nici măcar o dată pe an, pentru a veni înaintea lui Dumnezeu. Ei transformă binecuvântările lui Dumnezeu într-un blestem. Slujesc propriilor lor interese vremelnice, neglijând cerințele lui Dumnezeu. 2M 571.1

Oameni care posedă mari averi rămân acasă an de an, absorbiți de grijile și de interesele lor lumești și simțind că nu-și pot permite să facă nici măcar un mic sacrificiu și să participe la adunările anuale, ca să se închine lui Dumnezeu. El i-a binecuvântat cu abundență de bunuri materiale și i-a înconjurat cu binefacerile Lui la dreapta și la stânga, și totuși ei rețin micile jertfe pe care El li le cere. Le place să-și slujească lor înșiși. Sufletul lor este asemenea unui pustiu uscat, neîmprospătat de roua sau de ploaia cerului. Domnul le-a dat prețioasa binecuvântare a harului Său. El i-a eliberat din sclavia păcatului și din robia minciunii și a deschis înțelegerii lor întunecate glorioasa lumină a adevărului prezent. Și toate aceste dovezi ale dragostei și ale harului lui Dumnezeu să nu trezească, drept răspuns, nicio recunoștință? Oare cei care susțin a crede că sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape să fie orbi față de propriul interes spiritual și să trăiască doar pentru lumea aceasta și pentru viața aceasta? Oare se așteaptă ei ca interesul lor veșnic să se îngrijească de el însuși? Puterea spirituală nu va veni fără un efort din partea lor. 2M 571.2

Mulți dintre cei care susțin că așteaptă venirea Domnului lor sunt niște căutători încordați și împovărați ai câștigului lumesc. Ei sunt orbi față de interesul lor veșnic. Trudesc pentru ceea ce nu satură. Își cheltuiesc banii pentru ceea ce nu este pâine. Se străduiesc să-și găsească mulțumirea în comorile pe care și le-au adunat pe pământ, care trebuie să piară, și își neglijează pregătirea pentru veșnicie, care ar trebui să fie cea dintâi și singura lucrare adevărată a vieții lor. 2M 572.1

Fie ca toți aceia care pot să participe la aceste adunări anuale. Toți ar trebui să simtă că Dumnezeu le cere acest lucru. Dacă nu folosesc privilegiile pe care El li le-a oferit ca să poată deveni puternici în El și în tăria harului Său, vor deveni din ce în ce mai slabi și vor dori din ce în ce mai puțin să Îi consacre totul lui Dumnezeu. Veniți, frați și surori, la aceste adunări sfinte, ca să-L găsiți pe Isus. El va veni la sărbătoare. Va fi prezent și va face pentru voi lucrul de care aveți cea mai mare nevoie. Fermele voastre nu trebuie să fie considerate de o mai mare valoare decât interesele mai înalte ale sufletului. Toate comorile pe care le dețineți, oricât de valoroase ar fi, nu vor fi suficient de mari, încât să vă cumpere pacea și speranța, care înseamnă un câștig infinit, chiar dacă v-ar costa tot ceea ce aveți și toată truda și suferințele de o viață întreagă. O percepție puternică și clară cu privire la lucrurile veșnice și o inimă dispusă să-I predea totul lui Hristos sunt binecuvântări de o valoare mult mai mare decât toate bogățiile, plăcerile și slava acestei lumi. 2M 572.2

Aceste adunări de tabără sunt importante. Ele costă ceva. Slujitorii lui Dumnezeu își epuizează viața pentru a-i ajuta pe oameni, în timp ce mulți dintre aceștia par ca și când nu ar avea nevoie de niciun ajutor. De teamă să nu piardă puțin din câștigul acestei lumi, unii lasă să treacă pe lângă ei aceste privilegii prețioase, ca și când ar fi de mică importanță. Fie ca toți aceia care mărturisesc a crede adevărul să respecte fiecare privilegiu pe care li-l oferă Dumnezeu, pentru a obține o perspectivă mai clară asupra adevărului Său, asupra cerințelor Sale și asupra necesității pregătirii pentru venirea Sa. Ceea ce cere Dumnezeu este o încredere în El plină de bucurie, calmă și manifestată prin ascultare. 2M 573.1

Nu trebuie să vă împovărați cu temeri și cu îngrijorări fără rost. Lucrați pentru ziua de astăzi, îndeplinind cu credincioșie lucrarea pe care v-o desemnează providența lui Dumnezeu, și El Se va îngriji de voi. Isus vă va adânci și vă va lărgi binecuvântările. Dacă vreți ca la sfârșit să primiți mântuirea, trebuie să faceți eforturi. Veniți la aceste adunări pregătiți să lucrați. Lăsați deoparte grijile casei și veniți să-L găsiți pe Isus, și El Se va lăsa găsit de voi. Veniți cu darurile voastre, potrivit cu măsura în care v-a binecuvântat Dumnezeu. Arătați-vă recunoștința față de Creatorul vostru, față de Dătătorul tuturor bunurilor voastre, printr-un dar de bunăvoie. Nimeni dintre cei care sunt în stare să aducă un dar să nu vină cu mâna goală. „Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare.” 2M 573.2