Mărturii II

Numărul 18—Mărturie Pentru Biserică

53 — Cumpătarea creștină

„Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi, și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” 2M 352.1

Noi nu suntem ai noștri. Am fost cumpărați cu un preț imens, cu suferințele și moartea Fiului lui Dumnezeu. Dacă am putea înțelege acest lucru și l-am conștientiza pe deplin, am simți că asupra noastră apasă o mare responsabilitate: aceea de a ne păstra în cea mai bună stare de sănătate, ca să-I putem aduce lui Dumnezeu o slujire desăvârșită. Dar atunci când urmăm pe o cale care ne consumă vitalitatea, ne slăbește puterile sau ne întunecă rațiunea, noi păcătuim împotriva lui Dumnezeu. Urmând această cale, noi nu Îl proslăvim pe El în trupul și în duhul nostru, care sunt ale Sale, ci comitem un mare păcat înaintea Sa. 2M 352.2

S-a dat Isus pe Sine pentru noi? A fost plătit pentru noi un preț imens? Și este adevărat că noi nu suntem ai noștri? Este adevărat că toate puterile ființei noastre, corpul nostru și duhul nostru, tot ceea ce avem și tot ceea ce suntem Îi aparțin lui Dumnezeu? Cu siguranță. Iar atunci când ne dăm seama de lucrul acesta, ce obligații ne revin față de Dumnezeu, de a ne păstra într-o asemenea stare, încât să-L putem onora pe pământ în trupul și în duhul nostru, care sunt ale Lui? 2M 352.3

Noi credem fără nicio îndoială că Hristos vine curând. Nu este o închipuire de-a noastră, este o realitate. Nu avem nicio îndoială, nici nu am avut nicio îndoială, de-a lungul anilor, că doctrinele pe care le avem astăzi sunt adevărul prezent și că ne apropiem de judecată. Ne pregătim să ne întâlnim cu Cel care, însoțit de o suită de îngeri sfinți, este gata să Se arate pe norii cerului și să le dea celor credincioși și drepți atingerea desăvârșitoare a nemuririi. Atunci când va veni, El nu ne va curăți de păcate, nu va îndepărta defectele din caracterul nostru și nici nu va vindeca deficiențele temperamentului și ale firii noastre. Dacă această lucrare va fi realizată în noi, ea trebuie să fie realizată înainte de acel timp. Când Domnul va veni, cei care sunt sfinți vor rămâne și mai departe sfinți. Cei care și-au păstrat trupul și duhul în sfințenie și cinste vor primi atingerea desăvârșitoare a nemuririi. Dar cei care sunt nedrepți, nesfinți și întinați vor rămâne astfel pentru totdeauna. Atunci nu va mai fi făcută pentru ei nicio lucrare, ca să le îndepărteze defectele și să le dea caractere sfinte. Cel care curățește nu va mai sta atunci să-Și continue procesul de curățire și să le îndepărteze păcatele și corupția. Lucrarea aceasta trebuie să fie făcută în aceste ceasuri de probă. Acum trebuie să fie realizată această lucrare în dreptul nostru. 2M 353.1

Noi primim adevărul lui Dumnezeu având capacități diferite și, atunci când venim sub influența acestui adevăr, el realizează în noi lucrarea necesară pentru a ne face potriviți, din punct de vedere moral, pentru Împărăția slavei și pentru societatea îngerilor cerești. Acum, noi ne aflăm în atelierul lui Dumnezeu. Mulți dintre noi suntem pietre brute, cum au fost scoase din carieră. Dar, pe măsură ce ne prindem de adevărul lui Dumnezeu, influența lui ne afectează. El ne înnobilează și îndepărtează din noi orice defect al păcatului, de orice natură ar fi el. În felul acesta, noi suntem pregătiți să-L vedem pe Împărat în toată frumusețea Sa și, în cele din urmă, să ne alăturăm îngerilor curați, cerești, în Împărăția slavei. Lucrarea aceasta trebuie să fie realizată pentru noi aici; trupul și duhul nostru trebuie să fie pregătite aici pentru nemurire. 2M 353.2

Ne aflăm într-o lume care se opune neprihănirii și curăției de caracter, care se opune creșterii în har. Oriunde ne uităm, vedem corupție, întinare, diformitate și păcat. Și care este lucrarea pe care trebuie să o realizăm aici, chiar înainte de a primi nemurirea? Aceea de a ne păstra corpul sfânt și spiritul curat, ca să putem sta nepătați în mijlocul nelegiuirilor care abundă pretutindeni în jurul nostru, în aceste zile din urmă. Dacă vrem ca această lucrare să fie realizată, trebuie să o începem imediat, cu toată inima și în mod înțelept. Nu trebuie să ne lăsăm influențați de egoism. Duhul lui Dumnezeu trebuie să dețină controlul deplin asupra noastră și să ne influențeze toate acțiunile. Dacă ne prindem așa cum trebuie de Cer, dacă ne prindem de puterea care vine de sus, vom simți puterea sfințitoare a Duhului lui Dumnezeu în inimile noastre. 2M 354.1

Atunci când am încercat să le prezentăm reforma sănătății fraților și surorilor noastre și le-am vorbit despre cât de important este să avem grijă ce mâncăm și ce bem, precum și să facem totul spre slava lui Dumnezeu, prin atitudinea lor, mulți au spus: „Nu este treaba nimănui dacă eu mănânc un lucru sau altul. Indiferent ce facem, singuri suportăm consecințele”. Dragi prieteni, faceți o mare greșeală. Nu sunteți voi singurii care suferă pentru că urmează o cale greșită. Colectivitatea în mijlocul căreia trăiți suportă consecințele greșelilor voastre în mare măsură, așa cum le suportați voi. Dacă voi suferiți de pe urma lipsei de cumpătare în mâncare și băutură, și noi, cei care suntem în preajma voastră sau care suntem asociați cu voi, vom fi afectați, la rândul nostru, de neputințele și de defectele voastre. Vom avea de suferit din cauza comportamentului vostru greșit. Dacă acesta are drept efect diminuarea puterilor minții sau ale corpului vostru, noi vom simți acest lucru atunci când ne aflăm în compania voastră și vom fi afectați. Dacă, în loc să aveți un spirit optimist, sunteți mohorâți, voi aruncați o umbră asupra spiritului tuturor celor din jur. Atunci când noi suntem triști și descurajați sau trecem prin necazuri, dacă te afli într-o stare de sănătate bună, tu poți să ai o minte clară, care să ne arate calea de scăpare și să ne spună un cuvânt de mângâiere. Dar, dacă mintea ta este atât de amorțită de modul tău de viață greșit, încât nu poți să ne dai un sfat potrivit, nu avem de pierdut și noi? Nu ne afectează influența ta în mod serios? Noi putem avea o anumită încredere în propria noastră judecată și totuși să dorim să ne sfătuim cu cineva, pentru că „biruința vine prin marele număr de sfetnici”. Vrem ca purtarea noastră să fie consecventă pentru cei pe care îi iubim și de aceea dorim să căutăm sfatul acestora, iar ei să fie în stare să ni-l dea având mintea clară. Dar ce încredere să avem în judecata voastră, când nervii voștri sunt încordați la maximum și creierul vă este privat de vitalitate, aceasta fiind redirecționată pentru a se ocupa de hrana nesănătoasă din stomacul vostru sau de enorma cantitate de mâncare pe care o consumați, fie aceasta chiar sănătoasă? Ce încredere să avem noi în discernământul unor astfel de persoane? Ele privesc lucrurile printr-o masă de hrană nedigerată. De aceea, modul vostru de viață ne afectează și pe noi. Este imposibil ca voi să urmați o cale greșită fără să-i faceți și pe alții să sufere. 2M 354.2

„Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare, toți aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergați dar în așa fel, ca să căpătați premiul! Toți cei ce se luptă la jocurile de obște, se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate veșteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt; ci mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” Cei care se angajau în cursele de alergare pentru a obține o cunună de lauri, care era considerată o onoare specială, erau cumpătați în toate lucrurile, astfel încât mușchii lor, creierul și fiecare parte a corpului să poată fi în cea mai bună stare pentru a-i ajuta în alergare. Dacă nu erau cumpătați în toate lucrurile, nu puteau să aibă acea elasticitate pe care o aveau dacă erau cumpătați. Dacă dădeau dovadă de cumpătare, puteau să alerge cu mai mult succes în cursă și erau mai siguri de primirea cununii. 2M 355.1

Dar, cu toată cumpătarea lor — cu toate eforturile lor de a avea o dietă corectă, ca să se păstreze în cea mai bună stare de sănătate — cei care alergau într-o cursă pământească alergau la risc. Era posibil ca ei să facă tot ceea ce depindea de ei și totuși, în cele din urmă, să nu primească semnul onoarei, pentru că un altul, poate cu un avans foarte mic, lua premiul. Doar un singur concurent primea premiul. Dar în cursa cerească putem să alergăm toți și să primim toți premiul. Aici nu există nicio incertitudine, niciun risc. Trebuie să ne îmbrăcăm cu virtuțile cerești și, având privirile îndreptate în sus, către cununa nemuririi, să păstrăm mereu înaintea ochilor noștri Modelul. El a fost un om al durerii și obișnuit cu suferința. Noi trebuie să avem permanent înaintea noastră viața umilă, de tăgăduire de sine, a divinului nostru Domn. Atunci când căutăm să-L imităm pe El, să ne păstrăm privirea ațintită asupra premiului, putem alerga în această cursă având certitudinea că, dacă facem tot ceea ce ține de noi, cu siguranță vom primi premiul. 2M 356.1

Oamenii se supun singuri tăgăduirii de sine și disciplinei, cu scopul de a obține o cunună pieritoare, care se ofilește după o zi și care este un semn de onoare doar din partea muritorilor, aici, pe pământ. Dar noi urmează să alergăm într-o cursă la a cărei încheiere vom primi cununa nemuririi, viața veșnică. Da, răsplata noastră, premiul cursei în care alergăm, este o greutate veșnică de slavă. „Noi”, spune apostolul, alergăm „pentru o cunună care nu se poate veșteji”. Dacă cei care se angajează în această cursă aici, pe pământ, pentru o cunună pieritoare, pot să fie cumpătați în toate lucrurile, noi, care avem în vedere o cunună nepieritoare, o greutate veșnică de slavă și o viață care durează cât viața lui Dumnezeu, să nu putem face același lucru? Când avem în fața noastră această motivație, acest stimulent, să nu putem „să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte, să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus”? El ne-a arătat calea și a marcat-o până la capăt cu urmele pașilor Săi. Este calea pe care a mers El; și noi putem, împreună cu El, să experimentăm tăgăduirea de sine și suferința și să mergem pe această cale, însemnată cu propriul Său sânge. 2M 356.2

„Eu, deci, alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt; ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire.” Aici este o lucrare de făcut pentru fiecare bărbat, femeie sau copil. Satana încearcă permanent să câștige controlul asupra corpului și asupra spiritului vostru. Dar Hristos v-a cumpărat și sunteți proprietatea Lui. Acum, voi trebuie să lucrați împreună cu Hristos, împreună cu îngerii cei sfinți care vă slujesc. Vouă vă revine datoria de a vă ține trupul în supunere. Dacă nu faceți acest lucru, cu siguranță veți pierde viața veșnică și cununa nemuririi. Și totuși, unii vor spune: „De ce ar trebui să intereseze pe cineva ce mănânc sau ce beau eu?” V-am arătat ce relație există între purtarea voastră și cei de lângă voi. Ați văzut că lucrul acesta are mult de-a face cu influența pe care o exercitați în familia voastră. Are mult de-a face cu modelarea caracterului copiilor voștri. 2M 357.1

Așa cum am spus mai înainte, noi trăim într-un veac degradat, corupt. Este un timp când Satana pare să dețină controlul aproape deplin asupra minții celor care nu sunt pe deplin consacrați lui Dumnezeu. De aceea, asupra părinților și asupra tutorilor care au în grija lor copii pe care să-i crească apasă o mare responsabilitate. Părinții și-au luat responsabilitatea de a aduce pe lume acești copii; așadar, care este datoria lor? Să-i lase să crească așa cum pot și așa cum vor? Dați-mi voie să vă spun că o grea răspundere apasă asupra acestor părinți. „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva: să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.” Faceți lucrul acesta, atunci când pregătiți hrana pentru masa voastră și vă chemați familia să ia parte la ea? Așezați voi în fața copiilor voștri doar alimente despre care știți că le vor face cel mai bun sânge? Este această hrană de așa natură, încât să le păstreze organismul în cea mai slabă stare de agitație? Le va oferi ea cea mai bună legătură cu viața și cu sănătatea? Aceasta este hrana pe care aveți grijă să o așezați înaintea copiilor voștri? Sau, fără să țineți seama de binele lor viitor, le dați o hrană nesănătoasă, incitantă și iritantă? 2M 357.2

Dați-mi voie să vă spun că acești copii s-au născut pentru rău. Se pare că Satana deține controlul asupra lor. El le ia în stăpânire mințile fragede și li le corupe. De ce tații și mamele se poartă ca și când ar fi cuprinși de letargie? Ei nu bănuiesc că Satana seamănă semințe rele în familiile lor. Sunt cât se poate de orbi, de nepăsători și de nechibzuiți cu privire la aceste lucruri. De ce nu se trezesc, să citească și să studieze aceste subiecte? Apostolul spune: „De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea”. Aceasta este o lucrare care apasă asupra oricui mărturisește că-L urmează pe Hristos; ea constă în a trăi după planul dezvoltării continue. 2M 358.1

Mi-a fost descoperit caz după caz. Pot să aleg familie după familie cu copii, din această clădire, fiecare dintre ei la fel de depravat ca iadul. Unii dintre aceștia pretind că sunt urmași ai lui Hristos, iar voi, părinții lor, sunteți la fel de indiferenți ca și când ați fi suferit un șoc de paralizie. 2M 358.2

Am spus că unii dintre voi sunteți egoiști. Voi nu ați înțeles ce am vrut să spun prin aceasta. Vă preocupă care alimente au gustul cel mai bun. Domnesc gustul și plăcerea, în locul slavei lui Dumnezeu și al dorinței de a progresa în viața spirituală și de a vă desăvârși sfințirea în temere de Dumnezeu. V-ați consultat propriile plăceri, propriul apetit; și, în timp ce voi făceați acest lucru, Satana a câștigat avantaj asupra voastră și, în general, vă zădărnicește eforturile de fiecare dată. 2M 358.3

Unii dintre voi, tații, v-ați dus copiii la medic să vedeți ce este cu ei. Eu aș fi putut să vă spun în două minute care era problema. Copiii voștri sunt corupți. Satana a câștigat controlul asupra lor. El a trecut pe lângă voi, în timp ce voi, care, pentru ei, țineți locul lui Dumnezeu, ca să-i păziți și să-i îndrumați, stăteați liniștiți, amețiți și adormiți. Dumnezeu v-a poruncit să-i creșteți în frica și învățătura Domnului. Dar Satana v-a luat-o înainte și a țesut legături străine în jurul lor. Și totuși voi continuați să dormiți. Fie ca Cerul să aibă milă de voi și de copiii voștri, căci toți aveți nevoie de îndurarea Lui. 2M 359.1

Dacă ați fi luat poziție pentru reforma sănătății, dacă ați fi unit cu credința voastră fapta, cu fapta cunoștința, cu cunoștința înfrânarea, cu înfrânarea răbdarea, lucrurile ar fi putut fi diferite. Dar voi ați fost treziți doar parțial față de nelegiuirea și de depravarea care există în casa voastră. V-ați deschis doar puțin ochii și apoi v-ați liniștit și ați adormit din nou. Credeți voi că îngerii pot să vină în căminul vostru? Credeți că fiii și fiicele voastre sunt sensibili la influențele sfinte, când în mijlocul vostru există asemenea lucruri? Pot să enumăr familie după familie care sunt aproape în întregime sub controlul lui Satana. Știu că lucrurile acestea sunt adevărate și vreau ca oamenii să se trezească înainte de a fi prea târziu pentru veșnicie și sângele sufletelor, chiar sângele sufletelor propriilor lor copii, să fie găsit pe hainele lor. 2M 359.2

Mintea unora dintre acești copii este atât de slabă, încât ei nu au decât o jumătate sau o treime din strălucirea intelectuală pe care ar fi putut să o aibă, dacă ar fi fost virtuoși și curați. Ei au risipit-o în masturbare. Chiar aici, în această biserică, depravarea abundă peste tot. Când și când auzi o cântare sau vezi câțiva care se adună de plăcere. De fiecare dată când aud despre aceste lucruri, îmi vine să mă îmbrac în sac. „O! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi!” „Doamne, îndură-Te de poporul Tău!” Mă simt profund mâhnită. Chinul meu sufletesc întrece orice aș putea să vă descriu. Voi dormiți. Oare fulgerele și tunetele de pe Sinai vor trezi biserica? Vă vor trezi pe voi, tați și mame, să începeți lucrarea de reformă în propriul vostru cămin? Voi ar trebui să vă învățați copiii. Ar trebui să îi instruiți cum să se ferească de viciile și de corupția acestui veac. În loc de aceasta, mulți dintre voi sunteți preocupați cum să obțineți ceva bun de mâncat. Așezați pe mesele voastre unt, ouă și carne, iar copiii voștri mănâncă din ele. Ei se hrănesc chiar cu acele lucruri care le vor stârni pasiunile josnice și apoi voi veniți la adunare și Îl rugați pe Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă salveze copiii. Cât de sus credeți voi că vi se înalță rugăciunile? Mai întâi, aveți de făcut o lucrare. După ce veți fi făcut pentru copiii voștri tot ce v-a încredințat Dumnezeu să faceți, de-abia atunci veți putea veni cu încredere să cereți ajutorul special pe care Dumnezeu a promis că vi-l va da. 2M 359.3

Ar trebui să căutați cumpătarea în toate lucrurile. Trebuie să o căutați în ceea ce mâncați și în ceea ce beți. Și totuși, voi spuneți: „Nu este treaba nimănui ce mănânc eu, ce beau sau ce pun pe masa mea”. Este treaba cuiva, dacă nu cumva vă închideți copiii undeva sau plecați în pustie, unde să nu fiți o povară pentru alții și unde copiii voștri neascultători și stăpâniți de vicii să nu îi corupă pe cei în societatea cărora se amestecă. 2M 360.1

Mulți dintre cei care au adoptat reforma sănătății au renunțat la tot ce este dăunător; dar, dacă au lăsat deoparte aceste lucruri, înseamnă oare că pot să mănânce cât de mult vor? Se așază la masă și, în loc să țină seama de cât ar trebui să mănânce, se lasă în voia apetitului și mănâncă peste măsură de mult. Și stomacul are cu ce să se obosească tot restul zilei, pentru a face față poverii aruncate asupra lui. Toată mâncarea care este pusă în stomac, din care organismul nu poate extrage ceva folositor, este o povară care împiedică lucrarea naturii. Ea îngreunează funcționarea acestei mașinării vii. Organismul este împovărat și nu poate să-și desfășoare cu succes lucrarea. Organele vitale sunt suprasolicitate în mod inutil, iar puterea sistemului nervos este direcționată spre stomac, pentru a ajuta organele digestive să scape de acea cantitate de hrană care nu face niciun bine organismului. 2M 360.2

Astfel, puterea creierului este micșorată, deoarece o mare parte din ea este solicitată pentru a ajuta stomacul să facă față grelei lui încărcături. Și, după ce și-a îndeplinit sarcina, ce rămâne în urma acestei cheltuiri inutile a energiei vitale? O senzație de epuizare, de leșin, ca și când ar trebui să mănânci mai mult. Poate că această senzație apare chiar înainte de timpul mesei. Care să fie cauza? Organismul a obosit din cauza muncii depuse și este atât de epuizat, încât ai această senzație de slăbiciune. Și tu crezi că stomacul spune „Mai multă mâncare”, când, de fapt, în epuizarea lui, el spune clar: „Lasă-mă să mă odihnesc”. 2M 361.1

Stomacul are nevoie să se odihnească pentru a-și reface energia consumată, astfel încât să fie pregătit să lucreze din nou. Dar, în loc să-i îngădui o perioadă de odihnă, tu crezi că el are nevoie de mai multă mâncare, și astfel adaugi încă o povară asupra organismului și îi refuzi odihna necesară. Este asemenea unui om care lucrează la câmp toată dimineața, până când obosește. El intră în casă la prânz și spune că este obosit, extenuat, dar tu îi spui să meargă să lucreze din nou și se va simți odihnit. Acesta este modul în care vă tratați voi stomacul. El este complet epuizat. Dar, în loc să-l lăsați să se odihnească, voi îi dați mai multă mâncare și aceasta atrage energia de la alte părți ale organismului către stomac, pentru a-l ajuta în efortul de digestie. 2M 361.2

Mulți dintre voi ați simțit uneori, în creier, o stare de amețeală. Simțeați că nu vă vine să vă apucați de nicio muncă ce ar fi implicat efort mental sau fizic, până nu vă odihniți de senzația acestei poveri impuse asupra organismului vostru. Apoi, există și acea senzație de slăbiciune. Dar voi spuneți că aveți nevoie de mai multă hrană și așezați o povară dublă căreia să-i facă față stomacul. Chiar dacă sunteți stricți în ceea ce privește calitatea hranei, oare Îl slăviți voi pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale Lui, îmbuibându-vă cu o asemenea cantitate de mâncare? Cei care introduc în stomacul lor atât de multă mâncare și își împovărează astfel organismul nu ar putea aprecia adevărul, chiar dacă l-ar auzi explicat. Ei nu-și pot trezi sensibilitatea amorțită a creierului pentru a-și da seama de valoarea ispășirii și de marele sacrificiu care a fost făcut pentru neamul omenesc. Este imposibil ca unii ca aceștia să aprecieze răsplata măreață, prețioasă, deosebit de bogată care le este rezervată biruitorilor credincioși. Partea instinctuală a naturii noastre nu trebuie lăsată niciodată să stăpânească peste cea morală și intelectuală. 2M 362.1

Și ce influență are asupra stomacului consumul excesiv de mâncare? Acesta ajunge slăbit, organele digestive sunt extenuate și, drept consecință, apare boala, cu toate caracteristicile ei rele. Dacă persoanele erau bolnave de mai înainte, în felul acesta ele își sporesc dificultățile și își micșorează vitalitatea cu fiecare zi pe care o trăiesc. Își solicită puterile vitale într-o acțiune cu totul nefolositoare, aceea de a se ocupa de alimentele pe care și le introduc în stomac. Ce teribil este să te afli într-o stare ca aceasta! Noi cunoaștem câte ceva despre dispepsie din propria experiență. Am avut-o în familia noastră și considerăm că este o boală de temut. Atunci când cineva devine complet dispeptic este afectat de o mare suferință, mentală și fizică, și prietenii acestei persoane vor suferi și ei, în afară de cazul că sunt niște brute insensibile. Și totuși, voi spuneți: „Nu este treaba nimănui ce mănânc eu sau ce cale urmez”! Oare suferă cineva, dintre cei care trăiesc în preajma celor dispeptici? Doar încercați să faceți ceva care să-i irite în vreun fel. Cât de firesc este să fie irascibili! Se simt rău și li se pare că și copiii lor sunt foarte răi. Nu pot să li se adreseze în mod calm și nici să se poarte calm în familia lor, dacă nu se bucură de un har special. Toți cei din jur sunt afectați de această boală a lor; toți trebuie să suporte consecințele infirmității lor. Aruncă în jurul lor o umbră întunecată. Și atunci, mai puteți spune că obiceiurile voastre în ceea ce privește mâncarea și băutura nu-i afectează și pe alții? Cu siguranță că îi afectează. De aceea ar trebui să aveți cea mai mare grijă să vă mențineți cât se poate de sănătoși, ca să-I puteți aduce lui Dumnezeu o slujire desăvârșită și să vă faceți datoria în societate și față de familia voastră. 2M 362.2

Dar chiar și cei care sunt reformatori în ceea ce privește sănătatea pot să greșească în ceea ce privește cantitatea de alimente consumată. Este posibil ca ei să mănânce fără moderație din alimente sănătoase și de bună calitate. Unii din această biserică greșesc în ceea ce privește calitatea. Ei nu au luat niciodată poziție de partea reformei sănătății. Au ales să mănânce și să bea ce le place și când le place. În felul acesta, ei își distrug organismul. Și nu numai atât, dar le fac rău celor din familia lor, așezând pe masă o dietă excitantă, care stimulează pasiunile josnice ale copiilor lor și îi face să fie indiferenți față de lucrurile cerești. În felul acesta, părinții întăresc puterile instinctuale ale copiilor lor, diminuându-le pe cele spirituale. Ce pedeapsă grea vor avea aceștia de plătit la sfârșit! Și totuși se mai întreabă de ce copiii lor sunt atât de slabi din punct de vedere moral! 2M 363.1

Părinții nu le-au dat copiilor lor o educație corectă. Adeseori, ei înșiși manifestă greșelile care sunt văzute și la copiii lor. Au o alimentație nepotrivită și, din această cauză, energia sistemului nervos este solicitată către stomac, astfel că nu mai au vitalitate de folosit în alte direcții. Nu-și pot stăpâni copiii așa cum ar trebui, pentru că le lipsește răbdarea, și nici nu-i pot învăța calea cea dreaptă. Poate că îi țin în frâu cu asprime și le mai dau și câte o bătaie atunci când sunt enervați. Am mai amintit că a bate un copil înseamnă să bagi în el două duhuri rele, în timp ce scoți numai unul. Dacă un copil greșește, să-l bați înseamnă doar să înrăutățești lucrurile. Aceasta nu-l va supune. Atunci când organismul nu este sănătos, când circulația sângelui este îngreunată și puterea sistemului nervos este toată consumată pentru a face față unei alimentații de proastă calitate sau într-o cantitate prea mare, chiar dacă este bună, părinții nu pot avea stăpânire de sine. Ei nu pot să judece de la cauză la efect. Acesta este motivul pentru care, prin orice acțiune pe care o întreprind în familia lor, produc mai multă tulburare, decât vindecare. Ei par să nu înțeleagă situația și să judece de la cauză la efect, astfel că se comportă ca niște orbi. Acționează ca și când L-ar onora într-un mod deosebit pe Dumnezeu dacă se comportă precum sălbaticii și dacă înăbușă prin asprime și violență orice greșeală care ar putea să apară în familia lor. 2M 363.2

Cine sunt copiii noștri? Nu sunt altcineva decât frații și surorile noastre din familia pe care Dumnezeu o recunoaște ca fiind a Sa. Noi vorbim despre membrii familiei Domnului. Și, din moment ce nouă ne-a fost încredințată grija lor, cât de atenți ar trebui să fim ca să-i creștem pentru Domnul, astfel încât, atunci când Domnul va veni, să putem spune: „Iată-ne, Doamne, noi și copiii pe care ni i-ai dat Tu”. Vom putea noi atunci să spunem: „Am încercat să ne facem lucrarea și am încercat să o facem bine”? 2M 364.1

Am văzut mame cu mulți copii care nu vedeau lucrarea care era chiar în calea lor, chiar lângă ele, în propria familie. Ele ar fi dorit să fie misionare și să facă o lucrare măreață și importantă. Ele caută poziții înalte, dar neglijează să se îngrijească tocmai de lucrarea din căminul lor, pe care Domnul le-a încredințat-o lor. Cât de important este ca mintea să fie clară! Cât de important este ca trupul să fie cât mai sănătos, astfel încât să putem face lucrarea pe care ne-a încredințat-o Cerul și să o facem de așa manieră, încât Stăpânul să poată spune: „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.” Surorile mele, să nu disprețuiți puținele lucruri pe care Domnul le-a lăsat în grija voastră. Lucrați în fiecare zi în așa fel, încât, în ziua judecății finale, să nu vă fie rușine să stați față în față cu raportul scris de îngerul raportor. 2M 364.2

Dar ce putem spune despre o dietă săracă? Am vorbit despre importanța cantității și a calității hranei, care trebuie să fie în strictă conformitate cu legile sănătății. Dar nu recomandăm o dietă sărăcăcioasă. Mi s-a arătat că mulți au adoptat o concepție greșită cu privire la reforma sănătății și au o dietă prea săracă. Ei se întrețin cu o hrană ieftină și de proastă calitate, pregătită fără grijă și fără să țină seama de nevoile organismului. Este important ca mâncarea să fie pregătită cu grijă, astfel încât să satisfacă și gustul, atunci când acesta nu este pervertit. Deoarece noi din principiu am renunțat să consumăm carne, unt, plăcinte cu umpluturi grele, condimente, untură și tot ceea ce irită stomacul și distruge sănătatea, niciodată nu ar trebui sugerată ideea că nu contează prea mult ceea ce mâncăm. 2M 365.1

Sunt unii care trec în extreme. Ei consideră că trebuie să consume doar o anumită cantitate și o anumită calitate de hrană și se limitează la două sau trei alimente. Ei nu îngăduie pe masa lor și a familiei lor decât foarte puține sortimente de mâncare. Deoarece mănâncă foarte puțin și nu alimente de cea mai bună calitate, ei nu-i oferă organismului lor hrana potrivită. Hrana de proastă calitate nu poate fi transformată în sânge bun. O dietă săracă va sărăci și sângele. Voi menționa cazul sorei A. Cazul acesta mi-a fost prezentat pentru a ilustra o extremă. Două categorii de oameni au fost prezentate înaintea mea: În primul rând, cei care nu trăiesc în armonie cu toată lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu. Ei au adoptat reforma, pentru că o adoptaseră și alții, dar nu au înțeles personal sistemul după care funcționează aceasta. Mulți dintre voi, care mărturisiți adevărul, ați primit reforma pentru că au primit-o și alții, dar pentru viața voastră nu ați putea da un argument, o justificare. Acesta este motivul pentru care sunteți slabi ca apa. În loc să vă cântăriți motivele în lumina veșniciei, în loc să dobândiți o cunoaștere practică a principiilor care stau la baza acțiunilor voastre, în loc să săpați adânc și să zidiți pe o temelie sigură, voi trăiți după scânteile aprinse de altcineva. De aceea, veți da greș cum ați dat greș și în ceea ce privește reforma sănătății. Dacă ați fi acționat din principiu, nu s-ar fi întâmplat astfel. 2M 365.2

Unii nu pot să fie convinși că este necesar să mâncăm și să bem spre slava lui Dumnezeu. Îngăduirea apetitului le afectează toate relațiile vieții. Lucrul acesta se vede în familia lor, în biserică, la adunările de rugăciune și în comportamentul copiilor lor. Este un adevărat blestem pentru viața lor. Nu-i poți face să înțeleagă adevărul pentru aceste zile ale sfârșitului. Dumnezeu asigură totul din belșug pentru susținerea și fericirea creaturilor Sale și, dacă legile Sale nu ar fi încălcate niciodată și toți ar acționa în armonie cu voința divină, ar exista pretutindeni sănătate, pace și fericire, în locul nenorocirii și al răului continuu. 2M 366.1

O altă categorie care a adoptat reforma sănătății este formată din cei foarte stricți în această privință. Ei iau o poziție și se mențin cu încăpățânare în acea poziție, ducând aproape totul la extrem. Sora A a fost una dintre aceștia. Ea nu manifesta compasiune, dragoste și afecțiune după modelul divinului nostru Domn. Nu putea să vadă altceva decât dreptatea. Ea a dus lucrurile mai departe decât dr. Trall. Pacienții ei au fost chiar nevoiți să o părăsească, deoarece nu primeau suficientă mâncare. Dieta ei extrem de săracă i-a sărăcit sângele. 2M 366.2

Alimentele pe bază de carne scad calitatea sângelui. Gătiți carnea cu condimente și mâncați-o împreună cu prăjituri și cu plăcinte, și veți avea un sânge de proastă calitate. Organismul este prea greu solicitat pentru a digera acest fel de mâncare. Plăcintele cu umpluturi grele și murăturile, care niciodată nu ar trebui să-și găsească loc în stomacul vreunui om, dau un sânge de o calitate jalnică. Iar o hrană de proastă calitate, gătită într-un mod neadecvat sau consumată într-o cantitate insuficientă nu poate da un sânge bun. Mâncarea cu carne și alimentele grele, pe de o parte, și o dietă sărăcită, pe de altă parte, vor conduce la aceleași rezultate. 2M 366.3

Acum, în ceea ce privește laptele și zahărul: Cunosc persoane care s-au speriat de reforma sănătății și au spus că nu vor să aibă nimic de-a face cu ea, pentru că vorbește împotriva folosirii libere a acestor alimente. Schimbările trebuie să fie făcute cu mare grijă și este necesar să acționăm cu prudență și cu înțelepciune. Noi vrem să adoptăm o linie care se recomandă singură bărbaților și femeilor inteligente din țară. Mari cantități de lapte și de zahăr consumate împreună sunt dăunătoare. Ele umplu organismul de toxine. Animalele de la care este obținut laptele nu sunt întotdeauna sănătoase. Este posibil să fie bolnave. O vacă poate să pară sănătoasă dimineața și seara să moară. Aceasta înseamnă că era bolnavă și dimineața și că laptele ei era bolnav, dar tu nu ai știut. Animalele sunt bolnave. Carnea de consum este bolnavă. Dacă am ști că animalele respective au fost perfect sănătoase, aș recomanda ca oamenii să consume mai degrabă carne, decât mai cantități de lapte și de zahăr. Nu le-ar face atât de rău cum le face laptele consumat împreună cu zahărul. Zahărul îmbâcsește organismul. El împiedică buna funcționare a acestei mașinării vii. 2M 367.1

A existat un caz în Montcalm County, Michigan, la care mă voi referi. Persoana despre care vorbesc era un bărbat nobil. Avea peste 1,80 metri în înălțime și o înfățișare plăcută. Am fost chemată să-l vizitez, pentru că era bolnav. Înainte discutasem cu el în legătură cu modul lui de viață. „Nu-mi place cum arată ochii dumitale”, i-am spus. Consuma mari cantități de zahăr. L-am întrebat de ce făcea lucrul acesta și mi-a spus că renunțase la carne și nu știa altceva care să o înlocuiască atât de bine ca zahărul. Mâncarea gătită nu-l satisfăcea pentru simplul fapt că soția lui nu știa să gătească. Unii dintre voi vă trimiteți fiicele, care aproape că au ajuns la maturitate, la școală, pentru a învăța științele, înainte de a învăța să gătească, deși lucrul acesta ar trebui considerat a fi de primă importanță. Aici era o femeie care nu știa să gătească; ea nu învățase cum să prepare o hrană sănătoasă. Soția, care era și mamă, era deficitară în această importantă ramură a educației și, deoarece hrana prost preparată nu era suficientă pentru a suplini nevoile organismului, zahărul era consumat fără moderație, ceea ce condusese la îmbolnăvirea întregului organism. Viața acestui bărbat era sacrificată inutil, din cauza greșitei preparări a mâncării. Când am mers să-l văd pe acest om bolnav, am încercat să le spun, cum am putut mai bine, cum să procedeze și, în curând, a început să se simtă puțin mai bine. Dar, în mod imprudent, el a muncit excesiv, când nu era în stare, a mâncat prea puțină mâncare, și nu de bună calitate, și a fost doborât din nou. De data aceasta, nu l-a mai putut ajuta nimic, organismul lui părea o masă vie de putreziciune. A murit ca o victimă a hranei prost gătite. A încercat să înlocuiască mâncarea bine preparată cu zahărul, și acesta nu a făcut altceva decât să înrăutățească lucrurile. 2M 367.2

Am stat adesea la mesele fraților și surorilor și am văzut că unii dintre ei foloseau mari cantități de lapte și de zahăr. Acestea îmbâcsesc organismul, irită organele digestive și afectează creierul. Orice împiedică funcționarea activă a mecanismului viu afectează, în mod direct, și creierul. După lumina care mi-a fost dată, zahărul, atunci când este folosit în cantități mari, este mai dăunător decât carnea. Aceste schimbări trebuie să fie făcute cu prudență, iar subiectul acesta trebuie să fie tratat într-o manieră astfel aleasă, încât să nu-i dezguste și să nu le stârnească prejudecăți celor pe care dorim să-i învățăm și să-i ajutăm. 2M 368.1

De multe ori, surorile noastre nu știu să gătească. Unora ca acestea le spun: Eu aș merge la cea mai bună bucătăreasă pe care aș putea să o găsesc în zonă și aș rămâne acolo, dacă ar fi nevoie, timp de câteva săptămâni, până când aș ajunge să stăpânesc bine arta gătitului, să fiu o bucătăreasă înțeleaptă și pricepută. Dacă aș mai avea patruzeci de ani, aș face lucrul acesta. Este datoria voastră să știți să gătiți și este datoria voastră să le învățați pe fiicele voastre să gătească. Atunci când le învățați arta gătitului, voi ridicați în jurul lor o barieră care le va apăra de nebunia și de viciul în care, altfel, ar fi ispitite să se angajeze. Eu o prețuiesc pe croitoreasa mea, o apreciez pe copista mea; dar bucătăreasa mea, care știe bine cum să pregătească hrana potrivită, pentru a întreține viața și a hrăni creierul, oasele și mușchii, ocupă locul cel mai important printre ajutoarele familiei mele. 2M 368.2

Mamelor, nu este niciun alt lucru care să conducă la rele atât de mari cum este tendința de a lua poverile de pe umerii fiicelor voastre și de a nu le da nimic special de făcut, de a le lăsa să-și aleagă singure cu ce să-și ocupe timpul, poate să croșeteze puțin sau să brodeze de plăcere. Lăsați-le să-și folosească membrele și mușchii. Și ce este rău, dacă obosesc? Voi nu sunteți obosite de munca voastră? Oare oboseala, în afară de cazul când ar fi un efort excesiv, le dăunează copiilor voștri mai mult decât vă dăunează vouă? Desigur că nu. Ei pot să-și refacă puterile prin odihna din timpul nopții și să fie pregătiți să se angajeze a doua zi într-o nouă lucrare. Este păcat să-i lăsați să lenevească. Păcatul și ruina Sodomei au fost belșugul de pâine și lenevia. 2M 369.1

Noi vrem să lucrăm dintr-o perspectivă corectă. Vrem să acționăm ca bărbați și femei care urmează să fie chemați la judecată. Iar când adoptăm reforma sănătății, trebuie să o adoptăm dintr-un simțământ al responsabilității, nu pentru că altcineva a adoptat-o. Eu nu mi-am schimbat calea niciun pic, de când am adoptat reforma sănătății. Nu am dat niciun pas înapoi, de când lumina dată din cer cu privire la acest subiect a strălucit pe cărarea mea. Am renunțat imediat la toate — de la carne și unt, la a servi trei mese pe zi — și aceasta în timp ce am fost angajată într-un efort mental epuizant, scriind de dimineața devreme până la apusul soarelui. Am scăzut la două mese pe zi fără să fac vreo schimbare în munca mea. Am suferit mult din cauza bolii, având cinci atacuri de paralizie. Am avut brațul stâng legat lateral timp de câteva luni, deoarece mă durea inima foarte rău. Când am făcut aceste schimbări în dietă, am refuzat să mă supun gustului și să mă las stăpânită de el. Să-i îngădui să stea în calea mea și să mă împiedice să-mi sporesc puterile și să pot astfel să-L slăvesc pe Domnul meu? Să stea în calea mea chiar și pentru o clipă? Niciodată! Îmi era cumplit de foame. Eu am fost o mare mâncătoare de carne. Dar când mă simțeam slăbită, mă prindeam cu mâinile de stomac și spuneam: „Nu voi gusta nici măcar o bucățică. Voi mânca hrană simplă sau nu voi mai mânca deloc”. Pâinea nu îmi plăcea, mi se părea lipsită de gust. Rareori se întâmpla să mănânc o felie, nu mai mare decât o bancnotă. Cu unele lucruri din cadrul reformei mă împăcam foarte bine, dar, când era vorba despre pâine, eram în mod deosebit pornită împotriva ei. Atunci când am făcut aceste schimbări, am avut de dus o luptă grea. La primele două sau trei mese, nu am putut mânca. I-am spus stomacului meu: „Vei aștepta până când vei putea mânca pâine”. În scurtă vreme, am fost în stare să mănânc pâine și, de asemenea, pâine graham. Din aceasta nu puteam să mănânc înainte, dar acum mi se pare bună și nu-mi mai lipsește pofta de mâncare. 2M 369.2

În timp ce scriam la cartea Daruri spirituale, volumele trei și patru, munca excesivă m-a adus la extenuare. Atunci mi-am dat seama că trebuia să-mi schimb modul de viață și, odihnindu-mă câteva zile, mi-am revenit. Am renunțat la lucrurile acestea din principiu. Am adoptat reforma sănătății din principiu. Și, din momentul acela, frații mei, nu m-ați mai auzit avansând vreo părere extremistă cu privire la reforma sănătății, pe care apoi să trebuiască să o retrag. Nu am mai afirmat nimic altceva decât ceea ce afirm și astăzi. Vă recomand o alimentație sănătoasă, hrănitoare. 2M 370.1

Nu consider ca fiind o mare privațiune faptul că am încetat să consum acele lucruri care lasă în urmă o respirație urât mirositoare și în gură un gust urât. Oare este tăgăduire de sine să renunți la aceste lucruri și să ajungi într-o stare în care totul este dulce ca mierea, în care nu-ți rămâne în gură niciun gust urât și în stomac nicio senzație de gol? De acestea aveam parte aproape tot timpul. Am leșinat de multe ori având copilul în brațe. Acum nu mi se mai întâmplă deloc așa ceva. Și atunci, să privesc acum ca pe o privațiune faptul că pot să stau în fața voastră așa cum stau astăzi? Nici măcar o femeie dintr-o sută nu poate să suporte un volum de muncă atât de mare cum suport eu. Am acționat din principiu, nu din impuls. Am acționat, deoarece am crezut că Cerul aproba calea pe care alesesem să merg, pentru a ajunge în starea de sănătate optimă, astfel încât să-L pot slăvi pe Dumnezeu în trupul și în duhul meu, care sunt ale Lui. 2M 370.2

Putem avea o diversitate de alimente bune, sănătoase, gătite într-un mod sănătos, astfel încât să fie gustoase pentru toți. Și dacă voi, surorile mele, nu știți să gătiți, eu vă sfătuiesc să învățați. Este de importanță vitală să știți să gătiți. Sunt mai multe suflete pierdute din cauza gătitului nesănătos decât ați putea crede. Acesta produce îmbolnăvire și proastă dispoziție; organismul este afectat și lucrurile spirituale nu mai pot fi înțelese. Într-o pâine bună, există mai multă religie decât ați putea crede mulți dintre voi. Într-o mâncare bine gătită există mai multă religie decât aveți idee. Noi dorim ca voi să învățați ce înseamnă religia bună și să o practicați în familiile voastre. Uneori, când eram plecată de-acasă, știam că pâinea de pe masă și hrana aceea, în general, îmi vor face rău; dar eram obligată să mănânc puțin, pentru întreținerea vieții. Este un păcat în ochii Cerului să ai o astfel de hrană. Am suferit din cauza lipsei hranei adecvate. Pentru un stomac dispeptic, puteți să așezați pe masa voastră diferite feluri de fructe, dar nu prea multe la o singură masă. În felul acesta, puteți avea o hrană diversificată, cu gust bun, iar după ce veți mânca vă veți simți bine. 2M 371.1

Sunt uluită să aflu că, după toată lumina care a fost dată în locul acesta, mulți dintre voi mâncați între mese! Nu ar trebui să lăsați nicio bucățică de mâncare să treacă de buzele voastre între mesele regulate. Mâncați ceea ce trebuie, dar la o singură masă, iar apoi așteptați până la următoarea. Eu mănânc suficient ca să-mi satisfac nevoile organismului, dar când mă ridic de la masă, pofta mea de mâncare este la fel de bună ca atunci când m-am așezat. Iar atunci când vine masa următoare, sunt gata să-mi servesc porția, și nimic mai mult. Dacă aș mânca din când în când o porție dublă, pentru că are gust bun, cum aș putea să mă mai plec pe genunchi și să-L rog pe Dumnezeu să mă ajute în lucrarea mea de a scrie, când n-aș putea să am nicio idee, din cauza lăcomiei mele? Aș putea eu să-I cer lui Dumnezeu să aibă grijă de povara nerațională din stomacul meu? Aceasta ar însemna să-L dezonorez. Ar însemna să-I cer să-Și irosească timpul cu pofta mea. Acum, mănânc doar ce cred că este bine și apoi pot să Îl rog să-mi dea putere, ca să duc la îndeplinire lucrarea pe care El mi-a încredințat-o. Și știu că Cerul a auzit și a răspuns la rugăciunea mea, atunci când am înălțat această cerere. 2M 371.2

În plus, atunci când mâncăm necumpătat, păcătuim împotriva corpului nostru. În Sabat, în casa lui Dumnezeu, cei lacomi dorm, în timp ce în urechile lor sunt rostite adevărurile arzătoare din Cuvântul lui Dumnezeu. Ei nu pot nici măcar să-și țină ochii deschiși, cu atât mai puțin să înțeleagă solemnele predici care le sunt adresate. Credeți că astfel Îl slăvesc pe Dumnezeu în trupul și în duhul lor, care sunt ale Lui? Nu, ei Îl dezonorează. Și pe cel care este dispeptic, ceea ce l-a făcut dispeptic a fost tocmai acest mod de viață. În loc să respecte regularitatea, el s-a lăsat stăpânit de apetit și a mâncat între mese. Poate că, dacă obiceiurile lui sunt sedentare, el nu a avut parte de aerul înviorător al cerului, care să-i ajute digestia; poate că nu a făcut suficient exercițiu fizic pentru a fi sănătos. 2M 372.1

Unii dintre voi parcă ar vrea să aibă pe cineva care să le spună cât să mănânce. Nu aceasta este rezolvarea. Noi trebuie să acționăm dintr-o perspectivă morală și religioasă. Trebuie să fim cumpătați în toate lucrurile, pentru că înaintea noastră stă o cunună nepieritoare, o comoară cerească. Și acum doresc să le spun fraților și surorilor mele că am curajul moral necesar ca să iau poziție și să mă stăpânesc. Nu vreau să las pe altcineva să facă lucrul acesta în locul meu. Voi mâncați prea mult și apoi vă pare rău și continuați să vă gândiți la ceea ce mâncați și beți. Mâncați numai ce este sănătos și apoi plecați imediat, simțindu-vă curați în fața Cerului și fără să aveți mustrări de conștiință. Noi nu credem în îndepărtarea completă a ispitelor din calea copiilor sau a persoanelor adulte. Toți avem în fața noastră o luptă de dus și trebuie să stăm pe poziție pentru a rezista ispitelor lui Satana, și dorim să știm că avem în noi înșine puterea de a face acest lucru. 2M 372.2

În timp ce vă avertizăm să nu mâncați peste măsură, chiar dacă este vorba despre hrană de cea mai bună calitate, îi avertizăm pe cei care sunt extremiști să nu ridice un standard fals și apoi să se străduiască să-i aducă pe toți la nivelul acestuia. Sunt unii, dintre cei care se lansează ca reformatori ai sănătății, care nu sunt potriviți pentru a se angaja în alte lucrări și care nu sunt suficient de chibzuiți ca să se îngrijească de propria familie sau să-și păstreze locul care le revine în biserică. Și ce fac aceștia? Ei bine, ei se prezintă ca medici ai reformei sănătății, ca și când ar putea face din aceasta un mare succes. Își asumă responsabilitatea de a practica această profesie și iau viețile oamenilor în mâinile lor când, în realitate, nu cunosc nimic despre această lucrare. 2M 373.1

Glasul meu se va ridica împotriva novicilor care se încumetă să trateze bolile ca niște profesioniști, pe baza principiilor reformei sănătății. Să ne ferească Dumnezeu să le fim pacienți, să fim obiectul experimentelor lor! Noi suntem prea puțini. Este un război prea lipsit de glorie, ca să murim în el. Dumnezeu să ne scape de un asemenea pericol! Nu avem nevoie de astfel de învățători și de astfel de medici. Lăsați-i să trateze bolile pe cei care știu câte ceva despre organismul uman. Marele Medic ceresc era plin de compasiune. De acest spirit au nevoie cei care îi tratează pe bolnavi. Unii dintre cei care încearcă să devină medici sunt bigoți, egoiști și încăpățânați. Nu-i puteți învăța nimic. S-ar putea ca ei să nu fi făcut niciodată ceva de valoare. S-ar putea să nu fi făcut din viața lor un succes. Ei nu au, în realitate, cunoștințe de valoare, și totuși se apucă să practice reforma sănătății. Nu ne putem permite să lăsăm astfel de persoane să omoare pe unul sau pe altul. Nu, nu ne putem permite! 2M 373.2

Vrem să fim mereu corecți. Vrem să-i determinăm pe oameni să ia o poziție corectă în privința reformei sănătății. „Să ne curățim”, zice apostolul, „de orice întinăciune a cărnii și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frică de Dumnezeu”. Trebuie să fim corecți, ca să putem sta în picioare în zilele din urmă. Avem nevoie de un creier limpede, de o minte sănătoasă într-un corp sănătos. Trebuie să începem să lucrăm în mod serios pentru copiii noștri, pentru fiecare membru al familiei noastre. Vom începe această lucrare dintr-o perspectivă corectă? Isus vine și, dacă alegem să ne închidem ochii față de adevărurile înălțătoare ale acestor zile din urmă, cum vom putea fi sfințiți prin adevăr? Cum vom putea fi pregătiți pentru nemurire? Fie ca Domnul să ne ajute să putem începe să lucrăm în această privință ca niciodată până acum. 2M 373.3

Am vorbit să avem o serie de întâlniri în locul acesta și să începem să lucrăm pentru oameni. Dar nu îndrăznim să vă ridicăm pe brațele noastre. Vrem ca voi să începeți această lucrare de reformă în căminul vostru. Vrem ca aceia care au stat în spate să vină în față. Voi trebuie să începeți să lucrați. Și când vom vedea că ați început să lucrați pentru voi înșivă, vom interveni și noi și vă vom ajuta. Sperăm să-i reformați și pe copiii voștri, ca și ei să poată fi convertiți la Hristos și ca spiritul reformei să se răspândească în mijlocul vostru. Dar când voi păreți de două ori morți și gata să fiți smulși din rădăcină, noi nu îndrăznim să începem lucrarea. Am prefera să mergem într-o comunitate de necredincioși, unde există inimi care să primească adevărul. Povara adevărului este pe umerii noștri. Sunt destui care să audă adevărul și noi dorim să fim acolo unde să li-l putem prezenta. Ne veți ajuta începând să lucrați singuri pentru voi înșivă? 2M 374.1

Fie ca Domnul să vă ajute să simțiți cum nu ați mai simțit niciodată până acum. Fie ca El să vă ajute să muriți față de voi înșivă și să aduceți în căminul vostru spiritul reformei, astfel încât îngerii lui Dumnezeu să poată veni în mijlocul vostru ca să vă slujească și să puteți fi pregătiți pentru a fi luați la cer. 2M 374.2