Mărturii II

52 — Necurăția morală

Mi s-a arătat că trăim în mijlocul pericolelor zilelor din urmă. Din cauză că nelegiuirea abundă, dragostea celor mai mulți se răcește. Cuvântul „mulți” se referă la cei care mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos. Ei sunt afectați de nelegiuirea care domnește în jur și se abat de la Dumnezeu; dar nu ar trebui să fie astfel. Cauza acestei căderi este aceea că ei nu se țin departe de această nelegiuire. Faptul că dragostea lor pentru Dumnezeu se răcește, deoarece nelegiuirea abundă în jur arată că ei sunt, într-o anumită măsură, părtași la această nelegiuire; altfel, ea nu le-ar afecta dragostea față de Dumnezeu și nici zelul și înflăcărarea pentru cauza Lui. 2M 345.1

Înaintea mea a fost prezentat un tablou teribil cu privire la starea lumii. Imoralitatea abundă pretutindeni. Păcatul special al acestui veac este imoralitatea. Niciodată viciul nu și-a ridicat capul hidos cu o asemenea îndrăzneală ca acum. Oamenii par amețiți, iar cei care iubesc virtutea și adevărata bunătate sunt aproape descurajați de îndrăzneala, de puterea și de răspândirea lui. Nelegiuirea care abundă nu se limitează doar la cei necredincioși și batjocoritori. Ar fi bine să fie așa, dar nu este. Mulți bărbați și multe femei care mărturisesc religia lui Hristos sunt vinovați. Chiar și unii dintre cei care susțin că așteaptă venirea Lui nu sunt mai pregătiți pentru acest eveniment decât este Satana însuși. Ei nu se curăță de toată întinarea lor. Și-au slujit timp atât de îndelungat propriile pofte, încât este firesc acum ca gândurile lor să fie necurate, iar imaginația lor să fie coruptă. Este la fel de imposibil să faci ca mintea lor să mediteze la lucruri curate și sfinte, cum ar fi să schimbi cursul Niagarei și să faci ca apele ei să curgă în susul cascadei. 2M 345.2

Tineri și copii de ambele sexe sunt afectați de necurăția morală și practică acest viciu dezgustător, care le distruge și sufletul, și trupul. Mulți dintre cei care pretind a fi creștini sunt atât de amorțiți de această practică, încât sensibilitatea lor morală nu poate fi trezită pentru a înțelege că este păcat și că, dacă vor continua astfel, rezultatul sigur va fi degradarea completă a trupului și a minții. Omul, cea mai nobilă ființă de pe pământ, creat după chipul lui Dumnezeu, se transformă într-o fiară. Devine vulgar și stricat. Fiecare creștin trebuie să învețe să-și înfrâneze pasiunile și să se lase condus de principii. Dacă nu face acest lucru, nu merită numele de creștin. 2M 346.1

Unii care fac înalte mărturisiri de credință nu înțeleg păcatul masturbării și consecințele lui sigure. Acest obicei, practicat vreme îndelungată, le-a întunecat înțelegerea. Ei nu sunt conștienți de păcătoșenia teribilă a acestui păcat degradant, care le slăbește organismul și le distruge puterea sistemului nervos. Principiul moral este extrem de slab atunci când intră în conflict cu un obicei înrădăcinat. Solemnele mesaje transmise din cer nu pot să impresioneze cu forța inima care nu este întărită împotriva îngăduirii acestui viciu degradant. Nervii sensibili ai creierului își pierd tonusul sănătos din cauza excitării morbide la care sunt supuși, pentru a satisface dorința senzuală nefirească. Nervii creierului, care comunică, la rândul lor, cu întregul organism, sunt singurul mijloc prin care Cerul poate să comunice cu omul și să-i influențeze viața în profunzime. Tot ceea ce împiedică circulația curenților electrici în sistemul nervos micșorează vigoarea puterilor vitale, iar rezultatul este paralizarea sensibilității minții. Luând în considerare aceste lucruri, cât de important este ca pastorii și membrii care susțin că sunt evlavioși să se păstreze curați și neîntinați de acest viciu care degradează sufletul! 2M 346.2

Sufletul meu s-a plecat chinuit când mi-a fost arătată starea slăbită a celor care pretind că sunt poporul lui Dumnezeu. Nelegiuirea abundă și dragostea multora se răcește. Doar puțini dintre cei care declară că sunt creștini privesc această chestiune într-o lumină corectă și se stăpânesc și se țin sub control așa cum se cuvine, în situații în care opinia publică și obiceiurile societății nu-i condamnă. Foarte puțini își stăpânesc pasiunile pentru că simt că au obligația morală să facă acest lucru și pentru că au frica de Dumnezeu înaintea ochilor lor! Capacitățile superioare ale omului sunt înrobite de apetit și de pasiuni corupte. 2M 347.1

Unii recunosc răul care există în îngăduințele păcătoase, dar se justifică spunând că nu-și pot birui patimile. Aceasta este o afirmație teribilă pentru orice persoană care rostește Numele lui Hristos. „Oricine rostește Numele Domnului să se despartă de fărădelege.” De ce există această slăbiciune? Pentru că înclinațiile josnice au fost întărite prin exercițiu, până când au câștigat întâietate asupra puterilor mai înalte. Bărbaților și femeilor le lipsesc principiile. Ei mor spiritual, pentru că și-au încurajat apetitul firesc atât de mult timp, încât puterea lor de a se stăpâni pare să fi dispărut. Pasiunile josnice ale firii lor au preluat frâiele și cea care ar fi trebuit să fie puterea conducătoare a devenit supusă patimii corupte. Sufletul este ținut în cea mai degradantă robie. Senzualitatea a înăbușit dorința de sfințenie și a veștejit prosperitatea spirituală. 2M 347.2

Sufletul meu plânge pentru tinerii care își formează caracterul în acest veac degenerat. Și pentru părinții lor tremur, deoarece mi-a fost arătat că, în general, ei nu-și înțeleg obligația de a-și educa și îndruma copiii pe calea pe care aceștia ar trebui să meargă. Sunt consultate obiceiurile societății și moda, iar copiii învață în curând să se lase influențați și corupți de acestea, în timp ce părinții lor îngăduitori sunt ei înșiși amorțiți și adormiți față de pericolul în care se află. Foarte puțini tineri nu sunt robi ai obiceiurilor corupătoare. În general, tinerii sunt într-o mare măsură scutiți de exercițiul fizic, de teamă că vor ajunge extenuați. Părinții poartă ei poverile pe care ar trebui să le poarte copiii lor. A munci excesiv este un lucru rău, dar ar trebui să ne temem mai mult de consecințele leneviei. Lenea conduce la îngăduirea unor obiceiuri corupte. Hărnicia nu obosește și nu epuizează nici a cincea parte din cât de mult o face obiceiul dăunător al masturbării. Dacă o muncă ușoară, potrivită pentru ei, îi epuizează pe copiii voștri, fiți siguri, părinți, că există ceva, în afară de munca aceea, care le irită și le slăbește organismul, producându-le o stare de oboseală permanentă. Dați-le copiilor voștri să facă muncă fizică; aceasta le va solicita nervii și mușchii. Oboseala care însoțește un astfel de efort le va slăbi înclinația către îngăduirea obiceiurilor vicioase. Lenevia este un blestem. Ea generează obiceiuri imorale. 2M 347.3

Multe cazuri au fost prezentate înaintea mea și, când mi s-a oferit o perspectivă asupra vieții lor interioare, sufletul meu a fost scârbit și dezgustat de putreziciunea inimii ființelor omenești care susțin că sunt evlavioase și care vorbesc despre luarea lor la cer. Adeseori m-am întrebat: În cine pot avea încredere? Cine este liber de nelegiuire? 2M 348.1

Soțul meu și cu mine am participat odată la o adunare unde ne-am manifestat compasiunea față de un bărbat care era grav bolnav de tuberculoză. Era palid și sleit de puteri. A cerut ca poporul lui Dumnezeu să se roage pentru el. El a spus că și familia lui era bolnavă și că pierduseră un copil. Vorbea cuprins de emoție despre nenorocirea lui. Spunea că aștepta de multă vreme să-i vadă pe fratele și pe sora White. Crezuse că, dacă aceștia aveau să se roage pentru el, avea să fie vindecat. După ce întrunirea s-a încheiat, frații ne-au atras atenția asupra cazului. Ne-au spus că biserica îi susținea, că soția era bolnavă, iar copilul lor murise. Frații se adunaseră acasă la el și se uniseră în rugăciune pentru această familie afectată de suferință. Noi eram foarte obosiți și purtaserăm asupra noastră povara lucrării și în timpul adunării, astfel că am fi dorit să fim înțeleși și scutiți de aceasta. 2M 348.2

Eu hotărâsem să nu mă angajez în rugăciune pentru nimeni, decât dacă Duhul Domnului avea să-mi recomande acest lucru. Mi se arătase că exista atât de multă nelegiuire, chiar și printre cei care susțineau că sunt păzitori ai Sabatului, încât nu doream să mă unesc în rugăciune pentru cei a căror viață nu o cunoșteam. Mi-am explicat motivul. Frații m-au asigurat că, din câte știau ei, acesta era un frate vrednic de apreciere. Am stat puțin de vorbă cu cel care ne solicitase să ne rugăm pentru vindecarea lui, dar tot nu m-am putut simți liniștită. El a plâns și a spus că ne așteptase atât de mult să venim și că era sigur că, dacă noi aveam să ne rugăm pentru el, avea să-și recapete sănătatea. I-am spus că nu cunoșteam nimic despre viața lui și că era de preferat să se roage pentru el cei care îl cunoșteau. A insistat atât de mult, încât am hotărât să ținem seama de cazul lui și să-l prezentăm înaintea Domnului în noaptea aceea și, dacă avea să ni se pară totul în ordine, aveam să răspundem cererii lui. 2M 349.1

În noaptea aceea ne-am plecat în rugăciune și am prezentat cazul lui înaintea Domnului. Ne-am rugat să cunoaștem voia lui Dumnezeu cu privire la el. Tot ceea ce doream era ca Dumnezeu să fie slăvit. Dorea Domnul să ne rugăm pentru acel om aflat în suferință? Am lăsat povara noastră la Domnul și ne-am retras să ne odihnim. Într-un vis mi-a fost prezentat clar cazul acestui om. Mi-a fost arătată purtarea lui încă din copilărie și faptul că, dacă aveam să ne rugăm pentru el, nu aveam să fim ascultați, pentru că el nutrea nelegiuirea în inima lui. A doua zi dimineață, omul a venit la noi să ne rugăm pentru el. L-am luat deoparte și i-am spus că ne părea rău, dar eram obligați să-i refuzăm cererea. I-am relatat visul meu, și el a recunoscut că totul era adevărat. El practicase masturbarea în copilărie și continuase să o practice și după ce se căsătorise, dar spunea că avea să încerce să termine cu ea. 2M 349.2

Acest om avea de învins un obicei dobândit de multă vreme. Ajunsese la mijlocul vieții. Principiile lui morale erau atât de slabe, încât atunci când intrau în conflict cu îngăduință bine înrădăcinată, erau învinse. Pasiunile josnice câștigaseră întâietate asupra puterilor mai înalte. L-am întrebat cu privire la reforma sănătății. Mi-a spus că nu putea să o pună în practică. Dacă ar duce acasă făină graham, soția lui ar arunca-o afară. Această familie fusese ajutată de biserică. De asemenea, se înălțaseră rugăciuni pentru ei. Copilul lor murise, soția era bolnavă și soțul, tatăl, voia să-și lase cazul în grija noastră, ca noi să-l aducem înaintea unui Dumnezeu curat și sfânt, ca El să facă o minune și să-l vindece. Sensibilitatea morală a acestui om era amorțită. 2M 350.1

Atunci când adoptă practici josnice la vârsta când spiritul lor este încă fraged, tinerii nu vor obține niciodată puterea de a se dezvolta pe deplin și corect din punct de vedere fizic, intelectual și moral. Aici era un om care se degrada zilnic și care totuși îndrăznea să se aventureze în prezența lui Dumnezeu și să ceară să i se mărească puterea pe care el o irosise în mod atât de josnic și pe care, dacă i-ar fi fost dată din nou, ar fi risipit-o tot pentru a-și satisface pofta trupească. Câtă răbdare are Dumnezeu! Dacă l-ar trata pe om potrivit căilor lui corupte, cine ar mai putea trăi înaintea ochilor Săi? Dar, dacă noi am fi fost mai puțin precauți și am fi adus cazul acestui om înaintea lui Dumnezeu, în timp ce el săvârșea nelegiuirea, oare ne-ar fi ascultat Dumnezeu? Ne-ar fi răspuns la rugăciune? „Căci Tu nu ești un Dumnezeu căruia să-I placă răul; cel rău nu poate locui lângă Tine. Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăști pe cei ce fac fărădelegea.” „Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.” 2M 350.2

Acesta nu este un caz izolat. Nici măcar relația de căsătorie nu fusese suficientă pentru a-l apăra pe acest bărbat de obiceiurile corupte dobândite în tinerețe. Aș vrea să cred că astfel de cazuri ca cel pe care l-am prezentat aici sunt rare, dar știu că sunt frecvente. Copiii născuți din părinți care s-au lăsat stăpâniți de patimi corupte sunt nevrednici. Ce se poate aștepta de la astfel de copii, decât că se vor afunda și mai jos, în ceea ce privește patimile, decât au făcut-o părinții lor? Ce se poate aștepta de la generația care se ridică? Cu miile sunt lipsiți de principii. Aceștia le transmit copiilor lor propriile patimi mizerabile și corupte. Ce moștenire! Mii își duc viața lipsită de principii târându-se, contaminându-i și pe prietenii lor și perpetuându-și patimile perverse prin a le transmite copiilor lor. Ei își asumă responsabilitatea de a le imprima acestora propriul lor caracter. 2M 350.3

Revin la creștini. Dacă toți aceia care susțin că ascultă de Legea lui Dumnezeu ar fi liberi de nelegiuire, sufletul meu ar fi mângâiat; dar nu sunt. Chiar și unii dintre cei care declară că păzesc toate poruncile lui Dumnezeu sunt vinovați de păcatul adulterului. Ce aș putea spune, pentru a le trezi sensibilitățile amorțite? Principiul moral aplicat strict în viață devine singurul mijloc de apărare al sufletului. Dacă a fost vreodată un timp în care să fie nevoie ca alimentația să fie cât mai simplă cu putință, acest timp este acum. Carnea nu ar trebui așezată pe mesele copiilor noștri. Efectul ei este acela de a excita și întări pasiunile josnice și de a slăbi puterile morale. Cerealele și fructele pregătite fără grăsime și cât mai aproape de starea lor naturală trebuie să fie hrana aflată pe mesele tuturor celor care susțin că se pregătesc pentru a fi luați la cer. Cu cât hrana este mai puțin excitantă pentru sistemul nervos, cu atât este mai ușor ca pasiunile să fie ținute sub control. Satisfacerea gustului nu trebuie avută în vedere fără a se ține seama de sănătatea fizică, intelectuală și morală. 2M 351.1

Îngăduirea pasiunilor josnice îi va determina pe mulți să-și închidă ochii în fața luminii, de teamă că vor vedea păcate pe care nu sunt dispuși să le părăsească. Toți pot să le vadă, dacă vor. Dacă aleg întunericul, în locul luminii, vina lor nu va fi nicidecum mai mică. De ce bărbații și femeile nu citesc, pentru a cunoaște aceste lucruri care le afectează atât de mult puterea fizică, intelectuală și morală? Dumnezeu v-a dat un locaș de care să vă îngrijiți și pe care să-l păstrați în cea mai bună stare pentru a-L sluji pe El și a-I aduce slavă. Trupurile voastre nu vă aparțin. „Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” 2M 351.2