Mărturii II

54 — Extreme în reforma sănătății

În timpul conferinței anuale ținute la Adams Center, New York, pe 25 octombrie 1868, mi-a fost arătat că frații din __________ erau într-o mare confuzie și tulburare din cauza căii urmate de B și de C. Cei care au pe inimă lucrarea lui Dumnezeu nu pot să nu fie preocupați de progresul ei. Mi s-a arătat că acești bărbați nu erau demni de încredere. Ei erau extremiști și, prin aceasta, aveau să dăuneze reformei sănătății. Nu urmau o cale care să tindă să-i corecteze sau să-i reformeze pe aceia care erau necumpătați în alimentație, ci influența lor avea să-i dezguste atât pe credincioși, cât și pe necredincioși și să-i îndepărteze de reformă, în loc să-i apropie de ea. 2M 375.1

În general, concepțiile noastre diferă mult de cele ale lumii. Ele nu sunt populare. Masele vor refuza orice teorie, oricât de logică ar fi, dacă ea le pune restricții asupra apetitului. În locul rațiunii și al sănătății este consultat gustul. Toți cei care părăsesc această cale comună a obiceiului și susțin reforma vor întâmpina împotrivire, vor fi considerați nebuni, radicali, urmând o cale atât de strictă. Dar, atunci când unii dintre cei care susțin reforma duc lucrurile la extrem și sunt inconsecvenți în atitudinea lor, oamenii nu sunt de condamnat, dacă sunt dezgustați de reforma sănătății. În doar câteva luni, acești extremiști fac mai mult rău decât ar putea repara într-o viață întreagă. Din cauza lor, întreaga învățătură a credinței noastre este discreditată și ei nu-i vor putea determina niciodată pe cei care sunt martori la asemenea manifestări de așa-zisă reformă a sănătății să creadă că este ceva bun în ea. Astfel de oameni fac o lucrare pe care Satana este încântat să o vadă înaintând. 2M 375.2

Cei care susțin adevărul nepopular trebuie să fie mai consecvenți în viața lor și să fie deosebit de atenți să evite orice ar putea semăna a extremă. Ei nu trebuie să încerce să vadă cât de mult se pot îndepărta de ceilalți oameni ci, dimpotrivă, să vadă cât de mult se pot apropia de cei pe care vor să-i conducă la reformă, astfel încât să-i poată ajuta să adopte poziția pe care ei o prețuiesc atât de mult. Dacă aceasta este dorința lor, atunci vor urma o cale care să le recomande oamenilor înțelepți, sinceri și cu bun simț adevărul pe care ei îl susțin. Aceștia vor fi constrânși să recunoască faptul că există o logică în subiectul reformei sănătății. 2M 375.3

Mi s-a arătat comportamentul lui B în familia lui. El a fost aspru și arogant. A adoptat reforma sănătății așa cum era ea susținută de fratele C; ca și acesta, a preluat păreri extremiste cu privire la acest subiect și, neavând o judecată echilibrată, a făcut greșeli teribile, ale căror consecințe nu se vor șterge în timp. Ajutat de articole adunate din cărți, el a început să dezvolte teoria pe care o auzise susținută de fratele C și, ca și acesta, și-a făcut o țintă din a-i aduce pe toți la standardul înălțat de el. A impus aceste reguli rigide asupra membrilor familiei lui, dar a dat greș în a-și aduce sub stăpânire propriile înclinații josnice. El nu a reușit să se aducă pe sine însuși la nivelul acestui standard și să-și țină corpul sub stăpânire. Dacă ar fi cunoscut corect sistemul reformei sănătății, ar fi știut că soția lui nu era într-o stare potrivită pentru a da naștere unor copii sănătoși. Patimile lui nesupuse, scăpate de sub control, l-au împiedicat să mai judece de la cauză la efect. 2M 376.1

Înainte de nașterea copiilor, el nu și-a tratat soția așa cum ar fi trebuit tratată o femeie în situația ei. I-a impus reguli stricte, pe baza ideilor fratelui C, reguli care s-au dovedit a-i fi deosebit de dăunătoare. Nu i-a asigurat calitatea și cantitatea de hrană care ar fi fost necesare pentru a susține două vieți, nu una singură. O altă viață depindea de ea și organismul ei nu a primit alimentele nutritive și sănătoase necesare pentru a-i susține puterile. A fost vorba de deficiențe atât în ceea ce privește cantitatea, cât și în ceea ce privește calitatea. Organismul ei necesita anumite schimbări, o varietate și o calitate a hranei prin care aceasta să fie mai nutritivă. Copiii ei s-au născut cu o digestie slabă și cu un sânge sărăcit. Din hrana pe care era obligată să o consume, mama nu-și putea asigura un sânge de bună calitate și, de aceea, a dat naștere unor copii bolnavi. 2M 376.2

Comportamentul soțului, al tatălui acestor copii, merită cea mai aspră critică. Soția lui a suferit din lipsă de hrană sănătoasă, nutritivă. Ea nu a avut suficientă mâncare și nici îmbrăcăminte comodă. A purtat o povară chinuitoare. El a devenit pentru ea dumnezeu, conștiință și voință. Sunt firi care s-ar răzvrăti împotriva acestei autorități pretinse, care nu s-ar supune unui astfel de control. Acestea ajung să se sature de presiune și să se ridice deasupra ei. Dar n-a fost cazul aici. Ea a suportat ca el să fie conștiință pentru ea și a încercat să se convingă că așa era cel mai bine. Dar natura privată de drepturile ei nu a putut fi supusă atât de ușor. Cererile ei erau serioase și îndreptățite. Nevoia organismului de o mâncare mai hrănitoare a determinat-o să folosească rugăminți stăruitoare, însă fără efect. Cerințele ei nu erau multe, dar nu au fost luate în seamă. Doi copii au fost sacrificați din cauza greșelilor lui oarbe și a bigotismului ignorant. Dacă oameni cu minte sănătoasă ar trata animalele necuvântătoare așa cum și-a tratat el soția în ceea ce privește hrana, comunitatea ar lua problema în mâinile ei și i-ar aduce în fața justiției. 2M 377.1

În primul rând, B nu ar fi trebuit să comită un păcat atât de mare, încât să aducă pe lume copii, deoarece rațiunea ar fi trebuit să-l învețe că aceștia aveau să fie bolnavi, din cauza moștenirii nenorocite pe care urmau să o primească de la părinții lor. Avea să le fie transmisă o moștenire rea. Sângele lor avea să fie plin de umori scrofuloase de la ambii părinți, în special de la tată, ale cărui obiceiuri au fost de așa natură, încât i-au deteriorat sângele și i-au slăbit întregul organism. Acești copii nu numai că erau condamnați să moștenească această predispoziție vicioasă cu dublu sens, dar, mai grav decât atât, aveau să poarte deficiențele mintale și morale ale tatălui și lipsa de nobilă independență, de curaj moral și de forță a mamei. Lumea este deja blestemată prin înmulțirea persoanelor care poartă acest stigmat și care sunt condamnate să coboare mult mai jos decât părinții lor, pe scara puterilor mentale și morale, deoarece condițiile și împrejurările în care trăiesc nu sunt la fel de favorabile ca acelea de care au avut parte părinții lor. 2M 377.2

B nu este capabil să aibă grijă de familia lui. El nu poate susține o familie așa cum ar trebui și nu ar fi trebuit să aibă niciodată una în grijă. Căsătoria lui a fost întru totul o greșeală. A nenorocit viața soției lui și a sporit această nenorocire aducând pe lume copii. Unii dintre aceștia doar există și nimic mai mult. 2M 378.1

Cei care mărturisesc a fi creștini nu ar trebui să intre în relația de căsătorie până când nu analizează cu grijă și cu rugăciune aspectul acesta dintr-o perspectivă înaltă, ca să vadă dacă Dumnezeu ar fi slăvit prin acea unire. Apoi, ei trebuie să ia în considerare în mod corect fiecare privilegiu al relației de căsătorie și la baza fiecărei acțiuni să stea principiul sfânt. Înainte de a-și mări familia, ei trebuie să se gândească bine dacă Dumnezeu va fi glorificat sau dacă va fi dezonorat, dacă ei vor aduce copii pe lume. Prin unirea lor, ei trebuie să caute slava lui Dumnezeu încă de la început și apoi, în fiecare an al vieții lor de căsătorie. Trebuie să analizeze cu calm ce le vor putea asigura copiilor lor. Nu au niciun drept să aducă pe lume copii care să fie o povară pentru alții. Au ei o ocupație pe care se pot baza pentru a susține o familie, astfel încât să nu devină o povară pentru alții? Dacă nu, atunci comit o crimă aducând pe lume copii care să sufere din cauză că duc lipsă de îngrijire, de hrană și de îmbrăcăminte corespunzătoare. În acest veac grăbit și corupt, aspectele acestea nu sunt luate în considerare. Patima senzuală stăpânește și nu vrea să se supună controlului, cu toate că, sub stăpânirea ei, consecințele sunt slăbiciunea, mizeria și moartea. Femeile sunt constrânse să ducă o viață de greutăți, de durere și de suferință din cauza patimilor nestăpânite ale bărbaților care poartă numele de soți, deși mai degrabă ar trebui numiți brute. Mamele duc o existență mizerabilă, purtând aproape tot timpul în brațe copii, străduindu-se din toate puterile să le dea o bucățică de pâine și să le pună pe spate o hăinuță. Lumea este plină de această suferință acumulată. 2M 378.2

Există foarte puțină dragoste curată, devotată, autentică, reală. Acest atribut prețios este foarte rar. Patima este considerată dragoste. În multe cazuri, femeia este rănită în sensibilitatea ei delicată și afectuoasă, deoarece relația de căsătorie îi îngăduie celui pe care îl numește soț să o trateze cu brutalitate. Ea descoperă că dragostea lui este atât de josnică, încât o dezgustă. 2M 379.1

Foarte multe familii sunt într-o stare cât se poate de nefericită deoarece soțul, tatăl copiilor, îngăduie ca latura instinctuală, senzuală, a firii lui să domine asupra celei intelectuale și morale. Rezultatul este o frecventă senzație de moleșeală și de deprimare, dar cauza este foarte rar identificată ca fiind comportamentul lui nepotrivit. Noi avem față de Dumnezeu solemna obligație de a ne păstra spiritul curat și corpul sănătos, astfel încât să le putem fi de folos oamenilor și să-I aducem lui Dumnezeu o slujire desăvârșită. Apostolul rostește aceste cuvinte de avertizare: „Păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor și să nu mai ascultați de poftele lui”. El ne îndeamnă în continuare spunându-ne că „toți cei ce se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de înfrânări” și îi sfătuiește pe toți cei care se numesc creștini: „Să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu”. El spune: „Mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat”. 2M 379.2

În general, se face o mare greșeală prin faptul că nu se ține cont de perioada specială din viața unei femei, premergătoare nașterii unui copil. În această perioadă importantă, munca mamei trebuie să fie ușurată. În organismul ei se produc mari schimbări. Starea aceasta necesită o mare cantitate de sânge și de aceea este nevoie de o cantitate sporită de hrană de cea mai bună calitate nutritivă, care să fie transformată în sânge. Dacă nu i se asigură hrană nutritivă din belșug, ea nu poate să-și păstreze puterea fizică, iar copilașul ei va fi lipsit de vitalitate. Trebuie acordată atenție și îmbrăcămintei ei. Să aibă grijă să-și protejeze corpul de răceală. Ea nu trebuie să solicite în mod nenecesar energia la suprafața corpului pentru a suplini lipsa unei îmbrăcăminți adecvate. Dacă mama este privată de hrană suficientă, sănătoasă și nutritivă, ea va fi lipsită de calitatea și de cantitatea de sânge necesare. Bunăstarea mamei și cea a copilului depind în mare parte de îmbrăcămintea bună, călduroasă, și de asigurarea unei alimentații hrănitoare. Trebuie să se aibă în vedere și să se asigure nevoile suplimentare de energie ale mamei. 2M 379.3

Dar, pe de altă parte, ideea că, din cauza stării speciale în care se află, femeia poate să se lase în voia apetitului este o greșeală care se bazează pe concepția populară, nu pe o judecată sănătoasă. Apetitul femeii aflate în această stare poate să fie variabil, capricios și dificil de satisfăcut, iar obiceiul popular îi permite să-și ofere tot ce-i place, fără să se gândească dacă acele alimente pot asigura elementele nutritive necesare corpului ei și dezvoltării copilului. Hrana trebuie să fie nutritivă, dar să nu fie excitantă. Obiceiul popular spune că, dacă ea vrea carne, murături, mâncăruri condimentate sau plăcinte cu umpluturi grele, poate să le aibă; că trebuie să își satisfacă orice poftă. Aceasta este o mare greșeală, care face mult rău. Daunele produse astfel nu pot fi estimate. Dacă este vreodată nevoie de simplitate în dietă și de o grijă specială în ceea ce privește calitatea alimentelor consumate, atunci este în această perioadă importantă. 2M 380.1

Femeile care au principii și care sunt bine educate nu se vor îndepărta nici în această perioadă de simplitatea în dietă așa cum nu o fac nici în rest. Ele vor considera că o altă viață depinde de ele și vor fi atente la toate obiceiurile lor și în special la dietă. Nu trebuie să mănânce alimente care nu sunt hrănitoare, dar care sunt excitante, doar pentru că au un gust bun. Sunt prea mulți sfătuitori în jur, gata să le convingă să facă lucruri pe care rațiunea le spune că nu ar trebui să le facă. 2M 380.2

Se nasc copii bolnavi din cauză că părinții și-au satisfăcut apetitul. Organismul nu are nevoie de o asemenea diversitate de alimente cum își imaginează mintea. Gândul că, odată ce apare în minte un anumit aliment, el trebuie să ajungă și în stomac este o mare greșeală, pe care femeile creștine ar trebui să o respingă. Nu trebuie să i se îngăduie imaginației să controleze nevoile organismului. Cei care se lasă conduși de gust vor suferi pedeapsa pentru că au încălcat legile ființei lor. Și problema nu se sfârșește aici; vor avea de suferit și copiii lor nevinovați. 2M 381.1

Organele care produc sânge nu pot să transforme în sânge bun condimentele, plăcintele cu umplutură de carne, murăturile și carnea provenind de la animale bolnave. Și, dacă în stomac este introdusă atâta hrană, încât organele digestive sunt obligate să muncească în plus ca să poată să scape de ea și să elibereze organismul de substanțele iritante, mama își face singură o nedreptate și pune temelia bolii pentru copilașul ei. Dacă ea alege să mănânce ce îi place și ce poftește, fără să țină seama de consecințe, își va primi pedeapsa, dar nu singură. Copilul ei nevinovat va trebui să sufere din cauza nechibzuinței ei. 2M 381.2

Trebuie să se aibă mare grijă ca mediul în care trăiește mama să fie plăcut și fericit. Soțului, tatălui, îi revine solemna responsabilitate de a face tot ce-i stă în putere pentru a ușura povara soției, a mamei. El trebuie să poarte, pe cât posibil, povara stării ei speciale. Trebuie să fie binevoitor, amabil, blând și afectuos și deosebit de atent față de toate nevoile ei. Atunci când sunt însărcinate, unele femei nu au parte nici de jumătate din îngrijirea de care au parte animalele în grajd. 2M 381.3

B a fost foarte deficitar. Atunci când soția lui era în cea mai bună stare de sănătate, el nu i-a asigurat o hrană sănătoasă și suficientă și nici îmbrăcăminte adecvată. Apoi, când ea a avut nevoie de de îmbrăcăminte suplimentară și de hrană mai multă, simplă, dar nutritivă, nu i s-a îngăduit să le aibă. Organismul ei avea nevoie de material pe care să-l transforme în sânge, dar acesta nu i-a fost asigurat. O cantitate moderată de lapte și zahăr, cu puțină sare, pâine albă frământată cu drojdie, pentru diversificare, făină graham preparată într-o varietate de moduri de alte mâini decât ale ei, cozonac simplu cu stafide, budincă de orez cu stafide, prune și smochine, din când în când, și multe alte feluri de mâncare pe care le-aș putea menționa, ar fi răspuns nevoilor ei. Dacă el nu putea obține unele dintre aceste lucruri, puțin must de casă nu i-ar fi făcut deloc rău; ar fi fost mai bine pentru ea să consume puțin din acesta, decât să nu consume deloc. În unele cazuri, chiar și o cantitate mică de carne sănătoasă i-ar fi dăunat mai puțin decât să fie lăsată să sufere, din cauza unei diete atât de sărace. 2M 382.1

Mi s-a arătat că atât B, cât și C au dezonorat cauza lui Dumnezeu. Au adus asupra ei o pată care nu va fi niciodată ștearsă pe deplin. Mi-a fost arătată familia scumpului nostru frate D. Dacă acest frate ar fi primit ajutorul necesar la timpul potrivit, toți membrii familiei lui ar fi fost în viață astăzi. Este de mirare că legile țării nu au fost invocate în instanță, în acest caz de maltratare. Familia aceea murea de foame, deoarece îi lipsea hrana cea mai simplă. Erau înfometați într-o țară a abundenței. Un novice a făcut experimente pe ei. Tânărul nu a murit de boală, ci de foame. Mâncarea i-ar fi întărit organismul și i l-ar fi păstrat în stare de funcționare. 2M 382.2

În cazuri severe de febră, abținerea de la mâncare pentru un timp scurt va micșora febra și va face folosirea apei mai eficientă. Dar medicul curant trebuie să își dea seama care este starea reală a pacientului și să nu-i îngăduie acestuia să se abțină de la mâncare un timp îndelungat, până când organismul lui ajunge să fie slăbit. În timpul febrei, hrana poate să irite și să creeze o stare de agitație; dar imediat ce puterea febrei a scăzut, trebuie să se dea hrană, cu grijă și în mod chibzuit. Dacă privarea de hrană este prelungită, dorința stomacului după ea va genera febră, care va fi liniștită printr-o cantitate moderată de hrană de bună calitate. Aceasta îi dă organismului ceva cu care să lucreze. Dacă este manifestată o mare dorință după mâncare, chiar și în timpul febrei, satisfacerea acestei dorințe printr-o cantitate moderată de hrană simplă va fi mai puțin dăunătoare pentru pacient decât dacă acesta ar fi privat cu totul de hrană. Atunci când nu se mai poate gândi la nimic altceva, organismul nu va fi supraîmpovărat printr-o porție mică de hrană simplă. 2M 382.3

Cei care iau viața altora în mâinile lor trebuie să fie oameni recunoscuți ca având o viață de succes. Ei trebuie să fie oameni cu judecată și cu înțelepciune, oameni care pot să simtă în mod profund împreună cu alții, oameni a căror întreagă ființă este mișcată la vederea suferinței. Unii oameni care nu au avut succes în nicio altă ocupație în viață ajung medici. Ei iau în mâinile lor viața bărbaților și a femeilor, când, de fapt, nu au niciun fel de experiență. Citesc un plan pe care altcineva l-a urmat cu succes și îl adoptă, iar apoi îl încearcă pe cei care și-au pus încrederea în ei, distrugând în aceștia ultima scânteie de viață; și totuși, după toate acestea, nu învață nimic, ci continuă la fel de optimiști și în cazul următor, respectând același tratament rigid. Poate că unele persoane au un organism suficient de puternic, încât să reziste la teribilul tratament impus și să trăiască. Atunci, acești neștiutori își aduc singuri elogii, când nimic nu li se datorează lor. Totul I se datorează lui Dumnezeu și constituției puternice [a pacienților]. 2M 383.1

Fratele C a adoptat o poziție nedemnă susținându-l pe fratele B. El i-a stat alături, l-a sprijinit și l-a încurajat. Acești doi bărbați sunt fanatici în ceea ce privește subiectul reformei sănătății. Fratele C are mult mai puține cunoștințe decât crede că are. El se înșală singur. Este egoist și intolerant în a-și impune propriile păreri; nu este dispus să se lase învățat. Nu are o voință supusă. Nu are un spirit smerit. Un astfel de om nu ar trebui să fie medic. Poate că a dobândit oarecare cunoștințe din ceea ce a citit, dar aceasta nu este suficient. Este nevoie de experiență. Oamenii noștri sunt prea puțini, ca să fie sacrificați atât de ușor și de inutil, devenind obiectul experimentelor unor astfel de persoane. Cu alte cuvinte, prea multe suflete prețioase vor cădea sacrificate de vederile și de concepțiile lor rigide, înainte ca ei să renunțe, să-și mărturisească greșelile și să învețe înțelepciunea prin experiență. 2M 383.2

Fratele C este prea încăpățânat și nu este deloc dispus să se lase învățat, astfel încât Domnul să-l folosească pentru a realiza o lucrare specială. El este prea îndărătnic pentru a lăsa ca modul său de a acționa să fie schimbat de eventualitatea sacrificării vieții unor oameni. Dimpotrivă, își va menține părerile și își va susține ideile și mai serios. Oamenii de felul acesta vor învăța totuși, spre regretul lor, că ar fi fost mai bine să se lase învățați și să nu-și ducă părerile la extrem, indiferent care ar fi fost rezultatele. Societatea ar avea de câștigat și ar fi mai în siguranță dacă acești oameni s-ar angaja în alte ocupații, în care viața și sănătatea altora nu sunt puse în pericol de modul lor de a acționa. 2M 384.1

Este o mare responsabilitate să iei viața unei ființe omenești în mâna ta. Și este înfricoșător să sacrifici acea viață prețioasă din cauza aplicării unui tratament greșit. Cazul familiei fratelui D este teribil. Poate că bărbații aceștia își vor găsi scuze pentru purtarea lor, dar lucrul acesta nu va apăra de ocară cauza lui Dumnezeu și nici nu-l va aduce înapoi pe fiul care a suferit și a murit din lipsă de hrană. Puțin vin nefermentat și hrană adecvată l-ar fi ridicat de pe patul de moarte și l-ar fi redat familiei. Dacă s-ar fi continuat același tratament care a fost aplicat fiului, și tatăl s-ar fi numărat în scurt timp printre cei morți; dar prezența și sfatul dat la timp de un doctor de la Institutul de Sănătate l-au salvat. 2M 384.2

Este timpul să se facă ceva pentru a-i împiedica pe acești începători fără experiență să preia câmpul de lucru și să susțină reforma sănătății. Se poate renunța la lucrările și la cuvintele lor, deoarece ei fac mai mult rău decât ar putea repara, în urma lor, cei mai înțelepți și cei mai inteligenți oameni, cu cea mai bună influență pe care ar putea să o exercite. Este imposibil, chiar pentru cei mai bine calificați dintre susținătorii reformei sănătății, să elibereze pe deplin mintea oamenilor de prejudecățile formate ca urmare a atitudinii greșite a acestor extremiști și să așeze marele subiect al reformei sănătății pe o bază corectă în localitatea în care au intervenit acești bărbați. De asemenea, într-o mare măsură, se închide ușa prin care s-ar putea ajunge la acești necredincioși cu adevărul prezent referitor la Sabat și la revenirea iminentă a Mântuitorului nostru. Cele mai importante adevăruri sunt date la o parte de oameni ca nemeritând să fie ascultate. Bărbații aceștia sunt considerați reprezentanți ai celor care promovează reforma sănătății în general și totodată ca reprezentanți ai păzitorilor Sabatului. O mare responsabilitate apasă asupra celor care s-au dovedit a fi, în felul acesta, adevărate pietre de poticnire pentru cei necredincioși. 2M 384.3

Fratele C are nevoie de o convertire completă. El nu se vede pe el însuși. Dacă ar fi mai puțin plin de sine și mai smerit, cunoștințele lui ar putea fi de un real folos. El are de făcut pentru el însuși o lucrare pe care nimeni altcineva nu o poate face în locul lui. El nu se va supune părerilor sau judecății unui alt om decât dacă va fi obligat să o facă. Are anumite trăsături de caracter regretabile, pe care ar trebui să și le învingă. Asupra lui apasă o responsabilitate mai mare decât asupra lui B și cazul lui este mai grav decât al lui B, deoarece el este mai inteligent și are cunoștințe mai multe. B este umbra minții lui. 2M 385.1

Fratele C are o voință încăpățânată; simpatiile și antipatiile lui sunt foarte puternice. Dacă pornește pe o cale greșită și își urmează înclinațiile inimii fără să se lase condus de înțelepciune și cineva îi prezintă greșeala pe care a făcut-o, chiar dacă știe că este greșit, îi este atât de greu să recunoască faptul că a greșit, și că a ales o cale rea, încât își caută scuze ca să-i convingă pe ceilalți că, până la urmă, tot el are dreptate. Acesta este motivul pentru care a fost lăsat să-și urmeze propria judecată și înțelepciune, care sunt o nebunie. 2M 385.2

El nu a fost o binecuvântare pentru familia tatălui său, ci un motiv de îngrijorare și de mâhnire. Voința lui nu a fost supusă în copilărie. Îi era atât de greu să recunoască sincer că a greșit și a urmat o cale rea, încât, ca să iasă din dificultate, mai degrabă își punea la lucru puterile minții ca să inventeze scuze cu privire la care se amăgea singur că nu sunt minciuni directe, decât să se umilească suficient ca să-și mărturisească greșeala. El și-a menținut acest obicei și în experiența lui religioasă. Are o abilitate deosebită de a evita un anumit subiect, motivând că a uitat, când, de multe ori, el este cel care alege să uite. 2M 386.1

Poate că rudele și prietenii lui ar fi putut să fie aduși la adevăr, dacă el ar fi fost așa cum aștepta Dumnezeu să fie. Dar calea pe care a ales să o urmeze l-a făcut dezagreabil. El a folosit adevărul ca subiect de dispută. În ciuda împotrivirii tatălui său, a discutat subiecte biblice în familia acestuia și a folosit aspectele cele mai controversate pentru a stârni certuri, în loc să caute, cu toată smerenia și umilința și cu o nepieritoare dragoste pentru suflete, să-i câștige pe oameni la adevăr și să le aducă lumina. 2M 386.2

Când a ales să urmeze o cale greșită, nepurtându-se în mod evident ca un ucenic al blândului și umilului Isus, el știa că faptele și cuvintele lui nu erau în armonie cu influența sfințitoare a adevărului, dar s-a încăpățânat să-și apere poziția până când cinstea i-a fost pusă sub semnul întrebării. A făcut ca prețiosul adevăr pentru aceste zile din urmă să devină respingător pentru prietenii și pentru rudele lui; s-a dovedit o piatră de poticnire pentru aceștia. Eschivările, bigotismul și vederile extremiste pe care le-a adoptat au îndepărtat de la adevăr mai multe suflete decât a adus la adevăr prin cele mai serioase eforturi ale lui. 2M 386.3

Combativitatea, fermitatea și infatuarea lui sunt mari. Până când nu se convertește, el nu poate fi o binecuvântare pentru nicio biserică. Vede greșeli la ceilalți și pune sub semnul îndoielii purtarea unuia și a altuia, dacă aceștia nu aprobă întru totul ceea ce susține el; dar, dacă cineva îi acceptă părerile, în viața acelei persoane nu poate și nu vrea să vadă greșeli și abateri. Lucrul acesta nu este corect. Poate că are dreptate în multe privințe, dar nu are în el gândul care era în Hristos. Când se va vedea pe sine așa cum este în realitate și își va corecta defectele de caracter, atunci va fi în postura potrivită pentru a lăsa ca lumina lui să strălucească înaintea oamenilor, pentru ca ei, văzând faptele lui bune, să Îl slăvească pe Tatăl nostru care este în ceruri. Lumina lui a strălucit într-un asemenea mod, încât oamenii au numit-o întuneric și i-au întors spatele dezgustați. Eul trebuie să moară, iar el trebuie să manifeste un spirit dispus să se lase învățat; altfel, va fi lăsat să-și urmeze propriile căi și să dea pe față propriile fapte. 2M 386.4

„Și robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința, ca să ajungă la cunoștința adevărului.” „Să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătați, plini de blândețe față de toți oamenii.” „Ci sfințiți în inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândețe și teamă.” 2M 387.1

Fratele C vrea ca mintea lui să îi controleze pe ceilalți și, dacă nu poate avea acest privilegiu, este nemulțumit. El nu este împăciuitor. Purtarea lui generează în biserică mai multă confuzie și neîncredere decât ar putea contracara zece persoane. Temperamentul lui aparte îl determină să caute și să găsească greșeli la toți, doar la el nu. El nu va progresa, până când nu va învăța lecția pe care ar fi trebuit să o învețe cu ani în urmă, aceea a umilinței. La vârsta lui, va învăța această lecție cu un preț mult mai mare. Toată viața, el a încercat să se clădească pe sine, să se salveze pe sine, să-și păstreze viața; și, de fiecare dată, și-a irosit eforturile. 2M 387.2

Fratele C are nevoie să-i fie îndepărtată de pe ochi poleiala înșelătoare, astfel încât, prin niște ochi iluminați de Duhul lui Dumnezeu, să poată să-și vadă propria inimă, să-și verifice și să-și cântărească fiecare motiv și să nu-l lase pe Satana să-i îmbrace faptele în culori false. Situația lui este extrem de periculoasă. În curând, va trebui să se îndrepte în mod hotărât în direcția cea bună; altfel, va continua să-i înșele pe alții și să se înșele și pe sine. El are nevoie să se convertească în profunzimea sufletului, să se supună și să se transforme prin înnoirea minții. Apoi, va putea să facă binele. Dar nu va putea niciodată să vina la lumină, până când nu-și va dezvolta un spirit de mărturisire umilă și nu va începe cu hotărâre să-și îndrepte greșelile și, atât cât îi stă în putere, să îndepărteze ocara pe care a adus-o asupra cauzei lui Dumnezeu. 2M 387.3