Secretele Fericirii Şi Ale Sănătăţii

Motive Pentru Renunţarea La Alimentaţia Cu Carne

Cei care consumă carne nu mănâncă altceva decât cereale şi plante la mâna a doua, pentru că un animal îşi procură din acestea nutriţia care îl ajută să crească. Viaţa din cereale şi plante este transferată la cel care le mănâncă. Noi o primim prin consumarea cărnii animalelor. Dar nu este mai bine să o luăm direct, consumând alimentele recomandate de Dumnezeu?! SFS 130.1

Carnea nu a constituit niciodată cel mai bun aliment, însă acum, folosirea ei este de două ori inacceptabilă, din moment ce cazurile de îmbolnăvire a animalelor se înmulţesc tot mai mult. Cei care folosesc carne ştiu prea puţin ce mănâncă. In multe cazuri, dacă ar vedea animalele încă în viaţă şi dacă ar cunoaşte calitatea cărnii pe care o mănâncă, ar refuza-o cu dezgust. SFS 130.2

Carnea de porc e plină de paraziţi. Despre porc, Dumnezeu a zis: „Să-l priviţi ca necurat. Să nu mâncaţi din carnea lor şi să nu vă atingeţi de trupurile lor moarte.” (Deuteronom 14,8). Această poruncă a fost dată deoarece carnea de porc este nepotrivită ca aliment. Porcul se hrăneşte cu resturi, şi tocmai pentru acest lucru a fost menit. Niciodată, în nicio situaţie, nu s-a intenţionat ca fiinţele umane să-i mănânce carnea. Este imposibil ca trupul vreunei fiinţe să fie sănătos când mediul său natural este mizeria şi când se hrăneşte cu orice lucru dezgustător. SFS 130.3

Deseori, animale care sunt atât de bolnave încât proprietarii lor se tem să le mai păstreze sunt duse la piaţă şi vândute pentru carnea lor. Iar unele modalităţi de îngrăşare, la care sunt supuse pentru a fi vândute, le îmbolnăvesc. Ţinute în locuri fără lumină şi aer curat, respirând aerul din grajdurile murdare, poate puse la îngrăşare cu hrană stricată, întregul lor trup se contaminează cu microbi transmisibili. SFS 130.4

Animalele sunt transportate adesea pe distanţe lungi şi supuse unor chinuri îngrozitoare până ajung la vânzare. Luate din pajiştile verzi şi puse să meargă pe jos kilometri întregi, până la străzile aglomerate şi prăfuite, sau înghesuite în maşini murdare, fiind obosite, lipsite de mâncare şi apă poate mai multe ore, bietele creaturi sunt duse la moarte pentru ca oamenii să se ospăteze cu trupurile lor. SFS 130.5

În multe locuri, peştii sunt contaminaţi în aşa mare măsură de murdăriile cu care se hrănesc încât provoacă apariţia bolii. Acest lucru este adevărat mai ales în cazul peştilor care trăiesc în apele menajere ale marilor oraşe. Peştii care trăiesc într-un astfel de mediu şi se hrănesc din aceste ape pot ajunge în apele mai îndepărtate şi pot fi pescuiţi în zonele unde apa este curată şi proaspătă. Astfel, când sunt consumaţi, ei produc îmbolnăvirea şi chiar moartea celor care nu bănuiesc pericolul. SFS 131.1

Poate că efectele alimentaţiei cu carne nu sunt observate imediat, dar aceasta nu este o dovadă că nu e dăunătoare. Puţini sunt cei care cred că, prin consumarea cărnii, sângele lor s-a infectat şi a apărut boala. Dar mulţi mor din cauza bolilor provocate de consumul de carne, în vreme ce motivul real nu este bănuit nici de ei, nici de alţii. SFS 131.2

Daunele morale ale alimentaţiei cu carne nu sunt mai puţin semnificative decât pagubele fizice. Produsele de carne sunt dăunătoare sănătăţii şi tot ceea ce afectează trupul afectează şi mintea, şi sufletul. Gândiţi-vă la cruzimea faţă de animale pentru a satisface apetitul şi la efectul acesteia asupra celor care o manifestă şi asupra celor care îi privesc. Cât de mult este distrusă blândeţea cu care ar trebui să privim aceste făpturi ale lui Dumnezeu! SFS 131.3

Inteligenţa manifestată de multe animale necuvântătoare se apropie atât de mult de inteligenţa umană încât este un mister. Animalele văd şi aud, iubesc, se tem şi suferă. Ele îşi întrebuinţează organele cu mult mai multă credincioşie decât multe fiinţe umane. Manifestă milă şi blândeţe faţă de alte animale care suferă. Multe animale manifestă afecţiune faţă de cei care le poartă de grijă, cu mult superioară afecţiunii manifestate de unii reprezentanţi ai rasei umane. Ele se ataşează de om prin relaţii strânse şi, când este despărţit de el, suferă foarte mult. SFS 131.4

Care om, cu o inimă umană, după ce a îngrijit un animal domestic, ar putea să îl privească în ochii lui atât de plini de încredere şi afecţiune şi şi-ar mai dori să îl trimită la măcelar? Cum ar mai putea să-i mai mănânce el carnea, considerând-o gustoasă? SFS 132.1

Este greşită ideea că forţa muşchilor depinde de folosirea cărnii. Necesităţile organismului pot fi satisfăcute mai bine şi sănătatea lui poate fi mai viguroasă fără întrebuinţarea acestora. Cerealele, fructele, nucile şi legumele conţin toate proprietăţile nutritive necesare unui sânge bun. Aceste elemente nu sunt furnizate atât de bine şi complet de alimentaţia carnată. Dacă utilizarea cărnii ar fi fost esenţială pentru sănătate şi vitalitate, ea ar fi fost inclusă încă de la început în dieta stabilită pentru om. SFS 132.2

La început, cel care renunţă la alimentaţia carnată se simte slăbit şi fără putere. Mulţi consideră că aceasta este dovada că produsele din carne sunt esenţiale, însă acest lucru se întâmplă fiindcă alimentele de acest tip sunt stimulatoare, înfierbântă sângele şi aţâţă nervii şi de aceea li se simte lipsa. Unii vor descoperi că le este la fel de dificil să renunţe la carne cum îi este beţivului să renunţe la băutura lui, dar, dacă fac schimbarea, va fi mai bine pentru ei. SFS 132.3

După ce este înlăturată, carnea trebuie înlocuită cu diferite cereale, nuci, legume şi fructe, care sunt şi hrănitoare, şi gustoase. Acest lucru este necesar mai ales în cazul celor slăbiţi sau care îndeplinesc o muncă extrem de dificilă. În unele ţări unde sărăcia este foarte răspândită, carnea este cel mai ieftin aliment. În astfel de situaţii, schimbarea va fi dificilă, dar nu este imposibilă. Totuşi trebuie să ţinem seama de cazul fiecărei persoane şi de puterea obiceiului de o viaţă întreagă şi ar trebui să fim atenţi să nu impunem în mod nejustificat aceste idei, chiar dacă sunt corecte. Nimeni nu ar trebui îndemnat să se schimbe dintr-odată. Carnea trebuie înlocuită cu alimente hrănitoare, care să fie necostisitoare. În această privinţă, foarte multe depind de bucătăreasă. Cu grijă şi îndemânare, pot fi gătite mâncăruri care să fie atât nutritive, cât şi apetisante şi care să înlocuiască în mare măsură carnea. SFS 132.4

În toate circumstanţele, instruiţi-vă conştiinţa, apelaţi la voinţă, oferiţi mâncare bună şi hrănitoare, iar schimbarea va avea loc repede, iar dorinţa după carne va dispărea nu după mult timp. SFS 133.1

Nu credeţi că este timpul ca toţi să îşi dorească să renunţe la carne? Cum pot cei care încearcă să devină curaţi, desăvârşiţi şi sfinţi, ca să poată fi însoţiţi de îngerii cereşti, să continue să consume ceea ce are un efect atât de dăunător asupra sufletului şi trupului? Cum pot ei să sacrifice aceste fiinţe, create tot de Dumnezeu, pentru ca să se ospăteze cu carnea lor? In loc de aceasta, ei trebuie să se întoarcă la hrana sănătoasă şi delicioasă dată omului la început, să arate ei înşişi milă faţă de creaturile necuvântătoare pe care Dumnezeu le-a făcut şi le-a pus sub stăpânirea noastră şi să-i înveţe şi pe copiii lor să se poarte la fel. SFS 133.2