Secretele Fericirii Şi Ale Sănătăţii

Extreme În Dietă

Nu toţi cei care pretind a crede în reforma alimentaţiei sunt cu adevărat reformatori. Pentru multe persoane, reforma înseamnă doar renunţarea la anumite alimente nesănătoase. Ei nu înţeleg clar principiile sănătăţii, căci mesele lor, încă încărcate cu alimente dăunătoare, sunt departe de a fi un exemplu de cumpătare şi temperanţă creştină. SFS 133.3

Alţii, din dorinţa de a da un exemplu bun, ajung la extrema cealaltă — nu reuşesc să procure cele mai bune alimente şi, în loc să folosească acele alimente care să le suplinească lipsa, adoptă o dietă sărăcăcioasă. SFS 133.4

Hrana lor nu le asigură elementele necesare pentru un sânge bun. Sănătatea lor are de suferit, capacitatea lor de a fi utili este afectată, iar exemplul lor vorbeşte împotriva reformei în alimentaţie, şi nu în favoarea ei. SFS 133.5

Alţii consideră că nu trebuie să se acorde mare atenţie alegerii hranei sau preparării ei, din moment ce pentru sănătate e nevoie de o dietă simplă. Unii se limitează la o dietă foarte sărăcăcioasă, lipsită de varietate suficientă pentru a acoperi nevoile organismului şi, prin urmare, au de suferit. SFS 133.6

Cei care au doar o înţelegere parţială a principiilor reformei sănătăţii sunt adesea cei mai rigizi nu numai în exprimarea părerilor proprii, ci şi în impunerea acestora familiilor şi semenilor lor. Efectul reformei lor greşite, aşa cum se observă în sănătatea lor precară, şi efortul depus pentru a-i constrânge pe alţii să le accepte opiniile îi determină pe mulţi să-şi formeze păreri greşite cu privire la reforma în alimentaţie, respingând-o astfel în totalitate. SFS 134.1

Cei care înţeleg legile sănătăţii şi care se ghidează după principii vor evita ambele extreme: ale îngăduinţei şi ale restricţiei. Dieta lor este aleasă nu doar pentru satisfacerea apetitului, ci pentru fortificarea organismului. Ei încearcă să-şi păstreze orice capacitate în cea mai bună stare pentru a putea sluji cel mai bine lui Dumnezeu şi oamenilor. Apetitul se află sub controlul raţiunii şi al conştiinţei şi sunt răsplătiţi cu sănătate fizică şi mintală. În vreme ce nu-şi impun părerile în mod ofensator, exemplul lor este o mărturie în favoarea principiilor corecte. Aceste persoane exercită o mare influenţă spre bine. SFS 134.2

În reforma alimentaţiei există mult bun simţ. Acest subiect ar trebui studiat şi în ansamblu, şi în detaliu, şi nimeni nu ar trebui să îi critice pe alţii fiindcă obiceiurile acestora nu sunt în toate privinţele în concordanţă cu obiceiurile lor. Este imposibil să formulezi o regulă invariabilă prin care să reglementezi obiceiurile tuturor şi nimeni nu ar trebui să se considere un criteriu pentru toţi ceilalţi. Nu toţi pot mânca aceleaşi lucruri. Alimentele gustoase şi hrănitoare pentru o persoană pot fi dezgustătoare şi chiar dăunătoare pentru altcineva. Unii nu pot consuma lapte, în timp ce altora le merge foarte bine. Unii nu pot digera mazărea şi fasolea; alţii le consideră hrănitoare. Pentru unii, preparatele din cereale neprelucrate reprezintă o hrană bună, în timp ce alţii nu pot să le mănânce. SFS 134.3

Cei care trăiesc în zone foarte sărace, unde fructele şi nucile sunt puţine, nu ar trebui îndemnaţi să excludă laptele şi ouăle din dieta lor. Totuşi laptele trebuie procurat de la vaci sănătoase, iar ouăle, de la păsări sănătoase, care sunt bine hrănite şi bine îngrijite; iar ouăle trebuie gătite în aşa fel încât să poată fi uşor digerate. SFS 134.4

Reforma în alimentaţie trebuie să fie progresivă. Pe măsură ce cazurile de îmbolnăvire a animalelor se înmulţesc tot mai mult, consumarea laptelui şi a ouălor va deveni din ce în ce mai periculoasă. Trebuie făcut un efort pentru a le înlocui cu alte alimente sănătoase şi necostisitoare. Oamenii de pretutindeni trebuie învăţaţi să gătească, pe cât posibil, fără lapte şi ouă şi să consume totuşi o hrană sănătoasă şi gustoasă. SFS 135.1

Obiceiul de a servi doar două mese pe zi este considerat în general un beneficiu pentru sănătate; totuşi, în anumite cazuri, unele persoane au nevoie de o a treia masă. Aceasta trebuie să fie însă foarte uşoară şi să fie alcătuită din alimentele cel mai uşor de digerat. Biscuiţii sau pâinea prăjită, fructele şi cafeaua din cereale sunt alimentele cele mai potrivite pentru masa de seară. SFS 135.2

Unii sunt în permanenţă îngrijoraţi că hrana, oricât de simplă şi sănătoasă, le va face rău. Acestora le spun: „Nu vă gândiţi că hrana vă va dăuna; nu vă gândiţi deloc la aceasta. Mâncaţi după cum consideraţi că este cel mai bine, şi, după ce L-aţi rugat pe Domnul să binecuvânteze hrana pentru ca trupul să vă fie întărit, credeţi că El v-a ascultat rugăciunea şi liniştiţi-vă.” SFS 135.3

Deoarece regula ne spune să renunţăm la acele alimente care irită stomacul şi care şubrezesc sănătatea, trebuie să ne amintim că o alimentaţie sărăcăcioasă are ca rezultat o sărăcire a sângelui. Cele mai grave îmbolnăviri sunt consecinţa acestui fapt. Organismul nu este hrănit suficient, şi astfel efectele sunt indigestia şi starea de slăbiciune generalizată. Cei care au un astfel de regim alimentar nu sunt obligaţi de sărăciei să se hrănească astfel, ci ei aleg acest lucru din ignoranţă sau neglijenţă sau ca să-şi îndeplinească ideile lor eronate legate de reformă. SFS 135.4

Dumnezeu nu este onorat când trupul este neglijat sau abuzat şi când ajunge astfel nepotrivit pentru a-I sluji. A îngriji de trup prin a-i asigura hrană gustoasă şi întăritoare este una dintre primele datorii ale capului familiei. Este mult mai bine să ai mal puţine haine şi piese de mobilier scumpe decât să reduci cantitatea de mâncare. SFS 135.5

Unii conducători de familie reduc mesele familiei pentru a le oferi vizitatorilor ospeţe scumpe. Acest lucru nu e înţelept. Primirea oaspeţilor trebuie să fie mult mai simplă. Nevoile familiei să fie de primă importanţă. SFS 135.6

Economisirea neînţeleaptă şi obiceiurile nenaturale împiedică adeseori manifestarea ospitalităţii atunci când este necesară şi când s-ar dovedi o binecuvântare. Pregătirea obişnuită a hranei pentru fiecare masă trebuie să se facă în aşa fel încât musafirul neaşteptat să se simtă bine primit, însă fără ca bucătăreasa să fie împovărată cu pregătiri suplimentare. SFS 136.1

Toţi ar trebui să înveţe ce să mănânce şi cum să gătească. Bărbaţii, la fel ca femeile, trebuie să ştie cum să prepare hrana simplu şi sănătos. Activităţile lor îi cheamă deseori în locuri unde nu-şi pot procura hrană sănătoasă; atunci, dacă au cunoştinţe de gătit, pot să le folosească. SFS 136.2

Luaţi în considerare cu atenţie dieta dumneavoastră. Gândiţi de la cauză la efect. Cultivaţi autocontrolul. Menţineţi apetitul sub controlul raţiunii. Nu abuzaţi niciodată de stomac prin mâncare în exces, dar nu vă lipsiţi de alimentele hrănitoare şi gustoase, de care aveţi nevoie pentru a fi sănătoşi. SFS 136.3

Ideile înguste ale unor aşa-numiţi reformatori ai sănătăţii au produs pagube mari acestei cauze. Cei care susţin principiile unei vieţuiri sănătoase trebuie să-şi amintească faptul că reforma în alimentaţie va fi evaluată, în mare măsură, în funcţie de ceea ce aşază pe mesele lor şi, în loc să acţioneze într-un mod care să o discrediteze, ei ar trebui să-i exemplifice principiile în aşa fel încât practica să îi recomande celor sinceri. O mare parte se va opune oricărei mişcări de reformă, oricât de chibzuită, dacă ea restricţionează apetitul. Ei se ghidează după gust, şi nu după raţiune sau după legile sănătăţii. După părerea lor, toţi cei care părăsesc cărarea bătătorită a obiceiului şi promovează reforma vor fi socotiţi radicalişti, indiferent cât de consecventă este conduita lor. Pentru ca aceste persoane să nu aibă niciun motiv de critică, adepţii principiilor sănătăţii nu ar trebui să încerce să vadă cât de diferiţi pot fi de ceilalţi, ci ar trebui să se apropie de ei cât mai mult posibil, fără să renunţe la principiu. SFS 136.4

Când susţinătorii reformei în alimentaţie ajung la extreme, nu este de mirare că mulţi dintre cei care îi consideră reprezentanţi ai principiilor sănătăţii resping reforma total. Într-un timp scurt, aceste extreme produc adeseori pagube mai mari decât ar putea fi remediate printr-o viaţă întreagă de corectitudine. SFS 137.1

Reforma sănătaţii se bazează pe principii cuprinzătoare, care au consecinţe importante, şi nu ar trebui să o subestimăm prin opinii şi practici mărginite, SFS 137.2

Însă nimeni nu ar trebui să îngăduie ca opoziţia, ridiculizarea sau dorinţa de a-i mulţumi ori de a-i influenţa pe alţii să îi îndepărteze de principiile adevărate sau să îi determine să le trateze cu uşurătate. Cei care se ghidează după principii vor sta fermi şi hotărâţi de partea a ceea ce e corect, totuşi, în toate relaţiile lor, ei vor manifesta un spirit generos, asemenea lui Hristos, şi o cumpătare adevărată. SFS 137.3