Secretele Fericirii Şi Ale Sănătăţii

Modalităţi Greşite De Hrănire

Hrana nu trebuie servită prea fierbinte sau prea rece. Dacă hrana este rece, stomacul consumă energie pentru încălzirea ei înainte ca digestia să înceapă. Băuturile reci sunt dăunătoare din acelaşi motiv, iar folosirea fără restricţii a băuturilor fierbinţi duce la epuizare. De fapt, cu cât este consumată mai multă apă în timpul mesei, cu atât va fi mai greu de digerat hrana, fiindcă lichidul trebuie absorbit înainte ca digestia să înceapă. Nu consumaţi multă sare, evitaţi folosirea murăturilor şi a alimentelor condimentate, consumaţi fructe din abundenţă, şi iritarea care impune consumul mare de lichide în timpul mesei va dispărea în bună parte. SFS 125.1

Hrana trebuie servită încet şi mestecată bine. Acest lucru este necesar pentru ca saliva să fie bine amestecată cu hrana şi pentru ca sucurile gastrice să poată intra în acţiune. SFS 125.2

O altă problemă serioasă este servirea hranei la momente nepotrivite, de exemplu atunci când cineva este extenuat sau înfierbântat. Imediat după masă, energia nervoasă scade drastic şi, când mintea şi corpul sunt supraîncărcate cu puţin înainte sau imediat după masă, digestia este îngreunată. Când o persoană este emoţionată, neliniştită sau grăbită, este mai bine să nu mănânce până când nu se odihneşte sau până când starea ei nu se ameliorează. SFS 125.3

Stomacul se află în strânsă legătură cu creierul; când stomacul suferă, energia nervilor este transferată de la creier la organele digestive slăbite, care trebuie ajutate. Când acest lucru se întâmplă prea des, creierul se congestionează. Când creierul este suprasolicitat în mod constant şi când exerciţiul fizic lipseşte, chiar şi hrana simplă trebuie consumată cumpătat. Când vă aşezaţi la masă, alungaţi îngrijorarea şi frământările; nu vă grăbiţi, ci mâncaţi încet şi cu veselie, cu inima plină de recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru toate binecuvântările Sale. SFS 125.4

Mulţi dintre cei care renunţă la preparatele din carne şi la alte alimente sărăcăcioase în nutrienţi şi dăunătoare cred că pot să-şi permită să mănânce fără restricţii, din moment ce hrana lor este simplă şi hrănitoare, şi ajung la excese şi, uneori, la lăcomie. Aceasta este o greşeală. Organele digestive nu trebuie împovărate cu o cantitate mare de hrană sau cu hrană grea care va suprasolicita organismul când o va asimila. SFS 126.1

Obiceiul impune ca la o masă felurile de mâncare să se servească pe rând. Fără să ştie ce mai urmează, cineva poate mânca suficient dintr-un aliment care nu este cel mai recomandat pentru el. Când este adus ultimul fel, îndrăzneşte să depăşească limitele şi să servească desertul ispititor, care numai bine nu îi face. Dacă se aşază pe masă toate felurile de mâncare de la început, se oferă posibilitatea de a alege alimentele cele mai potrivite. SFS 126.2

Uneori, consecinţele îmbuibării sunt resimţite imediat. În alte cazuri, nu există nicio senzaţie de durere, dar organele digestive îşi pierd energia, şi temelia puterii fizice este subminată. SFS 126.3

Surplusul de alimente încarcă organismul şi produce stări patologice şi nervozitate. Este necesară trimiterea unei mari cantităţi de sânge la stomac, ceea ce duce la scăderea rapidă a temperaturii braţelor şi extremităţilor. Organele digestive sunt suprasolicitate şi, după ce îşi îndeplinesc rolul, persoana cade într-o stare de slăbiciune sau apatie. Cei care mănâncă continuu confundă această stare cu senzaţia de foame, însă ea este cauzată de oboseala organelor digestive. Uneori, creierul este cuprins de o stare de amorţeală şi persoana manifestă repulsie faţă de efortul intelectual sau fizic. SFS 126.4

Aceste simptome neplăcute sunt resimţite deoarece organismul şi-a îndeplinit activitatea cu un consum inutil de energie şi este complet epuizat. Stomacul spune: „Lasă-mă să mă odihnesc.” Dar mulţi consideră că starea de slăbiciune apare deoarece corpul necesită mai multă mâncare; astfel, în loc să lase stomacul să se odihnească, el este încărcat şi mai mult. Prin urmare, organele digestive sunt adesea aduse la epuizare atunci când ele ar trebui să-şi îndeplinească bine rolul. SFS 126.5

Acolo unde au fost îngăduite obiceiuri dăunătoare de alimentaţie, schimbarea nu trebuie amânată. Când apare indigestia ca urmare a abuzului suferit de stomac, trebuie depuse eforturi pentru păstrarea energiei rămase prin îndepărtarea oricărui lucru care suprasolicită organismul. E posibil ca stomacul să nu-şi mai recapete în totalitate sănătatea după un abuz îndelungat, dar o dietă adecvată va împiedica agravarea afecţiunilor, şi multe persoane se vor reface aproape în întregime. Nu este uşor să recomanzi reguli care să se potrivească tuturor; însă, acordând atenţie principiilor corecte de alimentaţie, se pot face schimbări mari, iar bucătăreasa nu va trebui să mai trudească continuu pentru a satisfce apetitul. SFS 127.1

Cumpătarea în alimentaţie are ca răsplată vigoarea intelectuală şi morală; de asemenea, ea contribuie la controlarea patimilor. Excesul de alimente este dăunător mai ales pentru cei cu o fire înceată; ei ar trebui să mănânce puţin şi să facă multe exerciţii fizice. Există bărbaţi şi femei înzestraţi cu capacităţi excelente, care nu reuşesc să realizeze nici jumătate din cât ar putea realiza dacă şi-ar exercita stăpânirea de sine prin tăgăduirea apetitului. SFS 127.2

Mulţi scriitori şi oratori greşesc în această privinţă. După ce mănâncă cu poftă, desfăşoară activităţi sedentare, citind, studiind sau scriind, fără să-şi ia timp pentru exerciţii fizice. Drept urmare, cursul liber al gândurilor şi al cuvintelor este împiedicat. Ei nu pot scrie sau vorbi cu forţa şi intensitatea necesară pentru a atinge inima; eforturile lor sunt slabe şi neroditoare. SFS 127.3

Cei asupra cărora apasă responsabilităţi importante şi mai ales aceia care sunt păzitorii binelui spiritual trebuie să aibă o sensibilitate profundă şi un discernământ pătrunzător. În mai mare măsură decât alţii, ei trebuie să fie cumpătaţi în alimentaţie. Alimentele bogate în grăsimi şi scumpe nu ar trebui să se găsească pe mesele lor. SFS 127.4

În fiecare zi, oamenii aflaţi în poziţii de răspundere trebuie să ia decizii de care depind rezultate foarte importante. Adesea, ei trebuie să gândească rapid, iar acest lucru îl pot face cu succes numai dacă practică o cumpătare strictă. Mintea se fortifică sub tratamentul corect al capacităţilor fizice şi mintale. Dacă solicitarea nu este prea mare, o nouă putere însoţeşte fiecare efort depus. Însă adesea, activitatea celor care trebuie să acorde atenţie unor planuri importante şi care trebuie să ia decizii importante este afectată de urmările unei diete inadecvate. Un stomac tulburat va aduce asupra minţii o stare de tulburare şi ezitare. Efectul va fi irascibilitatea, asprimea sau nedreptatea. Multe proiecte care ar fi fost o binecuvântare pentru lume au fost lăsate la o parte; multe măsuri nedrepte, arbitrare şi chiar crude au fost aduse la îndeplinire ca rezultat al afecţiunilor provenite din obiceiuri greşite de alimentaţie. SFS 127.5

Iată o sugestie pentru toţi cei implicaţi în activităţi sedentare, îndeosebi intelectuale — cei care au suficient curaj moral şi autocontrol să o încerce: Serviţi la fiecare masă numai două sau trei feluri de alimente simple şi nu mâncaţi mai mult decât e necesar pentru a vă satisface foamea. Faceţi zilnic exerciţii energice şi observaţi dacă obţineţi vreun beneficiu. SFS 128.1

Oamenii care depun efort fizic intens nu sunt obligaţi să fie la fel de precauţi în privinţa cantităţii sau proprietăţilor alimentelor ca persoanele cu obiceiuri sedentare, însă şi aceştia ar fi mai sănătoşi dacă şi-ar exercita stăpânirea de sine când mănâncă sau beau. SFS 128.2

Unii şi-ar dori să li se prescrie o regulă precisă pentru alimentaţia lor. Ei mănâncă prea mult, iar apoi le pare rău şi astfel se preocupă de ceea ce mănâncă şi de ceea ce beau. Nu ar trebui să fie aşa. Nimeni nu poate stabili o regulă precisă pentru altcineva. Fiecare ar trebui să-şi pună la lucru raţiunea şi stăpânirea de sine şi ar trebui să acţioneze din principiu. SFS 128.3

Trupul nostru este proprietatea răscumpărată a lui Hristos, şi nu avem libertatea de a ne purta cu el aşa cum ne place. Toţi cei care înţeleg legile sănătăţii ar trebui să îşi dea seama de obligaţia de a asculta de aceste legi întipărite de Dumnezeu în fiinţa lor. Ascultarea de legile sănătăţii trebuie să devină o problemă a responsabilităţii personale. Trebuie să suferim singuri rezultatele legii încălcate. Trebuie să dăm socoteală individual înaintea lui Dumnezeu pentru obiceiurile şi practicile noastre. De aceea, nu trebuie să ne punem întrebarea: „Cum face lumea?”, ci „Cum trebuie să mă port eu cu ceea ce mi-a încredinţat Dumnezeu?” SFS 128.4