Secretele Fericirii Şi Ale Sănătăţii

„El Ne-A Mântuit Pentru Îndurarea Sa”

Robul unui sutaş zăcea paralizat în casă. La romani, sclavii erau cumpăraţi şi vânduţi în pieţe şi adesea trataţi abuziv şi cu cruzime, dar sutaşul acesta era ataşat de robul lui şi dorea ca el să se însănătoşească. El credea că Isus poate să-l vindece. Nu-L văzuse pe Mântuitorul, dar ceea ce auzise despre El îi inspirase credinţă. În ciuda formalismului iudeilor, acest roman era convins că religia acestora era superioară religiei lui. Deja depăşise obstacolele prejudecăţilor şi ale urii naţionale care îi despărţea pe cuceritori de cei cuceriţi. El arătase respect pentru închinarea la adevăratul Dumnezeu şi se purta cu amabilitate faţă de iudei. În învăţătura lui Hristos, despre care auzise, găsise ceva ce îi satisfăcea nevoia sufletului. Tot ce era spiritual în el reacţiona la cuvintele Mântuitorului. Dar se considera nevrednic să se apropie de Isus şi a trimis pe nişte bătrâni iudei să Îi ceară vindecarea robului. SFS 25.5

Bătrânii I-au prezentat lui Isus cazul şi l-au rugat: „Face să-i faci acest bine, căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga.” (Luca 7, 4.5). SFS 26.1

Dar pe drumul spre casa sutaşului, Isus primeşte un mesaj de la sutaş: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu.” (Luca 7,6). SFS 26.2

Totuşi Mântuitorul Îşi continuă drumul, iar sutaşul vine chiar el pentru a completa mesajul: „Nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine”, „ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit. Căci şi eu sunt un om sub stăpânire; am sub mine ostaşi şi zic unuia: ‘Du-te!’ şi se duce; altuia: ‘Vino!’ şi vine, şi robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ şi-l face.” (Luca 7,7; Matei 8,8.9). SFS 26.3

„Eu sunt reprezentantul puterii romane, iar soldaţii mei recunosc autoritatea mea supremă. Iar Tu eşti reprezentantul puterii Dumnezeului infinit şi toate lucrurile create de Tine se supun cuvântului Tău. Tu poţi porunci bolii să plece, şi ea va pleca. Zi numai un cuvânt, iar robul meu va fi tămăduit.” SFS 26.4

,,’Du-te şi facă-ţi-se după credinţa ta.’ Şi robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela” (Matei 8, 13). SFS 26.5

Conducătorii iudei l-au recomandat pe sutaş lui Hristos datorită bunăvoinţei arătate faţă de „neamul nostru”. El merită, au spus ei, fiindcă „ne-a zidit sinagoga”. Dar sutaşul se gândea în sinea lui: „Nu sunt vrednic.” Totuşi nu s-a temut să-I ceară ajutor lui Isus. El nu se încredea în bunătatea lui, ci în îndurarea Mântuitorului. Singurul său argument era marea sa nevoie. SFS 26.6

Orice om poate veni la Hristos în acelaşi fel. „Ei ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui” (Tit 3,5). Simţi că, deoarece eşti un păcătos, nu poţi spera să primeşti binecuvântarea lui Dumnezeu? Nu uita că Hristos a venit în lume pentru a mântui păcătoşii. Nimic nu ne poate recomanda lui Dumnezeu; argumentul pe care îl putem aduce acum şi întotdeauna este starea noastră de neputinţă totală, ceea ce face din puterea Sa mântuitoare o necesitate. Renunţând la orice încredere în sine, putem privi la crucea de pe Calvar şi putem spune: SFS 27.1

„Neputând s-aduc nimic,
Lângă crucea Ta azi pic.” SFS 27.2

„Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede” (Marcu 9,23). Credinţa este cea care ne aduce în legătură cu cerul şi ne dă tăria să înfruntăm puterile întunericului. Prin Hristos, Dumnezeu a oferit toate mijloacele pentru supunerea oricărei trăsături rele de caracter şi pentru împotrivirea faţă de orice ispită, oricât de puternică ar fi ea. Dar mulţi simt că le lipseşte credinţa şi de aceea rămân departe de Hristos. Aceste suflete, în nevrednicia lor, ar trebui să apeleze la îndurarea Mântuitorului lor înţelegător. Să nu privească la ei înşişi, ci la Hristos. El, care a vindecat bolnavii şi care a alungat demonii când a trăit printre oameni, este acelaşi mare Răscumpărător. Apoi să primească făgăduinţele Sale, ca pe frunzele din pomul vieţii: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară.” (Ioan 6,37). Când venim la El, trebuie să credem că ne şi primeşte, fiindcă aşa a promis. Nu vom pieri niciodată dacă facem acest lucru - niciodată. SFS 27.3

„Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5,8). Şi, „dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile” (Romani 8,31.32)? SFS 27.4

„Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 8,38.39).  SFS 27.5