Solii alese 1

Chemarea la predare

Trebuie să-I predăm lui Dumnezeu inima noastră, pentru ca El să ne poată înnoi și sfinți și să ne facă potriviți pentru curțile cerești. Să nu așteptăm vreun timp special, ci să ne consacrăm lui Dumnezeu astăzi, refuzând să mai fim slujitori ai păcatului. Oare vă imaginați că vă puteți lăsa de păcat puțin câte puțin? Oh, renunțați imediat la orice obicei blestemat! Urâți lucrurile pe care le urăște Hristos și iubiți lucrurile pe care le iubește Hristos. Oare nu a pus El la dispoziția voastră mijloacele pentru curățirea de păcat, prin moartea și suferința Sa? Când începem să ne dăm seama că suntem [328] niște păcătoși și cădem pe Stâncă pentru a fi zdrobiți, brațele veșnice ne cuprind, iar noi suntem aduși aproape de inima lui Isus. Atunci vom fi încântați de frumusețea Sa și vom fi dezgustați de neprihănirea noastră. Trebuie să ne apropiem de piciorul crucii. Cu cât ne umilim mai mult, cu atât dragostea lui Dumnezeu ne va părea mai înaltă. Harul și neprihănirea lui Hristos nu vor avea nicio valoare pentru acela care se simte sănătos, pentru acela care crede că este suficient de bun și este mulțumit cu propria stare. În inima aceluia care nu-și dă seama de nevoia lui de lumină și ajutor divin nu este loc pentru Hristos. SAa 161.3

Domnul Isus spune: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor!” (Matei 5,3). În Dumnezeu se găsește o plinătate a harului, iar noi putem să avem spiritul și puterea Sa într-o mare măsură. Nu vă hrăniți cu cojile neprihănirii proprii, ci mergeți la Domnul. El are haina cea mai bună cu care vrea să vă îmbrace, iar brațele Sale sunt deschise pentru a vă primi. Hristos va spune: „Dezbrăcați-l de hainele murdare de pe el...” „... și te îmbrac cu haine de sărbătoare!” SAa 162.1