Solii alese 1

VINO CA UN PĂCĂTOS POCĂIT

Oare vom aștepta noi până când vom simți că suntem curățiți? Nu. Domnul Hristos a făgăduit că „dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1,9). Voi sunteți puși la încercare de Dumnezeu prin Cuvântul Său. Nu trebuie să așteptați să simțiți niște emoții minunate înainte de a crede că Dumnezeu v-a auzit. Sentimentele nu trebuie să fie criteriul vostru, pentru că emoțiile sunt la fel de schimbătoare ca norii. Trebuie să aveți ceva solid ca temelie a credinței voastre. Cuvântul Domnului este un cuvânt al puterii infinite, pe care puteți să vă bazați, iar El a zis: „Cereți și vi se va da.” Priviți la Golgota. Oare nu a zis Isus că este Apărătorul vostru? Nu a zis El că, dacă cereți ceva în Numele Său, veți primi? Nu trebuie să depindeți de propria bunătate sau de faptele bune. Voi trebuie să veniți, bizuindu-vă pe Soarele Neprihănirii și crezând că Hristos a înlăturat păcatele voastre și v-a atribuit neprihănirea Sa. SAa 162.2

Voi trebuie să veniți la Dumnezeu în Numele lui Isus, Apărătorul divin, ca niște păcătoși pocăiți [329] care vin la un Tată milos și iertător, crezând că El va face exact așa cum a făgăduit. Aceia care doresc binecuvântarea lui Dumnezeu și așteaptă la tronul harului să spună cu o siguranță neclintită: „Căci Tu, o, Doamne, ai spus: Căci oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate i se deschide.” Domnul dorește nespus ca aceia care Îl caută să creadă în Acela care este în stare să facă toate lucrurile. SAa 162.3

Domnul a dorit să ne arate cât de dispus este El să asculte și să răspundă la cererea noastră, folosind o ilustrație dintre cele mai obișnuite și familiare. El a spus: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un pește, să-i dea un șarpe? Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7,9-11). Domnul Hristos ne-a adresat un apel cu privire la dorința lui Dumnezeu de a ne ajuta, aducând ca argument dragostea firească a unui părinte față de copiii lui. Ce fel de tată ar putea să-i întoarcă spatele fiului său care îi cere pâine? Oare să-L dezonoreze cineva pe Dumnezeu, imaginându-și că El nu va răspunde la chemarea copiilor Săi? Am putea noi să credem că un părinte este capabil să glumească pe seama copilului său și să-i stârnească dorințele, ridicându-i așteptările, numai pentru a-l dezamăgi? Îi va promite un tată copilului lui că îi va da o mâncare bună și hrănitoare, pentru ca apoi să-i dea o piatră? Așadar, dacă voi, care sunteți făpturi omenești rele, le dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri le va da lucruri bune celor care I le cer! Domnul îi asigură că le va da Duhul Sfânt tuturor acelora care I-L vor cere. SAa 162.4

Domnul Hristos amestecă neprihănirea Sa cu mărturisirea păcătosului care se pocăiește și crede, așa încât rugăciunea omului căzut să se poată înălța înaintea Tatălui ca o tămâie plăcut mirositoare, iar harul lui Dumnezeu să-i poată fi dat sufletului încrezător. Domnul Isus îi spune sufletului care se pocăiește și tremură: „Să caute ocrotirea Mea, să facă pace cu Mine, da, să facă pace cu Mine” (Isaia 27,5, în versiunea KJ). „Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi [330] roșii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1,18). Vreți să-L lăsați să Se judece cu voi? Vreți să-I încredințați paza sufletului vostru, ca unui Creator credincios? Prin urmare, veniți să trăim în lumina feței Sale și să ne rugăm, așa cum s-a rugat David: „Curăță-mă cu isop și voi fi curat; spală-mă și voi fi mai alb decât zăpada” (Psalmii 51,7). Aplicați inimii voastre sângele Său prin credință, pentru că numai El vă poate face mai albi ca zăpada. Dar voi spuneți: „Această renunțare la toți idolii mei îmi va frânge inima.” Această renunțare la totul pentru Dumnezeu este reprezentată prin căderea noastră pe Stâncă și zdrobire. Așadar, renunțați la totul pentru El, pentru că, dacă nu sunteți zdrobiți, sunteți lipsiți de valoare! SAa 162.5

Când întoarceți spatele fântânilor crăpate, care nu pot să țină apa, și veniți direct la Dumnezeu, în Numele lui Isus, Apărătorul vostru, cerând lucrurile de care aveți nevoie, neprihănirea lui Hristos va fi înfățișată ca fiind neprihănirea voastră și virtutea lui Hristos va fi prezentată ca fiind virtutea voastră. Atunci veți înțelege că îndreptățirea vine numai prin credința în Hristos, deoarece în Domnul Isus este descoperită desăvârșirea caracterului lui Dumnezeu, iar în viața Sa sunt descoperite principiile sfințirii. Prin sângele ispășitor al lui Hristos, păcătosul este eliberat din robie și condamnare, iar prin desăvârșirea Înlocuitorului și Garantului fără păcat, el poate să alerge pe calea ascultării smerite de toate poruncile lui Dumnezeu. Fără Hristos, el se află sub condamnarea Legii, fiind întotdeauna un păcătos, dar, prin credința în Hristos, este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu. SAa 162.6