Solii alese 1

Înălțarea lui Hristos la cer

Lucrarea Mântuitorului pe pământ se încheiase. Sosise timpul ca El să Se întoarcă în căminul Său ceresc. „El i-a dus afară [pe ucenici] până spre Betania. Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și a fost înălțat la cer” (Luca 24,50.51). SAa 150.6

Când Domnul Hristos S-a înălțat, în timp ce îi binecuvânta pe ucenicii Săi, o oștire îngerească L-a înconjurat ca un nor. Domnul Hristos a luat cu el mulțimea de robi înviați. El urma să-i ducă înaintea Tatălui ca pe un prim rod dintre cei adormiți, ca pe o dovadă că El este Biruitorul morții și al mormântului. La porțile cetății lui Dumnezeu s-a aflat o oștire nenumărată de îngeri care așteptau venirea Sa. Pe măsură ce se apropiau, îngerii care Îl însoțeau se adresau oștirii îngerești de la porți, cântând cu tonuri triumfătoare: SAa 150.7

„Porți, ridicați-vă capetele; ridicați-vă, porți veșnice, ca să intre Împăratul slavei!” SAa 151.1

„Cine este acest Împărat al slavei?” — întrebau îngerii care așteptau. SAa 151.2

„Domnul cel tare și puternic, Domnul cel viteaz în lupte.” SAa 151.3

„Porți, ridicați-vă capetele; ridicați-le, porți veșnice, ca să intre Împăratul slavei!” SAa 151.4

Din nou, îngerii care așteptau întrebau: „Cine este acest Împărat al slavei?” SAa 151.5

Iar îngerii care Îl însoțeau răspundeau cu tonuri melodioase: „Domnul oștirilor: El este Împăratul slavei!” (Psalmii 24,7-10) SAa 151.6

Acolo se află scaunul de domnie, iar în jurul lui se află curcubeul făgăduinței. Acolo sunt serafimii și heruvimii. Îngerii Îl înconjoară, dar Hristos le face semn să se retragă. El intră în [307] prezența Tatălui Său. Arată spre triumful Său prin acest simbol al persoanei Sale — snopul legănat — adică aceia care au înviat împreună cu El, reprezentanții celor care sunt robi ai morții și care vor ieși din morminte când trâmbița va suna. Hristos Se apropie de Tatăl și, dacă în cer este bucurie pentru un singur păcătos care se pocăiește, dacă Tatăl Se bucură pentru unul singur, cântând, atunci putem să ne imaginăm scena aceasta. Hristos spune: Tată, s-a isprăvit! Am făcut voia Ta, o, Dumnezeul Meu. Am îndeplinit lucrarea de răscumpărare. Dacă dreptatea Ta este satisfăcută, „vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie, împreună cu Mine, și aceia pe care Mi i-ai dat Tu” (Ioan 17,24). Vocea lui Dumnezeu se aude. Dreptatea este satisfăcută. Satana este biruit și alungat. „Bunătatea și credincioșia se întâlnesc, dreptatea și pacea se sărută” (Psalmii 85,10). Tatăl Îl cuprinde pe Fiul în brațe, iar vocea Lui se aude spunând: „Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!” (Evrei 1,6) SAa 151.7