Solii alese 1
46 - UN PURTĂTOR DIVIN AL PĂCATULUI57
Adam a căzut prin neascultare. Legea lui Dumnezeu fusese călcată. Guvernarea divină fusese dezonorată, iar dreptatea cerea să fie plătită pedeapsa nelegiuirii. SAa 152.1
Pentru a salva neamul omenesc de la moartea veșnică, Fiul lui Dumnezeu S-a oferit de bunăvoie să suporte pedeapsa neascultării. Numai prin umilirea Prințului cerului dezonoarea putea să fie îndepărtată, dreptatea putea să fie satisfăcută, iar omul putea să fie readus în starea pe care o pierduse prin neascultare. Nu ar fi fost suficient ca un înger să vină pe pământul acesta și să pășească pe terenul unde Adam s-a poticnit și a căzut. Faptul acesta nu ar fi putut să îndepărteze nici măcar o pată a păcatului și nici să-i aducă omului o nouă șansă. SAa 152.2
Domnul Hristos, care era egal cu Dumnezeu, strălucirea slavei Tatălui și „întipărirea Ființei Lui” (Evrei 1,3), a înveșmântat natura Sa divină în haina naturii omenești și a venit pe pământul acesta ca să sufere și să moară pentru păcătoși. Singurul Fiu al lui Dumnezeu S-a umilit și a ajuns să fie ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. Prin faptul că a purtat blestemul păcatului în trupul Său, El a pus fericirea și nemurirea la îndemâna tuturor. SAa 152.3
[309] Cel onorat de întregul cer a venit în lumea aceasta pentru a fi capul omenirii, în natura Sa omenească, dovedindu-le îngerilor căzuți și locuitorilor lumilor necăzute că, prin ajutorul divin care a fost oferit, fiecare este făcut în stare să meargă pe calea ascultării de poruncile lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu a murit pentru aceia care nu aveau niciun drept să beneficieze de dragostea Sa. El a îndurat pentru noi toate suferințele pe care Satana a fost în stare să le aducă asupra Lui. SAa 152.4
Cât de minunat — aproape prea minunat pentru ca omul să poată înțelege — este sacrificiul făcut de Mântuitorul pentru noi, simbolizat de toate jertfele din trecut și în toate serviciile din Sanctuarul din trecut. Jertfa aceasta a fost necesară. Când ne dăm seama că suferințele Sale au fost necesare pentru a asigura bunăstarea noastră veșnică, inima noastră este atinsă și sensibilizată. El S-a angajat prin legământ să aducă la îndeplinire mântuirea noastră deplină în așa fel încât să satisfacă toate cerințele dreptății lui Dumnezeu și să rămână consecvent față de înalta sfințenie a Legii Sale. SAa 152.5
Nicio făptură mai puțin sfântă decât Singurul Fiu al Tatălui nu ar fi putut să aducă o jertfă suficientă pentru a-i curăți pe toți — chiar și pe cei mai păcătoși și mai degradați oameni — care Îl primesc pe Mântuitorul ca jertfă de ispășire adusă pentru ei și ajung să fie ascultători de Legea Cerului. Nimic mai puțin nu ar fi putut să-l readucă pe om în starea de a primi favoarea lui Dumnezeu. SAa 152.6
Ce drept a avut Domnul Hristos să-i salveze pe robii morții din mâinile lui Satana? Dreptul celui ce a adus o jertfă care satisface principiile dreptății, prin care este guvernată Împărăția cerurilor. El a venit pe pământul acesta ca Răscumpărător al neamului omenesc pierdut, pentru a-l birui pe vrăjmașul cel viclean și, prin rămânerea Lui statornică de partea binelui, pentru a-i salva pe toți aceia care Îl primesc ca Mântuitor al lor. Pe crucea de pe Golgota, El a plătit prețul de răscumpărare pentru neamul omenesc. În felul acesta, El a câștigat dreptul de a-i lua pe robi din lanțurile marelui amăgitor, care a complotat împotriva guvernării lui Dumnezeu printr-o minciună și a cauzat căderea omului, făcându-l să piardă orice drept de a fi numit supus credincios al Împărăției veșnice și pline de slavă a lui Dumnezeu. SAa 152.7
Mântuitorul nostru a plătit prețul pentru răscumpărarea noastră. Nimeni nu trebuie să fie înrobit de Satana. Domnul Hristos stă înaintea noastră ca un ajutor atotputernic. „Prin urmare, a trebuit să Se asemene [310] fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce privește legăturile cu Dumnezeu, un Mare-Preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. Și, prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți” (Evrei 2,17.18). SAa 152.8
„A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu… Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi plin de har și de adevăr… Și noi toți am primit din plinătatea Lui, și har după har” (Ioan 1,11-16). SAa 153.1
Cei care sunt adoptați în familia lui Dumnezeu sunt schimbați prin Duhul Său. Îngăduința de sine și dragostea supremă față de eu sunt schimbate în renunțare la sine și dragoste supremă față de Dumnezeu. Niciun om nu moștenește sfințenia de la naștere și nici nu poate să ajungă credincios față de Dumnezeu prin vreo metodă pe care o poate concepe el singur. „Despărțiți de Mine”, spune Hristos, „nu puteți face nimic” (Ioan 15,5). Neprihănirea omenească este ca o „haină murdară”. Însă la Dumnezeu totul este cu putință. Prin puterea Răscumpărătorului, omul slab și supus greșelii poate să ajungă mai mult decât biruitor asupra răului care îl tulbură. SAa 153.2