Solii alese 1

39 - PRIMA ISPITIRE A LUI HRISTOS ⁵⁰

Domnul Hristos a venit în lume pentru a-l nimici pe Satana și pentru a-i răscumpăra pe cei ținuți în robie de puterea lui. Prin viața Sa biruitoare, El a dorit să lase un exemplu pe care omul să-l urmeze și să biruiască ispitele lui Satana. Îndată ce a intrat în pustia ispitirii, înfățișarea Lui s-a schimbat. Slava și splendoarea care se reflectau de la scaunul de domnie al lui Dumnezeu și care au luminat chipul Său, când cerurile s-au deschis înaintea Lui și când vocea Tatălui L-a recunoscut ca fiind Fiul Său în care Își găsește plăcerea, acum au dispărut. Greutatea păcatelor lumii apăsa asupra sufletului Său, iar chipul Său exprima o tristețe de nespus, o groază adâncă, așa cum omul nu a simțit niciodată. El a simțit potopul copleșitor al nenorocirilor care au inundat lumea. El a înțeles puterea unui apetit pervertit și a pasiunilor nesfinte care stăpâneau lumea și care aduseseră asupra omului o suferință de nedescris. Îngăduirea poftei sporise și se întărise cu fiecare generație care s-a succedat de la nelegiuirea lui Adam până când neamul omenesc a ajuns atât de slab din punct de vedere moral, încât omul nu putea să o biruie prin puterea proprie. Domnul Hristos urma să biruie [272] pofta în locul neamului omenesc, rezistând încercării celei mai puternice în punctul acesta. El urma să pășească singur pe calea ispitei, iar acolo nu trebuia să fie nimeni care să-L ajute, nimeni care să-L mângâie și să-L susțină. El urma să lupte cu puterile întunericului. SAa 133.1

Pentru că omul nu putea să se împotrivească singur puterii ispitelor lui Satana, Domnul Isus S-a oferit de bunăvoie să preia lucrarea aceasta, să poarte povara omului și să biruie puterea poftei în locul omului. El trebuia să manifeste renunțare la sine și perseverență, precum și fermitatea unui principiu mai puternic decât durerile intense ale foamei. El trebuia să manifeste o stăpânire a poftei mai puternică decât foamea și chiar decât moartea. SAa 133.2