Lucrarea pastorală

Consilierea durerii

Pastorul le oferă celor consiliați o speranță deosebită, semnificativă. — Durerea nu poate exista în atmosfera cerului. În casa celor răscumpărați nu vor mai fi lacrimi, nu vor mai fi cortegii funerare, nu vor mai fi semne de doliu. „Niciun locuitor nu zice: «Sunt bolnav!” Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui” [Isaia 33:24]. Un val bogat de fericire se va revărsa și se va amplifica pe măsură ce veșnicia se va derula. — 9T 286. LP 125.1

Cei care nu arată durerea în afară e posibil să o simtă mai profund. [Ellen White vorbește despre moartea nurorii sale] — Bietul Willie este într-adevăr văduvit. El nu-și arată niciodată durerea, ca atare își va plânge singur pierderea și o va simți mai profund. Mă doare inima și-mi este întristată. — EGW’88 678. LP 125.2

Durerea îi poate descuraja și pe cei puternici. [Ellen White vorbește despre moartea celui de-al patrulea copil al ei, John Herbert, de numai trei luni] — După ce ne-am întors de la înmormântare, casa mi se părea goală. Mă simțeam împăcată cu voia lui Dumnezeu, și totuși descurajarea și tristețea m-au cuprins. — 1T 246. LP 125.3

În nenorocire, creștinismul aduce o speranță care se înalță deasupra descurajării. [Ellen White vorbește despre moartea soțului ei] — Nu voi da glas niciunei explozii de durere, chiar dacă mi se va frânge inima. Îi slujesc lui Dumnezeu cu mintea, nu din impuls. Am un Mântuitor care îmi va fi un ajutor de nădejde în vreme de nevoie. Sunt creștină. Știu în cine am crezut. El așteaptă din partea mea o supunere implicită și neșovăitoare. O întristare nepotrivită nu Îi este plăcută lui Dumnezeu. Îmi iau crucea care mi-a fost dată și Îl voi urma pe Domnul în totul. Nu mă voi lăsa în voia durerii. Nu voi ceda în fața unei stări sufletești morbide și melancolice. Nu mă voi plânge și nu voi murmura în fața providenței lui Dumnezeu. Isus este Mântuitorul meu. E viu! Nu mă va părăsi și nu mă va uita niciodată. — TDG 302. LP 125.4