Lucrarea pastorală

Limitele consilierii

Consilierii nu ar trebui să fie minte și judecată pentru ceilalți. — În loc să acționeze ca un consilier înțelept, el își asumă prerogativele unui conducător exigent. Dumnezeu este dezonorat de orice astfel de manifestare a autorității și a înălțării de sine. Niciun om care se bazează pe propria putere nu ar trebui să fie vreodată minte și judecată pentru altă persoană pe care Domnul o folosește în lucrarea Sa. — TM 491. LP 125.5

Pastorii pot da sfaturi, dar trebuie să caute înțelepciune la Dumnezeu. — În loc să-ți aduci problemele înaintea unui frate sau a unui pastor, du-le prin rugăciune înaintea Domnului! Nu-l pune pe pastor în locul pe care ar trebui să-l ocupe Dumnezeu! Slujitorul lui Hristos este om ca toți oamenii. E-adevărat, are responsabilități sacre, dar nu este infailibil. Are și el defectele lui de caracter și are nevoie de har și iluminare divină. Are nevoie de ungere divină pentru a-și face lucrarea cu succes. Cei care știu cum să se roage și care cunosc invitațiile cuprinse în Evanghelia lui Hristos Îl dezonorează pe Dumnezeu atunci când își așază poverile asupra unor oameni limitați. Întotdeauna este bine să ne consfătuim; este bine să discutăm unii cu alții; este bine să le arătăm clar fraților noștri și pastorilor noștri dificultățile care apar în orice acțiune. Dar nu te baza pe om atunci când ai nevoie de înțelepciune! Caută-L pe Dumnezeu, ca El să-ți dea înțelepciunea care vine de sus! Cere-le colegilor din lucrare să se roage cu tine; iar Domnul Își va împlini Cuvântul: „Acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor” [Matei 18:20]. — YI, 15 februarie 1900. LP 125.6

Membrii nu ar trebui să vadă în pastorul lor un ghid și un consilier care să-L înlocuiască pe Hristos. — Mulți așteaptă de la pastorii lor să le aducă lumină de la Dumnezeu și par să considere această cale mai ușoară decât aceea de a se deranja să o caute singuri la Dumnezeu. Unii ca aceștia pierd mult. Dacă L-ar urma zilnic pe Hristos și L-ar face ghidul și consilierul lor, ar ști cu claritate care este voia Lui și ar câștiga astfel o experiență valoroasă. Tocmai din lipsa acestei experiențe, frați care mărturisesc adevărul umblă în lumina scânteilor altora; ei nu sunt familiarizați cu Duhul lui Dumnezeu și nu-I cunosc voia, ca atare sunt ușor de clintit din credința lor. Sunt nestatornici pentru că s-au încrezut în alții, așteptând ca aceștia să dobândească experiență în locul lor. Dumnezeu S-a îngrijit din plin ca orice copil al lui Adam să cunoască în mod individual care este voința divină, să-și desăvârșească un caracter creștin și să fie curățit prin adevăr. Dumnezeu este dezonorat de cei care se declară urmași ai lui Hristos, dar care nu cunosc din experiență voința divină sau taina evlaviei. — 2T 644. LP 126.1