Lucrarea pastorală

Mărturia la locul de muncă

Fiecare membru, orice profesie ar avea, are o responsabilitate la fel de mare să facă să înainteze cauza lui Dumnezeu ca și pastorul. — Când un pastor care a avut succes în lucrarea de a ajuta sufletele să se prindă de Isus Hristos își părăsește misiunea sacră pentru a se îngriji de câștiguri materiale, este numit apostat și va avea de dat socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru talentele pe care și le folosește în mod greșit. Când oameni de afaceri, fermieri, meseriași, negustori, avocați etc. devin membri ai bisericii, ei devin slujitori ai lui Hristos și, chiar dacă e posibil ca talentele lor să fie complet diferite, responsabilitatea lor de a face să înainteze cauza lui Dumnezeu, prin eforturi personale și mijloace proprii, este la fel de mare ca cea care îi revine pastorului. Nenorocirile care vor cădea asupra pastorului, dacă nu predică Evanghelia, vor cădea la fel de sigur și asupra omului de afaceri, dacă, prin talentele sale diferite, nu va conlucra cu Hristos în vederea îndeplinirii aceluiași scop. Când li se va explica acest lucru, unii vor spune: „Sunt cuvinte grele”; sunt într-adevăr grele, dar adevărate, deși sunt continuu contrazise de practica celor care se declară urmași ai lui Hristos. — 4T 468. LP 85.2

Membrii credincioși slujesc prin profesiile lor. — Trebuie să fim plini de Hristos și atunci vom aprecia lucrurile lumești din perspectiva lui Dumnezeu; în timp ce munciți pe la fermele voastre sau sunteți prinși în afacerile voastre, voi, de fapt, nu vă separați sufletele de Dumnezeu, pentru că lucrați cu un scop și un obiectiv autentic, recunoscându-L pe Dumnezeu ca proprietar al tuturor lucrurilor pe care le aveți și căutând înțelepciune pentru a-I folosi bunurile în vederea sporirii slavei Sale. În modul acesta, voi dați mărturie, nu fiind indolenți în afaceri, ci plini de râvnă, slujindu-L pe Domnul. Atunci viețile oamenilor vor fi binecuvântate prin influența voastră. Mintea se va concentra pe lucrurile cerești, iar voi veți fi ca în prezența lui Isus și veți răspândi lumină peste tot în jurul vostru. O viață autentică de creștin va cere din partea noastră atenție, cercetare a Scripturilor și cea mai zeloasă și mai stăruitoare rugăciune. Aceasta nu va fi o rugăciune fără scop, ci mijlocirea unei inimi căreia îi pasă de bieții păcătoși care nu-L cunosc pe Hristos. Va fi o inimă care tânjește să-L slujească pe Isus prin eforturi personale pentru mântuirea sufletelor oamenilor. — Important Testimony to our Brethren and Sisters in New York (Ph 39) 9, 10. LP 85.3