Lucrarea pastorală

Responsabilitatea pastorului

Unele biserici ar avea un succes mai mare dacă pastorii lor s-ar da la o parte și i-ar lăsa pe membri să lucreze. — Se întâmplă adesea ca pastorii să fie înclinați să viziteze aproape în întregime numai membri ai bisericii, dedicându-și timpul și energia acolo unde lucrarea lor nu e de niciun folos. În mod frecvent, bisericile au luat-o înaintea pastorilor care lucrează în cadrul lor și ar fi într-o stare mult mai prosperă dacă acei pastori s-ar da la o parte și le-ar da ocazia să lucreze. Efortul acestor pastori de a consolida bisericile nu face altceva decât să le dărâme. Teoria adevărului e prezentată iar și iar, dar nu este însoțită de puterea înviorătoare a lui Dumnezeu. Ei manifestă indiferență; spiritul acesta este contagios, iar bisericile își pierd interesul și sentimentul că au o povară pentru mântuirea altora. Astfel, prin predicarea și exemplul lor, pastorii îi leagănă pe oameni într-o siguranță lumească. Dacă, în schimb, ar merge în câmpuri noi și s-ar strădui să ridice acolo biserici, ar înțelege care le sunt capacitățile și cât de greu este să faci sufletele să ia decizia de a trece de partea adevărului. Atunci și-ar da seama cât de atenți ar trebui să fie ca niciodată, prin exemplul și influența lor, să nu descurajeze sau să slăbească acele suflete pentru convertirea cărora a fost nevoie de o lucrare atât de grea, însoțită de atâtea rugăciuni. „Fiecare să-și cerceteze fapta lui și atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l privește pe el, și nu cu privire la alții” [Galateni 6:4]. — 2T 340. LP 84.3

A avea grijă de turmă include și a le pregăti membrilor o lucrare de făcut. — „Străjerule, cât mai este din noapte?” [Isaia 21:11]. Sunt în stare străjerii cărora li se pune această întrebare să dea un sunet lămurit de trâmbiță? Se îngrijesc păstorii cu credincioșie de turmă, știind că trebuie să dea socoteală? Veghează slujitorii lui Dumnezeu asupra sufletelor, conștientizând faptul că cei ce sunt în grija lor sunt răscumpărați cu sângele lui Hristos? O mare lucrare este de făcut în lume, dar ce eforturi depunem noi pentru a o îndeplini? Oamenii au ascultat prea multe predici; dar au fost ei învățați cum să lucreze pentru cei pentru care a murit Hristos? S-a conceput vreun plan de lucru și a fost el prezentat în fața oamenilor, astfel încât fiecare să înțeleagă necesitatea de a lua parte la lucrare? — 6T 431. LP 84.4

Pastorii nu ar trebui să caute în primul rând să-i convertească pe cei necredincioși, ci să-și asigure o armată de lucrători. — O piedică serioasă și, poate, neașteptată în calea succesului adevărului se află chiar în bisericile noastre. Atunci când se face un efort de a prezenta credința noastră celor necredincioși, prea adesea membrii bisericii se trag înapoi, ca și când nu ar avea și ei un interes aici, și lasă ca toată povara să cadă asupra pastorului. Din acest motiv, uneori, eforturile celor mai capabili pastori ai noștri nu au avut rezultate prea mari. Pot fi rostite cele mai bune predici, iar mesajul poate fi tocmai lucrul de care au nevoie oamenii, și totuși niciun suflet nu este câștigat pentru a fi înfățișat înaintea lui Hristos. LP 84.5

Când se lucrează acolo unde deja există câțiva credincioși, la început pastorul nu ar trebui să caute așa de mult să-i convertească pe cei necredincioși, ci să-și asigure o armată de lucrători. Să lucreze pentru membrii bisericii în mod individual, străduindu-se să-i impulsioneze să aibă o experiență personală mai profundă și să lucreze pentru semenii lor. Când membrii bisericii vor fi pregătiți să-l susțină pe pastor prin rugăciunile și acțiunile lor, atunci eforturile pastorului vor avea un succes mai mare. — GW 196. LP 85.1