Lucrarea pastorală

Darurile spirituale

Duhul Sfânt dă fiecărui creștin câte un dar sau câte un talent pe care să-l folosească pentru înaintarea Împărăției. — Prezentul este ocazia noastră de a demonstra că suntem de încredere. Fiecărei persoane i s-a dat un dar deosebit, sau un talent, pe care trebuie să-l folosească pentru înaintarea Împărăției Răscumpărătorului nostru. Tuturor slujitorilor responsabili ai lui Dumnezeu, de la cei mai de jos și mai necunoscuți până la cei din poziții înalte din biserică, li s-au încredințat bunurile Domnului. Nu numai pastorul poate lucra pentru salvarea sufletelor. Cei care au cele mai mici daruri nu sunt scutiți de la a și le folosi cât pot ei de bine; făcând așa, talentele lor se vor dezvolta. Nu este bine să ne jucăm cu responsabilitățile morale și nici să disprețuim lucrurile mici. Dumnezeu, în providența Sa, Își împarte darurile în funcție de capacitățile diferite ale oamenilor. Nimeni să nu se plângă că nu-L poate slăvi pe Dumnezeu cu talente pe care niciodată nu le-a avut și pentru care nu este responsabil. — 4T 618. LP 85.4

Pastorii ar trebui să încurajeze acele persoane din biserică pe care Dumnezeu le-a ales pentru a face o lucrare specială. — Există pericolul ca pastorii și președinții de conferințe să ia prea multe asupra lor și să manifeste prea puțină încredere în oameni. Oamenii ar trebui să fie educați în așa fel încât să cerceteze Scripturile personal. Duhul Sfânt este cel care va modela fiecare persoană după asemănarea lui Hristos. Oamenii au făcut o mare greșeală neluând în calcul faptul că Dumnezeu lucrează prin intermediul bisericii Sale. Pastorii ar trebui să încurajeze foarte mult pe fiecare membru și pe cei pe care Dumnezeu i-a ales să facă o lucrare specială prin conceperea unor planuri bine gândite pentru mântuirea sufletelor celor care nu cunosc adevărul. — 9MR 146. LP 86.1

Pastorii ar trebui să se dea la o parte și să le lase membrilor libertatea de a îndeplini ceea ce le indică Duhul Sfânt. — Dumnezeu „arată fiecăruia care este datoria lui” [Marcu 13:34]. De ce pastorii și slujbașii de la conferință nu recunosc acest lucru? De ce nu-și manifestă aprecierea pentru ajutorul pe care diverși membri ai bisericii l-ar putea oferi? Membrii bisericii să se trezească. Să se implice și să susțină brațele pastorilor și ale lucrătorilor, contribuind la dezvoltarea cauzei lui Dumnezeu. Nu ar trebui să se măsoare talentele prin comparație. Dacă un om este credincios și umblă smerit cu Dumnezeul lui, chiar dacă nu ar avea multă educație și ar putea fi considerat o persoană slabă, totuși el își poate îndeplini partea din lucrare la fel de bine ca unul care are cea mai aleasă educație. Cel ce se deschide fără rezerve influenței Duhului Sfânt este cel mai în măsură să-L slujească într-un mod satisfăcător pe Stăpânul său. Dumnezeu va inspira să lucreze pentru El persoane care nu ocupă poziții de responsabilitate. Dacă pastorii și cei din poziții cu autoritate se vor da la o parte și vor lăsa ca Duhul Sfânt să miște mințile fraților lor laici, Dumnezeu le va arăta acestora ce să facă pentru a-I onora numele. Dați-le oamenilor libertatea de a îndeplini ceea ce le indică Duhul Sfânt! Nu puneți lanțuri peste persoanele umile pe care Dumnezeu vrea să le folosească! Dacă cei ce ocupă acum poziții de responsabilitate ar fi fost puși să facă același tip de lucrare an după an, talentele nu li s-ar fi dezvoltat și nu ar fi fost acum calificați pentru pozițiile pe care le ocupă; cu toate acestea, ei nu fac niciun efort special pentru a testa și a dezvolta talentele celor nou-veniți la credință. — RH, 9 iulie 1895. LP 86.2

Aveți încredere că Duhul Sfânt poate folosi orice membru vrednic al bisericii. — Nici slujbașul de la conferință, nici pastorul nu sunt chemați de Dumnezeu să cultive lipsă de încredere în puterea lui Dumnezeu de a folosi pe oricine este considerat a fi un membru vrednic al bisericii. Această așa-numită precauție ține pe loc aproape fiecare zonă a lucrării Domnului. Dumnezeu poate folosi și va folosi persoane care nu au beneficiat de o educație vastă în școlile omenești. A ne îndoi că El poate face acest lucru înseamnă a manifesta o necredință fățișă, înseamnă a limita atotputernicia Aceluia pentru care nimic nu este imposibil. Cât mi-aș dori să fie tot mai rară o astfel de prudență nesfântă și neîncrezătoare! Ea face ca atât de multe forțe ale bisericii să rămână nefolosite, barează calea Duhului Sfânt astfel încât El nu-i poate folosi pe oameni și îi ține în inactivitate pe cei ce sunt dispuși și dornici să lucreze pe frontul lui Hristos. Mulți membri care ar deveni lucrători eficienți alături de Dumnezeu dacă li s-ar oferi o șansă sunt astfel descurajați și convinși să nu intre în lucrare. Cei care vor să fie lucrători, care văd că în biserică și în lume este mare nevoie de lucrători consacrați, ar trebui să caute putere în rugăciune tainică. Ar trebui să iasă și să lucreze, iar Dumnezeu îi va binecuvânta și îi va face o binecuvântare pentru ceilalți. Astfel de membri ar întări biserica și i-ar conferi stabilitate. Lipsa de exercițiu spiritual este cea care îi face pe membri să fie slabi și ineficienți; dar aș întreba din nou: Cine e de vină pentru situația prezentă? — RH, 9 iulie 1895. LP 86.3

Fiecare creștin este uns pentru misiunea de a-L vesti pe Hristos. — Nu este numai de datoria pastorului să-L reprezinte pe Hristos înaintea lumii, ci de datoria fiecărui membru al bisericii. Membrii trebuie să capteze razele de lumină care vin de la Isus și să le reflecte asupra sufletelor orbite de minciună și de doctrine false. Ei trebuie să înalțe singurul standard autentic al neprihănirii, și anume Legea sfântă a lui Dumnezeu, în timp ce lumea înalță un standard fals. Satana caută să prezinte lumina drept întuneric și întunericul drept lumină, adevărul drept minciună și minciuna drept adevăr. El va stinge orice rază de lumină ce strălucește de la tronul lui Dumnezeu și va pune în locul ei întunericul său. Dar fiii lui Dumnezeu se află aici, toți, cu scopul de a lumina lumea. Cu cât lumina este mai disprețuită, mai combătută sau mai condamnată, cu atât sunt mai puternice dovezile că trebuie să-și continue lucrarea, că trebuie să lase ca lumina pe care o au să strălucească înaintea oamenilor. Ei primesc de la Dumnezeu indicații pentru a ști cum să călăuzească sufletele spre neprihănire, adevăr și cer. Torța adevărului trebuie să strălucească și pentru ochii care o doresc și pentru cei care nu o doresc. Când Hristos S-a înălțat la cer, biserica a devenit agentul, sau mijlocul, prin care lumina avea să fie transmisă lumii. „Voi sunteți lumina lumii” [Matei 5:14]. Fiecărui creștin Dumnezeu îi cere să fie o lumină vie și strălucitoare înaintea lumii. El trebuie să se lupte cu Dumnezeu în rugăciune tainică; apoi va avea forța să meargă în spiritul lui Hristos și să-i abordeze pe oameni. Uns pentru misiune, va duce cu el atmosfera paradisului. Cuvintele sale vor fi bine alese, iar fața sa va reflecta chipul Stăpânului. Creștinul va fi astfel lumina lumii, o epistolă vie cunoscută și citită de toți oamenii. — RH, 8 martie 1887. LP 86.4

Fiecare membru ar trebui să fie educat să facă lucrarea pentru care este cel mai bine pregătit. — Sabat de Sabat, mulți dintre voi ascultă vocea predicatorului de la amvon, însă câți simt nevoia să transpună adevărul în viața practică? Câți își dau seama că lumina le-a fost dată pentru a o reflecta asupra altora? Este mare nevoie ca oamenii să fie învățați că pot face acea parte din lucrare care le-a fost încredințată; dar educarea membrilor a fost neglijată. Dacă și-ar educa membrii, pastorul ar avea o armată de oameni care să-l ajute să răspândească lumina atunci când asupra lucrării se abate vreo criză. Fiecare membru al bisericii ar trebui să facă lucrarea pentru care este cel mai bine pregătit, iar lucrarea ar putea fi aranjată în așa fel încât totul să se miște armonios; succesul unei biserici lucrătoare se va manifesta în interesul vital care va răsări printre cei ce-și investesc energiile pentru cauza lui Hristos. — HM, 1 septembrie 1892. LP 87.1