Lucrarea pastorală
CAPITOLUL 12 - Sănătatea personală
Stresul
Slujirea este epuizantă. — Dacă, în timpul său liber, un pastor lucrează în livada sau în grădina lui, ar trebui să își deducă din salariu timpul petrecut acolo? Cu siguranță nu, după cum nu ar trebui să își adauge la salariu timpul când este chemat să lucreze peste program în activitatea sa pastorală. Unii pastori petrec multe ore într-un aparent repaus și este bine ca ei să se odihnească atunci când au posibilitatea, pentru că organismul nu poate să reziste presiunii apăsătoare dacă nu există momente de respiro. Sunt perioade din zi de suprasolicitare, pentru care pastorul nu este plătit suplimentar și, dacă el alege să taie lemne sau să lucreze în grădina lui timp de câteva ore zilnic, este privilegiul lui să facă lucrul acesta tot atât de mult cum este să predice. Un pastor nu poate să predice și să facă vizite neîntrerupt, întrucât aceasta este o muncă epuizantă. — Ev 660. LP 38.1
Soluția pentru depresie poate fi odihna. — Ar trebui să muncești cu grijă și să respecți perioadele de odihnă. Procedând astfel, îți vei menține puterea fizică și mentală și îți vei îndeplini munca mult mai eficient. Frate F., tu ești o persoană agitată și acționezi foarte mult din impuls. Depresia îți afectează munca foarte mult. Din când în când, simți că ești lipsit de libertate și crezi că asta se datorează fie faptului că ceilalți se află în întuneric ori greșesc, fie vreunei alte cauze, pe care nu o poți identifica exact. În consecință, te lansezi în atacuri la adresa oricui, fapt care poate cauza mult rău. Dacă te-ai liniști atunci când ești în această stare nervoasă, de neliniște, și te-ai odihni, dacă L-ai aștepta în liniște pe Dumnezeu și te-ai întreba dacă nu cumva problema este la tine, atunci nici pe tine nu te-ai mai răni, nici cauzei prețioase a lui Dumnezeu nu i-ai mai aduce prejudicii. — 1T 622. LP 38.2
Ar trebui luate măsuri ca pastorii care, prin muncă excesivă pentru cauza lui Dumnezeu, s-au îmbolnăvit să fie îngrijiți. — Ar trebui luate măsuri pentru îngrijirea pastorilor și a altor slujitori credincioși ai lui Dumnezeu care, prin suprasolicitare sau muncă excesivă pentru cauza Lui, s-au îmbolnăvit și au nevoie de odihnă și de recuperare sau care, din cauza vârstei ori a bolii, nu mai sunt în stare să suporte povara și zăpușeala zilei. Pastorii sunt repartizați adeseori într-o zonă a lucrării despre care ei știu că le va afecta sănătatea, însă, nevrând să evite locurile dificile, se aventurează, sperând să fie un sprijin și o binecuvântare pentru oameni. După o vreme, sănătatea lor se șubrezește. Încearcă să schimbe mediul sau tipul de activitate, dar fără vreun rezultat. Și-atunci, ce le rămâne de făcut? — GW 426. LP 38.3