Lucrarea pastorală

CAPITOLUL 11 - Finanțele personale

Cei care nu pot să-și administreze singuri finanțele nu sunt potriviți să devină pastori. — Niciun bărbat nu are scuză pentru că îi lipsește capacitatea administrării finanțelor. Despre mulți bărbați se poate spune că sunt oameni de treabă, amabili, generoși și buni creștini, însă nu au competența să-și administreze singuri banii. În ce privește modul în care își fac cheltuielile, sunt ca niște copii. Nu au fost educați de părinții lor să înțeleagă și să aplice principiile autonomiei financiare. Astfel de bărbați nu sunt potriviți să devină pastori. — AH 93. LP 36.1

Refuzați să vă implicați în orice afacere care vă poate împiedica să vă dedicați în întregime chemării voastre sacre. — Pentru a-și îndeplini înalta chemare, pastorul are nevoie de toată energia sa. Capacitățile sale cele mai bune Îi aparțin lui Dumnezeu. El nu ar trebui să se implice în tranzacții riscante sau în orice altă afacere care îl va îndepărta de la lucrarea sa măreață. „Niciun ostaș”, spune Pavel, „nu se încurcă cu treburile vieții, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste” (2 Timotei 2:4). Apostolul accentuează astfel nevoia pastorului de a se consacra fără rezerve în serviciul Stăpânului. Pastorul care Îi este consacrat pe deplin lui Dumnezeu refuză să se implice în afaceri care îl vor împiedica să se dedice în întregime chemării sale sfinte. El nu se zbate pentru onoruri sau bogății lumești; singurul lui scop este să le vorbească celorlalți despre Mântuitorul care S-a oferit pe Sine pentru a le aduce ființelor umane bogățiile vieții eterne. Dorința sa cea mai înaltă nu este să adune comori în această lume, ci să aducă în atenția celor indiferenți și necredincioși realitățile veșniciei. S-ar putea să i se propună să se implice în afaceri care promit un câștig lumesc considerabil, însă în fața unor asemenea ispite el răspunde: „Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul?” (Marcu 8:36). — AA 365, 366. LP 36.2

În orice afacere particulară ne-am implica, acest fapt va slăbi vigoarea și forța eforturilor pe care le depunem pentru cauza lui Dumnezeu. — Obiceiurile de viață greșite ne-au slăbit puterile fizice și mentale, de aceea forța pe care o obținem printr-un stil de viață corect și printr-o raportare corectă la sănătate și viață ar trebui să o dedicăm fără rezerve lucrării pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu. Nu ne permitem să folosim puținele puteri infirme și slăbite pe care le posedăm pentru a servi la mese sau pentru a amesteca negoțul cu lucrarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Acum este nevoie de orice capacitate a minții și a trupului. Lucrarea lui Dumnezeu ne cere acest lucru, de aceea nu ne putem implica în nicio afacere particulară în afara acestei lucrări mărețe fără să consumăm timp și să ne irosim puterile mentale și corporale, slăbind astfel vigoarea și forța eforturilor pe care le depunem pentru cauza lui Dumnezeu. Pastorii care procedează astfel nu vor dispune de timpul necesar pentru meditație și rugăciune și nu vor avea toată forța și limpezimea minții de care e nevoie pentru a înțelege cazurile celor care necesită ajutor și pentru a fi pregătiți „la timp și ne la timp” [2 Timotei 4:2]. Un cuvânt rostit la momentul potrivit ar putea salva un biet suflet sleit, lipsit de credință și rătăcit. Pavel i-a recomandat lui Timotei: „Pune-ți pe inimă aceste lucruri, îndeletnicește-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toți” [1 Timotei 4:15]. — 1T 470. LP 36.3

Pastorii nu ar trebui să se îmbogățească din tranzacții financiare speculative. — Sub nicio formă nu pot să mă folosesc de influența mea pentru a te îndemna, pe tine sau pe oricare dintre frații mei, să te îmbogățești prin speculă și șantaj; nu trebuie să te asociezi cu cei care, în mod sigur, procedează astfel. Bărbații de reală valoare se găsesc, de regulă, printre cei care posedă puțin din bogățiile acestei lumi și care au obținut tot ceea ce posedă prin sârguință, cinste și economisire, nu prin speculă. Cei care sunt remunerați în mod corespunzător pentru munca lor nu ar trebui, dacă sunt economi, să umble în zdrențe, să ajungă săraci lipiți pământului sau să fie înglodați în datorii. — Testimonies on the Case of Elder E. P. Daniels (Ph 96) 36. LP 36.4

Nu îi influențați pe membri să se implice în tranzacții financiare speculative. — Dumnezeu mi-a arătat păcătoșenia drumului pe care l-ai urmat. Te-ai implicat în afaceri imobiliare și de minerit și, fiind un pastor al Evangheliei recunoscut, cuvintele tale au avut efect asupra minților fraților tăi și i-ai influențat să își investească banii în acțiuni din domeniul imobiliar și al mineritului. Le-ai spus că investiția le va aduce profituri considerabile, că vor câștiga triplu, ba chiar mai mult, și că vor putea să ajute cauza [lui Dumnezeu] mult mai mult. Le-ai zugrăvit asta ca pe o șansă de aur pe care nu doreai ca ei să o piardă și i-ai îndemnat să folosească avantajele pe care Dumnezeu le-a așezat la îndemâna lor. Cu puterea ta de exagerare, le-ai prezentat chestiunea într-o asemenea lumină, încât mulți au fost înșelați, iar unii au pierdut bani care ar fi trebuit investiți în cauza lui Dumnezeu. — Testimonies on the Case of Elder E. P. Daniels (Ph 96) 71. LP 37.1

Nu vindeți produse membrilor din bisericile voastre pentru câștig personal. — Unii care mărturisesc adevărul prezent au făcut o mare greșeală prezentând diverse produse în cadrul unor serii de întâlniri și deviind astfel, prin comerțul lor, mințile oamenilor de la obiectivul întâlnirilor. Dacă Hristos ar fi fost acum pe pământ, i-ar fi scos afară pe acești vânzători și comercianți, pastori sau laici deopotrivă, cu un bici din funii, așa cum a făcut atunci când a intrat în Templu și „a dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei și le-a zis: «Este scris: ‘Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.’ Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari»” [Matei 21:12,13]. Acești comercianți ar fi putut să se scuze spunând că lucrurile pe care le vindeau erau destinate jertfelor. Dar scopul lor era să obțină profit, bani, să strângă bogății. — 1T 471. LP 37.2

Este un sacrilegiu să luați chiar și un leu din vistieria lui Dumnezeu pentru voi înșivă. — Ceea ce a fost pus deoparte, conform Scripturilor, pentru Domnul reprezintă veniturile Evangheliei și nu ne mai aparține nouă. Trebuie să tratăm acești bani ca aparținându-I în întregime Domnului. Este practic un sacrilegiu ca cineva să ia chiar și un leu din vistieria lui Dumnezeu pentru a-l folosi în interes personal sau pentru a-i ajuta pe alții în afacerile lor lumești. Lucrul acesta s-a întâmplat și unii pastori sunt vinovați că au deviat de la altarul lui Dumnezeu ceea ce Îi fusese dedicat în mod special Lui. Pastorii ar trebui să privească această problemă în lumina corectă. Atunci când sunt strâmtorați cu banii, să nu ia banii dedicați scopurilor religioase și să îi folosească în interes propriu, liniștindu-și conștiința cu gândul că vor returna banii cândva, în viitor. Mai bine redu-ți cheltuielile astfel încât să fie pe măsura veniturilor tale, limitează-ți dorințele și trăiește potrivit cu ce ai decât să folosești banii Domnului în scopuri lumești. Acest subiect nu este privit așa cum ar trebui să fie privit. Banii oferiți pentru vistieria lui Dumnezeu nu trebuie să fie utilizați sub niciun pretext în folosul cuiva, în afaceri materiale. Ei trebuie păstrați pentru scopul în care au fost dați. — RH, 23 mai 1893. LP 37.3

Răsplata voastră vine atunci când lucrarea este încheiată. — Un păstor credincios nu va căuta propria comoditate și propriul avantaj, ci va lucra în interesul oilor sale. În această lucrare măreață se va uita pe sine. Căutând oaia pierdută, nu își va da seama că el însuși este obosit, înghețat și înfometat. Nu are decât un scop: să salveze oaia pierdută și rătăcitoare, indiferent cât îl va costa acest lucru. Salariul său nu îi va influența eforturile depuse, nici nu îl va îndepărta de la datoria lui. El și-a primit misiunea de la Maiestatea cerurilor și își așteaptă răsplata atunci când lucrarea care i-a fost încredințată va fi terminată. — 2T 341. LP 37.4