Lucrarea pastorală

Exercițiul fizic

Exercițiul fizic reface corpul și permite prelungirea activității pastorale. — Întregul organism are nevoie de efectele înviorătoare ale exercițiului fizic în aer liber. Câteva ore de muncă fizică în fiecare zi ar duce la refacerea robusteții corpului și ar odihni și relaxa mintea. Astfel, s-ar favoriza o stare generală de sănătate și s-ar putea face mai multă lucrare pastorală. Lectura continuă și redactarea neîntreruptă care îi caracterizează pe mulți pastori îi fac nepotriviți pentru activitatea pastorală. — CH 193. LP 38.4

Pastorii nu ar trebui să considere munca fizică sub demnitatea lor. — Draga mea soră, îți vorbesc în mod deschis, pentru că nu îndrăznesc să fac altfel. Insist să îți asumi poverile vieții, în loc să fugi de ele. Ajută-l pe soțul tău ajutându-te pe tine însăți. Părerile pe care le aveți amândoi despre demnitatea pe care ar trebui să o mențină pastorul nu sunt în armonie cu exemplul Domnului nostru. Slujitorul lui Hristos ar trebui să fie cumpătat, smerit, iubitor, îndelung răbdător, stăpân pe sine, milos, amabil și precaut, să cultive gânduri și conversații înalte și să aibă o conduită ireproșabilă. Aceasta este demnitatea Evangheliei. Dar, dacă un pastor ajunge într-o familie unde poate să se servească singur, ar trebui să procedeze astfel fără doar și poate și ar trebui să încurajeze hărnicia prin exemplul personal, angajându-se în muncă fizică atunci când nu are o mulțime de alte îndatoriri și sarcini. Faptul că se implică în diverse activități folositoare nu-i va scădea din demnitate și îl va ajuta să aibă o viață și o sănătate mai bune. Circulația sângelui va fi mai bine reglată. Munca fizică, o întrerupere de la cea intelectuală, va reduce cantitatea de sânge care merge spre creier. Este vital ca soțul tău să facă mai multă muncă fizică pentru a-și destinde creierul. Și digestia i se va îmbunătăți prin exercițiu fizic. Dacă, atunci când nu trebuie să participe la un șir lung de întâlniri, ar face exerciții fizice în fiecare zi, ar avea de câștigat, iar demnitatea lui de pastor nu i-ar scădea. Exemplul lui ar fi în concordanță cu cel al Stăpânului nostru divin. — 2T 568. LP 38.5

Munca fizică este o binecuvântare, dar, dacă pastorii petrec prea mult timp într-o astfel de activitate, Îl jefuiesc pe Dumnezeu de slujirea pe care El o cere de la ei. — Fratele D. este activ și dornic să lucreze și să poarte poveri care nu au legătură cu chemarea sa, iar mintea și trupul lui au fost prea mult absorbite de lucrurile efemere. Unii pastori păstrează o anumită demnitate care nu este în conformitate cu viața lui Hristos și nu sunt dispuși să se facă utili angajându-se în muncă fizică, dacă e nevoie, pentru a ușura poverile acelora de a căror ospitalitate se bucură și pentru a-i scuti de griji. Exercițiul fizic s-ar dovedi pentru ei mai degrabă o binecuvântare decât o jignire. Ajutându-i pe alții, s-ar ajuta pe ei înșiși. Însă unii trec în extrema cealaltă. Când e nevoie să-și investească tot timpul și toată puterea în lucrarea lui Dumnezeu, ei se arată dispuși să muncească și să devină slujitorii tuturor, chiar și în lucruri trecătoare. Nu fac altceva decât să-L jefuiască pe Dumnezeu de slujirea pe care o cere din partea lor. În felul acesta, lucruri lipsite de însemnătate mănâncă timp prețios, care ar trebui să fie dedicat intereselor cauzei lui Dumnezeu. — 2T 643. LP 39.1