Slujitorii Evangheliei

Tinerii trebuie să poarte răspunderi

“V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteți tari, și Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, și ați biruit pe cel rău”. (1 Ioan 2, 14.) SEv 67.1

Pentru ca lucrarea să poată înainta în toate ramurile ei, Dumnezeu are nevoie de vigoare, zel și curaj tineresc. El a ales tinerii ca să ajute la progresul cauzei Sale. A alcătui planuri cu o minte limpede și a le aduce la îndeplinire cu mâini curajoase necesită energii proaspete și depline. Tinerii și tinerele sunt invitați să-I dea lui Dumnezeu puterea tinereții lor, pentru ca, prin exercitarea capacităților lor, prin gândirea lor ascuțită și prin faptele lor pline de vigoare, să-I poată aduce slavă lui Dumnezeu și mântuire semenilor lor. SEv 67.2

Luând în considerare înalta lor chemare, tinerii noștri nu ar trebui să caute amuzamente sau să trăiască pentru satisfacții egoiste. Motivația care îi inspiră la acțiune trebuie să fie mântuirea oamenilor. Prin puterea pe care le-a dat-o Dumnezeu, ei trebuie să se ridice deasupra oricărui obicei care degradează și înrobește. Ei trebuie să cântărească bine căile pe care merg, amintindu-și că și alții vor veni pe urmele lor. SEv 67.3

Nimeni nu trăiește pentru sine. Toți oamenii exercită o influență, fie spre bine, fie spre rău. Din acest motiv, apostolul îi îndeamnă pe tineri să fie treji. Cum ar putea fi altfel, când își aduc aminte că trebuie să fie conlucrători cu Hristos, părtași cu El la renunțare și sacrificiu de sine, la îndurarea Sa și la bunătatea Sa plină de duioșie? SEv 67.4

La fel de sigur cum i-au fost adresate lui Timotei, tinerilor din ziua de azi le sunt adresate cuvintele: “Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului”. “Fugi de poftele tinereții și urmărește neprihănirea, credința, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.” “Fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție”. (2 Timotei 2, 15.22; 1 Timotei 4, 12.) SEv 67.5

În poporul nostru, cei care poartă poverile trec la odihnă. Mulți dintre cei care au fost printre cei mai de seamă în aducerea la îndeplinire a reformelor instituite de noi, ca popor, au trecut deja dincolo de pragul vârstei a treia și puterea lor fizică și intelectuală este în scădere. Cu îngrijorarea cea mai profundă, se poate pune întrebarea: Cine va ocupa locul lor? Cui trebuie să-i fie încredințate responsabilitățile vitale ale bisericii, când actualii purtători ai stindardului vor cădea la datorie? Nu putem decât să privim cu nerăbdare la tinerii de azi, ca la unii care trebuie să ia asupra lor aceste poveri și cărora trebuie să le fie încredințate aceste răspunderi. Ei trebuie să preia lucrarea de acolo de unde o lasă ceilalți, iar calea pe care o vor urma va decide dacă moralitatea, religia și adevărata evlavie vor învinge sau dacă imoralitatea și necredința vor corupe și vor anula tot ce este de valoare. SEv 68.1

Cei care sunt mai în vârstă trebuie să-i educe pe tineri, prin învățătura și prin exemplul lor, să împlinească cerințele pe care societatea și Creatorul lor le au cu privire la ei. Asupra acestor tineri trebuie așezate responsabilități serioase. Întrebarea este: Sunt ei capabili să se stăpânească pe ei înșiși și să stea demni și curați, prin puterea pe care le-a dat-o Dumnezeu, respingând orice urmă de nelegiuire? SEv 68.2

Niciodată până acum nu au fost în joc interese așa de mari, niciodată nu au fost rezultate care să depindă într-o asemenea măsură de o generație ca aceasta, care este pe punctul de a intra pe scena evenimentelor. Tinerii nu ar trebui să se gândească nici măcar o singură clipă că pot ocupa vreo poziție de răspundere într-o manieră acceptabilă, fără a avea un caracter bun, tot așa cum nu se pot aștepta să culeagă struguri din spini și smochine din mărăcini. SEv 68.3

Un caracter bun trebuie clădit cărămidă cu cărămidă. Acele trăsături care îi vor face pe tineri în stare să lucreze cu succes pentru Dumnezeu trebuie să fie obținute printr-o exercitare sârguincioasă a capacităților lor, prin folosirea fiecărui avantaj pe care li-l oferă Providența și printr-o legătură strânsă cu Izvorul înțelepciunii. Ei nu trebuie să se mulțumească să-și stabilească standarde joase. Iosif și Daniel sunt modele bune și demne de urmat, iar viața Mântuitorului este de asemenea un model desăvârșit pentru ei. SEv 69.1

Tuturor le este dată o ocazie de a-și dezvolta caracterul. Toți trebuie să-și ocupe locul rânduit lor în marele plan al lui Dumnezeu. Domnul l-a primit pe Samuel din fragedă copilărie, deoarece inima lui a fost curată. El a fost închinat lui Dumnezeu, ca o jertfă consacrată, iar Domnul l-a făcut un mijloc de răspândire a luminii. Dacă tinerii din zilele noastre se vor consacra așa cum s-a consacrat Samuel, Domnul îi va primi și îi va folosi în lucrarea Sa. Ei vor fi în stare să spună despre viața lor așa cum a spus psalmistul: “Dumnezeule, Tu m-ai învățat din tinerețe, și până acum eu vestesc minunile Tale”. (Psalmii 71, 17.) SEv 69.2