Slujitorii Evangheliei

Grija pentru lucrători

Este necesar să fie făcute pregătiri pentru a avea grijă de pastori și de ceilalți slujitori credincioși ai lui Dumnezeu, care, din cauza condițiilor grele sau a suprasolicitărilor în lucrarea Sa, au ajuns bolnavi și au nevoie de odihnă și refacere sau care, din cauza vârstei sau a pierderii sănătății, nu mai sunt în stare să poarte povara și să suporte arșița zilei. Adesea, pastorii sunt chemați să lucreze într-un teritoriu despre care știu că va fi dăunător pentru sănătatea lor, dar, nedorind să evite locurile dificile, ei îndrăznesc să meargă, sperând că vor fi un ajutor și o binecuvântare pentru oameni. După un timp, constată că sănătatea lor suferă. După ce încearcă o schimbare a climei și a activității și văd că nu are loc nici o îmbunătățire a sănătății, ce ar trebui să mai facă? SEv 426.1

Acești lucrători credincioși, care au renunțat la avantajele lumești pentru cauza lui Hristos, alegând sărăcia în locul plăcerilor sau al bogățiilor, și care, uitând de ei înșiși, au lucrat plini de sârguință spre a câștiga suflete pentru Hristos, au dăruit cu generozitate pentru progresul diferitelor întreprinderi în lucrarea lui Dumnezeu, apoi au căzut la datorie, obosiți și bolnavi, fără mijloace de întreținere, nu trebuie să fie lăsați să lupte cu sărăcia și suferința sau să se simtă ca niște cerșetori. Când boala și infirmitatea se abat asupra lor, lucrătorii noștri să nu fie lăsați să se întrebe cu teamă: “Ce se va întâmpla cu soția și copiii mei, acum, când nu mai pot lucra pentru a le împlini nevoile?” Este numai drept să fie luate măsuri pentru a împlini nevoile acestor lucrători credincioși și ale celor care depind de ei. SEv 426.2

Pentru veteranii care au luptat în slujba țării se asigură ajutoare generoase. Acești oameni poartă toată viața infirmitățile și cicatricile care vorbesc despre luptele primejdioase la care au luat parte, despre marșurile lor forțate, despre expunerea la intemperii și despre suferința lor în închisoare. Toate aceste dovezi ale loialității și sacrificiului de sine le dau dreptul de a beneficia de ajutorul națiunii pe care au luptat să o salveze, iar dreptul acesta le este recunoscut și onorat. Dar ce pregătiri au făcut adventiștii de ziua a șaptea pentru a-i ajuta pe soldații lui Hristos? SEv 427.1

Oamenii care alcătuiesc poporul nostru nu au simțit așa cum ar fi trebuit necesitatea de a lua măsuri în această privință și, ca urmare, a fost neglijată. Bisericile au fost indiferente și, în ciuda faptului că lumina Cuvântului lui Dumnezeu a strălucit pe calea lor, ele au neglijat această datorie importantă. Domnul este foarte nemulțumit de neglijența față de slujitorii Săi credincioși. Cei din poporul nostru trebuie să fie dispuși să ajute aceste persoane aflate în circumstanțe neprielnice la fel de mult cum au fost dispuși să accepte sprijinul lor și slujirea lor în vremea când erau sănătoase. SEv 427.2

Dumnezeu ne-a încredințat obligația de a le acorda o atenție deosebită săracilor din mijlocul nostru. Dar acești pastori și lucrători să nu fie tratați ca niște săraci. Ei și-au adunat o comoară în ceruri, care nu va pieri. Ei au slujit nevoilor conferinței, iar acum conferința trebuie să slujească nevoilor lor. SEv 427.3

Când ne sunt prezentate situații de acest fel, nu trebuie să trecem cu indiferență pe lângă ele. Să nu spunem: “Duceți-vă … încălziți-vă și săturați-vă!” (Iacov 2,16), fără să luăm nici o măsură concretă pentru a împlini nevoile lor. În trecut s-a procedat așa și, din acest motiv, în unele cazuri, mărturia de credință a adventiștilor de ziua a șaptea a fost dezonorată, iar lumii i s-a oferit ocazia de a critica lucrarea lui Dumnezeu. SEv 427.4

Acum este datoria poporului lui Dumnezeu să dezmintă criticile, asigurându-le acestor slujitori ai Domnului case confortabile, înconjurate de câteva pogoane de pământ, pe care să le poată cultiva în folosul propriu, ca să nu se simtă dependenți de mila fraților lor. Cu câtă plăcere și pace așteaptă acești lucrători obosiți o casă mică și liniștită, unde nevoia lor îndreptățită de odihnă ar fi recunoscută!... SEv 428.1