Sfaturi pentru o slujire creştină eficientă

Purtători de lumină și binecuvântare

Noi trebuie să fim oameni consacrați, prin care viața cerească să se reverse asupra altora. Duhul Sfânt trebuie să însuflețească și să umple întreaga biserică, curățind și legând laolaltă inimi. — Testimonies for the Church 9:20. SCE 18.1

Fiecare urmaș al lui Hristos are o lucrare de făcut ca misionar pentru Hristos în familie, în localitatea sau în orașul în care locuiește. Toți cei care sunt consacrați față de Dumnezeu sunt canale de lumină. Dumnezeu îi face unelte ale neprihănirii pentru a comunica altora lumina adevărului. — Idem 2:632. SCE 18.2

Rezultatul lucrării lui Isus, în timp ce stătea obosit și însetat la fântână, a fost o binecuvântare larg răspândită. Acel unic suflet pe care a căutat să-l ajute a devenit mijlocul de a ajunge la altele și de a le aduce la Mântuitorul. Aceasta a fost întotdeauna calea prin care lucrarea lui Dumnezeu a progresat pe pământ. Lăsați ca lumina voastră să strălucească, și astfel se vor aprinde și alte lumini. — Slujitorii evangheliei, 195. SCE 18.3

Mulți nutresc ideea că ei Îi datorează numai lui Hristos lumina și experiența pe care le au, independent de urmașii Săi recunoscuți de pe pământ. Isus este Prietenul păcătoșilor și inima Lui este mișcată de durerile lor. El are toată puterea atât în cer, cât și pe pământ; însă El îi îndrumă pe păcătoși la biserică, pe care El a făcut-o purtătoare de lumină pentru lume. — Faptele Apostolilor, 122. SCE 18.4

Primei biserici i se încredințase o lucrare de continuă creștere — aceea de a întemeia centre de lumină și de binecuvântare oriunde erau suflete sincere ce doreau să se predea slujirii lui Hristos. — Faptele Apostolilor, 90. SCE 18.5

Așa cum razele soarelui străbat până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, tot astfel Dumnezeu plănuiește ca lumina Evangheliei să ajungă la fiecare locuitor al pământului. — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 43. SCE 18.6

Fiecare suflet are privilegiul de a fi un canal viu, prin care Dumnezeu să-i poată transmite lumii comorile harului Său, bogățiile de nepătruns ale Domnului Hristos. Nimic nu dorește Domnul Hristos mai mult decât să aibă slujitori care să reprezinte spiritul și caracterul Său în lume. De nimic nu are nevoie lumea mai mult decât de manifestarea iubirii Mântuitorului prin oameni. Tot cerul așteaptă să existe unelte omenești prin care uleiul sfânt să poată fi revărsat spre a fi o bucurie și o binecuvântare pentru inima oamenilor. — Parabolele Domnului Hristos, 419. SCE 19.1

Slava bisericii lui Dumnezeu este evlavia membrilor ei, deoarece în ea se ascunde puterea lui Hristos. Influența copiilor sinceri ai lui Dumnezeu poate fi estimată ca fiind de mică valoare, dar ea va fi simțită de-a lungul timpului și va fi descoperită corect în ziua răsplătirii. Lumina unui creștin adevărat, care strălucește până departe, printr-o evlavie statornică și o credință neșovăitoare, îi va dovedi lumii puterea unui Mântuitor viu. În urmașii Săi, Domnul Hristos Se va descoperi ca un “izvor de apă, care țâșnește în viața veșnică”. Deși abia dacă sunt cunoscuți de lume, ei sunt recunoscuți de Dumnezeu ca fiind poporul Său deosebit, vasele Sale alese pentru mântuire, mijloacele Sale prin care lumina trebuie să vină în lume. — The Review and Herald, 24 martie, 1891. SCE 19.2

Membri ai bisericii, lăsați lumina voastră să strălucească. Lăsați glasul vostru să fie auzit în rugăciune umilă, în mărturie, împotriva necumpătării, a nebuniei și a distracțiilor acestei lumi și în proclamarea adevărului pentru timpul de față. Vocea voastră, influența voastră, timpul vostru — toate aceste daruri sunt de la Dumnezeu și trebuie să fie folosite la câștigarea de suflete la Hristos. — Testimonies for the Church 9:38. SCE 19.3

Mi-a fost arătat că ucenicii lui Hristos sunt reprezentanții Săi pe pământ, și Dumnezeu intenționează ca ei să fie lumini în întunericul moral al acestei lumi, răspândiți peste tot în țară, în orașe, sate și metropole, “o priveliște pentru lume, îngeri și oameni”. — Idem 2:631. SCE 19.4

Urmașii lui Hristos trebuie să fie lumina lumii, dar Dumnezeu nu-i îndeamnă să facă un efort de a străluci. El nu aprobă nici o străduință a mulțumirii de sine de a etala o bunătate infatuată. El dorește ca sufletele lor să fie umplute cu principiile cerului; atunci, venind în contact cu lumea, ei vor da pe față lumina care este în ei. Fidelitatea lor statornică în fiecare faptă a vieții va fi un mijloc de iluminare. — Divina vindecare, 36. SCE 19.5

Când, în mijlocul oarbei lui rătăciri și prejudecăți, Saul a primit o descoperire a lui Hristos, pe care Îl prigonea, el a fost adus în directă legătură cu biserica, care este lumina lumii. În cazul acesta, Anania Îl reprezenta pe Hristos și, de asemenea, îi reprezenta pe slujitorii lui Hristos de pe pământ, care sunt aleși să lucreze pentru El. În locul lui Hristos, Anania a atins ochii lui Saul, pentru ca el să primească vederea. În locul lui Hristos, el și-a așezat mâinile asupra lui și, rugându-se în numele lui Hristos, Saul a primit Duhul Sfânt. Toate acestea sunt făcute în numele și prin autoritatea lui Hristos. Hristos este izvorul, iar biserica este mijlocul de comunicare. — Faptele Apostolilor, 122. SCE 20.1

Învățătura falsă predomină pretutindeni. Marele vrăjmaș al sufletelor își adună armatele. El pune în mișcare toate strategiile posibile cu scopul de a aduce confuzie în mintea oamenilor prin teorii amăgitoare, nimicind în felul acesta sufletele. Cei cărora Dumnezeu le-a încredințat comorile adevărului Său trebuie să lase ca lumina să strălucească în mijlocul întunericului moral. — Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 290. SCE 20.2

Dumnezeu îi cere poporului Său să lumineze ca lumini în lume. Nu li se cere numai pastorilor să facă acest lucru, ci fiecărui ucenic al lui Hristos. Conversația lor trebuie să fie cerească. Și, în timp ce se bucură de părtășie cu Dumnezeu, ei vor dori să aibă legături cu semenii lor, cu scopul de a exprima, prin cuvintele și faptele lor, iubirea lui Dumnezeu, care le însuflețește inimile. În felul acesta, ei vor fi lumini în lume, și lumina transmisă prin ei nu se va stinge sau nu va fi îndepărtată. — Testimonies for the Church 2:122, 123. SCE 20.3

Urmașii lui Hristos trebuie să fie unelte ale dreptății, lucrători, pietre vii, transmițători de lumină, ca să poată încuraja prezența îngerilor cerești. Lor li se cere să fie niște mijloace, prin care să se reverse spiritul adevărului și al dreptății. — Idem 2:126, 127. SCE 20.4

Domnul a făcut biserica Sa deținătoarea puterii divine. Universul așteaptă ca membrii bisericii să devină niște canale prin care torentul de viață să se reverse în lume, așa încât mulți oameni să poată fi convertiți și să devină, la rândul lor, niște mijloace prin care harul lui Hristos să se reverse în zonele pustii ale viei Domnului. — The Bible Echo, 12 august, 1901. SCE 21.1

Toți cei care sunt legați de Dumnezeu le vor dărui lumina și altora. Dacă există cineva care nu are nici o lumină de oferit, aceasta este din cauza faptului că nu are nici o legătură cu Izvorul luminii. — Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 291. SCE 21.2

Dumnezeu a rânduit ca aceia care sunt copiii Săi să le dea lumină și altora și, dacă dau greș în a face acest lucru, iar oamenii sunt lăsați în întuneric din cauza faptului că ei nu au reușit să facă lucrarea pe care ar fi putut să o facă, dacă ar fi fost întăriți de Duhul Sfânt, copiii Săi vor fi răspunzători înaintea lui Dumnezeu. Am fost chemați să ieșim din întuneric la lumina Sa minunată, ca să putem vesti mărirea lui Hristos. — The Review and Herald, 12 decembrie, 1893. SCE 21.3

Toți cei consacrați lui Dumnezeu vor fi canale de lumină. Dumnezeu face din ei mijloacele Sale, prin care să dea și altora din bogățiile harului Său Influența noastră asupra altora nu depinde atât de mult de ceea ce spunem, cât de ceea ce suntem. Oamenii pot să combată și să desconsidere logica noastră, se pot împotrivi și apelurilor noastre, dar o viață plină de iubire dezinteresată este un argument căruia nu i se pot împotrivi. O viață în care faptele se potrivesc cu vorbele, caracterizată prin umilința lui Hristos, este o putere în lumea aceasta. — Hristos, Lumina lumii, 141, 142. SCE 21.4

Cei care ar fi trebuit să fie lumina lumii au răspândit doar niște raze firave și neputincioase. Ce este lumina? Ea este evlavia, bunătatea, adevărul, mila, iubirea; este descoperirea adevărului în caracter și în viață. Evanghelia este dependentă de evlavia personală a celor ce cred în ea pe temeiul puterii ei vii și lucrătoare, iar Dumnezeu a prevăzut ca, prin moartea iubitului Său Fiu, fiecărui suflet să i se poată asigura toată puterea pentru orice lucrare bună. Fiecare suflet trebuie să fie o lumină strălucitoare, care să transmită mai departe laudele Aceluia care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. “Noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu.” Da, lucrători, acest lucru înseamnă a îndeplini o slujire sârguincioasă în via Domnului. Există oameni care trebuie să fie mântuiți — în bisericile noastre, în școlile noastre de Sabat, printre vecinii noștri. — The Review and Herald, 24 martie, 1891. SCE 21.5

Lucrarea pentru alții este mijlocul prin care [credincioșii] își vor păstra sufletul viu. Dacă vor dori să devină colaboratori cu Domnul Isus, vom vedea că, în bisericile noastre, lumina va străluci mai tare și tot mai tare, răspândindu-și razele până departe, pentru a străpunge întunericul care se află dincolo de granițele lor. — Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 291. SCE 22.1

“Voi sunteți lumina lumii.” Iudeii limitau binecuvântările mântuirii la națiunea lor; dar Hristos le-a arătat că mântuirea este ca lumina soarelui. Ea aparține întregii lumi. — Hristos, Lumina lumii, 306. SCE 22.2

Inimile care răspund influenței Duhului Sfânt sunt canalele prin care se revarsă binecuvântările lui Dumnezeu. Dacă aceia care Îl slujesc pe Dumnezeu ar fi luați de pe pământ și dacă Duhul Lui ar fi retras de la oameni, lumea aceasta ar fi lăsată pradă pustiirii și nimicirii, care sunt rodul stăpânirii lui Satana. Deși cei nelegiuiți nu recunosc, ei datorează chiar și binecuvântările vremelnice prezenței poporului lui Dumnezeu în lume, pe care ei îl disprețuiesc și îl apasă. Dar, dacă sunt creștini doar cu numele, ei sunt ca sarea care și-a pierdut gustul. Ei n-au nici o influență spre bine în lume. Pentru că Îl reprezintă greșit pe Dumnezeu, ei sunt mai răi decât necredincioșii. — Hristos, Lumina lumii, 306. SCE 22.3