Lucrarea de binefacere

Capitolul 25 — Datoria noastră față de nefericiți

“Căci scăpăm pe săracul care cerea ajutor și pe orfanul lipsit de sprijin. Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei…. Orbului îi eram ochi și șchiopului picior. Celor nenorociți le eram tată și cercetam pricina celui necunoscut.” Iov 29:12-16.

Milă față de orbi, șchiopi și chinuiți — Pe cei care au milă de nenorociți, de orbi, de șchiopi, de cei chinuiți, de orfani și de nevoiași, Hristos îi prezintă ca păzitori ai legii care vor avea viața veșnică. — Testimonies for the Church 3:512. LB 209.1

Compasiune înghețată — Având în vedere ceea ce face cerul pentru a-i salva pe cei pierduți, cum pot cei care sunt părtași ai bogățiilor harului lui Hristos să-și retragă interesul și simpatia de la semenii lor? Cum pot ei să-și îngăduie mândria unui rang sau unei caste și să disprețuiască pe nenorociți și pe săraci? LB 209.2

Totuși este adevărat că mândria apartenenței la un rang și asuprirea săracilor, preponderentă în lume, există și printre cei care mărturisesc a fi urmașii lui Hristos. Compasiunea multora, ce ar trebui să fie manifestată în măsură deplină față de omenire, pare înghețată. Oamenii își însușesc darurile ce le-au fost încredințate pentru a binecuvânta pe alții. Bogații îi asupresc pe săraci și folosesc mijloacele astfel obținute pentru a-și permite mândrie și dragoste de etalare chiar în casa lui Dumnezeu…. Dacă Domnul nu și-ar fi descoperit iubirea Sa față de cei săraci și umili care au inima zdrobită, lumea aceasta ar fi un loc trist pentru omul sărac. — The Review and Herald, 20 iunie, 1893. LB 209.3

Să luăm asupra noastră starea unui frate nenorocit — Când un om se luptă străduindu-se sincer să se întrețină pe el și familia lui și totuși nu este în stare s-o facă, iar ei au de suferit din cauza lipsei de hrană și îmbrăcăminte, Domnul nu-i va declara nevinovați pe frații noștri slujbași dacă ei privesc înainte cu indiferență sau îi prescriu acestui frate condiții ce sunt practic imposibil de îndeplinit…. Noi trebuie să luăm asupra noastră starea fratelui nenorocit. LB 210.1

Orice neglijență din partea celor care pretind a fi urmașii lui Hristos, nereușita de a ușura necesitățile unui frate sau ale unei surori care poartă jugul sărăciei și opresiunii, este înregistrată în cărțile cerului ca fiind făcută față de Hristos, în persoana sfinților Lui. Ce socoteală va avea Domnul cu mulți, foarte mulți care prezintă altora cuvintele lui Hristos, dar nu manifestă milă gingașă și considerație față de un frate în credință care a avut mai puține șanse și mai puțin succes decât ei…. LB 210.2

Dacă ați cunoscut circumstanțele în care se afla acest frate și nu ați făcut eforturi serioase să-l ușurați și să-i schimbați asuprirea în libertate, nu faceți lucrările lui Hristos și sunteți vinovați înaintea lui Dumnezeu. Vă scriu deschis, deoarece, din lumina dată mie de Dumnezeu, știu că există o ramură a lucrării care este neglijată. LB 210.3

S-ar putea ca un mare interes să fie depus în hrănirea în masă a celor nenorociți care se află în sărăcie. Nu am nici o obiecție cu privire la toate acestea dar este un zel îndreptat greșit dacă trecem peste cazurile fraților în credință și lăsăm ca strigătul lor de durere să se înalțe la Dumnezeu din cauza suferinței pe care am fi putut-o ușura și astfel, prin simpatie și iubire, L-am fi putut reprezenta pe Isus Hristos. Domnul are o judecată cu noi pentru această neglijare. El nu poate spune: “Bine, rob bun,” nici unui bărbat sau femei decât dacă a reprezentat bine atributele lui Hristos — bunătatea, mila și iubirea — față de semenii săi. — Manuscript 34, 1894. LB 210.4

Asigurați locuințe pentru cei fără casă — Cu ani în urmă mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu va fi testat în acest punct, cu privire la asigurarea de locuințe pentru cei fără casă și că vor fi mulți rămași fără locuință ca o consecință a faptului că ei cred adevărul. Opoziția și persecuția îi vor lipsi pe credincioși de casele lor și va fi datoria celor care vor avea locuință să-și deschidă larg ușile pentru cei care nu vor avea. Mai recent mi-a fost arătat că Dumnezeu ar vrea să-și testeze poporul în special în legătură cu această chestiune. LB 211.1

De dragul nostru Hristos a devenit sărac pentru ca noi să putem fi făcuți bogați. El a făcut un sacrificiu ca să poată asigura o locuință pentru peregrinii și străinii din lume care caută o patrie mai bună, adică o patrie cerească. Cei care sunt beneficiarii harului Său, care se așteaptă să fie moștenitori ai nemuririi, vor refuza sau ezita să-și împartă locuințele cu cei nevoiași și fără casă? Noi, care suntem ucenicii lui Hristos, vom refuza să-i lăsăm pe străini să intre pe ușa noastră pentru că ei nu sunt cunoștințe ale locatarilor? LB 211.2

Oare porunca apostolului: “Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii prin ea au găzduit, fără să știe, pe îngeri” nu are putere în acest veac?… LB 211.3

Tatăl nostru ceresc așează în calea noastră binecuvântări ascunse, dar mulți nu le vor atinge de frică să nu-și diminueze plăcerea. Îngerii așteaptă să vadă dacă vom îmbrățișa ocaziile de binefacere din jurul nostru, așteaptă să vadă dacă îi vom binecuvânta pe alții ca și ei să ne poată binecuvânta pe noi în schimb…. LB 211.4

I-am auzit pe mulți scuzându-se ca să nu-i invite în casele și în inimile lor pe sfinții lui Dumnezeu. “O, nu am nimic pregătit; ei trebuie să meargă în altă parte.” și acolo, în altă parte, poate exista altă scuză pentru a nu-i primi pe cei care au nevoie de ospitalitate, iar simțămintele vizitatorilor sunt mâhnite profund și ei pleacă cu impresia neplăcută cu privire la ospitalitatea acestor pretinși frați și surori. Dacă nu ai pâine, soră, imită cazul prezentat în Biblie. Du-te la vecina ta și spune-i: “Prietenă, împrumută-mi trei pâini, căci a venit la mine de pe drum o prietenă de a mea și n-am ce-i pune înainte.” Nu avem nici un exemplu ca această lipsă de pâine să fie făcută o scuză pentru a refuza primirea vreunui solicitant. Când Ilie a mers la văduva din Sarepta, ea și-a împărțit bucata de pâine cu profetul lui Dumnezeu, iar El a făcut o minune. Prin fapta ei de a oferi locuință servului Său și de a-și împărți hrana cu el, a făcut ca ca să fie întreținută și viața ei și a fiului ei să fie cruțate. Astfel se va dovedi acest lucru în cazul multora, dacă ei vor face aceasta cu voioșie, pentru slava lui Dumnezeu. — Testimonies for the Church 2:27-29. LB 212.1

Biserica este răspunzătoare de neglijența membrilor săi — Dumnezeu consideră biserica din_, ca întreg, răspunzătoare de calea greșită a membrilor săi. Dacă printre oricare din membrii săi este îngăduit un spirit egoist și lipsit de simpatie față de nenorociți, văduve, orfani, orbi, șchiopi sau bolnavi la trup sau la minte, El își va ascunde fața de la poporul Lui, până când acesta își va face datoria și va îndepărta răul din mijlocul său. Dacă vreunii din cei care mărturisesc numele lui Hristos Îl reprezintă greșit până acolo încât să nu le pese de datoria pe care o au față de suferinzi sau dacă în vreun fel caută să profite pe seama nenorociților și să-i jefuiască astfel de mijloace, Domnul face biserica răspunzătoare de păcatele membrilor ei până când vor face tot ce pot ca să remedieze răul existent. El nu va asculta rugăciunea poporului Său în timp ce orfanii, șchiopii, orbii și bolnavii din mijlocul lor sunt neglijați. — Ibid., 3:517, 518. LB 212.2

Cerul păstrează un raport credincios — Hristos privește toate faptele de milă, dărnicie și atenție plină de înțelegere față de nenorociți, orbi, șchiopi, bolnavi, văduve și orfani ca fiind făcute Lui. Aceste fapte sunt păstrate în rapoartele cerești și vor fi răsplătite. Pe de altă parte, în carte va fi scris un raport împotriva celor care manifestă indiferența preotului și levitului față de nenorociți și a celor care profită de nenorocirea altora. — Ibid., 2:512, 513. LB 213.1