Lucrarea de binefacere

Capitolul 7 — Vizitarea — Planul Noului Testament

Metodele de lucru ale lui Hristos — Putem învăța lecții valoroase din metodele de lucru ale lui Hristos. El nu a folosit doar o metodă, ci în diferite moduri a căutat să câștige atenția mulțimii, pentru a le putea proclama adevărurile Evangheliei. LB 59.1

Lucrarea principală a Lui Hristos a fost de a sluji săracilor, nevoiașilor și ignoranților. Cu simplitate, deschidea înaintea lor binecuvântările pe care le puteau primi și astfel le trezea foamea sufletului pentru pâinea vieții. Viața lui Hristos este un exemplu pentru toți urmașii Săi. Datoria tuturor celor care au învățat calea vieții este de a-i învăța pe alții ce înseamnă să crezi în Cuvântul lui Dumnezeu. Mulți se află în umbra morții și au nevoie să fie instruiți în adevărurile Evangheliei. Aproape întreaga omenire zace în răutate. Totuși noi avem cuvinte de speranță pentru cei care stau în întuneric. — The Review and Herald, 9 mai, 1912. LB 59.2

Varietatea lucrării lui Hristos din casă în casă — Mântuitorul nostru a mers din casă în casă vindecând bolnavii, mângâindu-i pe cei triști, alinându-i pe suferinzi și proclamând pacea celor nefericiți. El i-a luat pe copilași în brațe și i-a binecuvântat, iar mamelor epuizate le-a spus cuvinte de speranță și mângâiere. El a întâmpinat fiecare formă a durerii și nenorocirii omenești cu o gingășie și blândețe statornică. Nu a lucrat pentru El, ci pentru alții. A fost slujitorul tuturor. Hrana și băutura Lui erau de a aduce speranță și tărie tuturor celor cu care venea în contact. — Gospel Workers, 188. LB 59.3

Metoda lui Hristos aduce adevărat succes — Numai metoda lui Hristos va aduce adevărat succes în a ajunge la oameni. Mântuitorul S-a amestecat cu oamenii ca unul care le dorea binele. El a arătat compasiune față de ei, a slujit nevoilor lor și le-a câștigat încrederea. Apoi i-a îndemnat: “Vino după Mine.” — Ministry of Healing, 143. LB 60.1

În felul acesta a fost stabilită Biserica Creștină. Mai întâi, Hristos a ales câteva persoane și le-a chemat să-L urmeze. Apoi ele au mers în căutarea rudelor și cunoștințelor lor și le-au adus la Hristos. Acesta este felul în care trebuie să lucrăm și noi. Câteva suflete, alese și înrădăcinate pe deplin în adevăr, vor lucra pentru alții ca și primii ucenici. — The Review and Herald, 8 decembrie, 1885. LB 60.2

Exemplul divin în evanghelizare personală — Isus a venit în contact personal cu oamenii. El nu a stat la înălțime și departe de cei care aveau nevoie de ajutorul Lui. El a intrat în casele oamenilor, i-a mângâiat pe cei care jeleau, i-a ridicat pe bolnavi, i-a deșteptat pe nepăsători și a mers peste tot făcând bine. Dacă urmăm pe Isus trebuie să facem ce a făcut El și să le dăm oamenilor același fel de ajutor pe care l-a dat El. — Ibid., 24 april, 1888. LB 60.3

Nu predicarea este cea mai importantă, ci lucrarea din casă în casă, discutând din Cuvânt și explicând Cuvântul. Acei lucrători care vor urma metodele lui Hristos vor câștiga suflete ca răsplată. — Gospel Workers, 468. LB 60.4

Domnul dorește ca fiecărui suflet să-i fie adus cuvântul harului Său. Într-o mare măsură, aceasta trebuie îndeplinită prin lucrare personală. Lucrarea Lui a fost alcătuită în mare parte din întrevederi personale. El respecta cu credincioșie discuția cu un singur suflet. Adeseori, prin acel suflet, solia se răspândea la mii de suflete. — Christ's Object Lessons, 229. LB 60.5

Cei doisprezece trimiși la lucru din casă în casă — În această prima călătorie, ucenicii aveau să meargă numai acolo unde a mers Isus înaintea lor și și-a făcut prieteni…. Nimic nu trebuia să le abată mintea de la lucrarea lor măreață sau să stârnească în vreun fel opoziție și să închidă ușa pentru înaintarea lucrării. Ei nu aveau să adopte îmbrăcămintea învățătorilor religioși nici să-și deghizeze înfățișarea pentru a se deosebi de țăranii umili. Nu aveau să intre în sinagogi și să adune oamenii pentru servicii publice. Eforturile lor trebuiau depuse în lucrarea din casă în casă…. Aveau să intre cu salutarea frumoasă: “Pacea să fie peste casa aceasta.” Acea casă avea să fie binecuvântată de rugăciunile lor, de cântările de laudă și de deschiderea Scripturilor în cercul familiei. — The Desire of Ages, 351, 352. LB 61.1

La fel și cei șaptezeci — Chemându-i pe cei doisprezece în jurul Său, Hristos le-a poruncit să plece câte doi prin orașe și sate. Nimeni nu a fost trimis singur, ci frate a fost asociat cu frate, prieten cu prieten. Astfel ei se puteau ajuta și încuraja unul pe altul, sfătuindu-se și rugându-se împreună. Tăria fiecăruia completa slăbiciunile celuilalt. În același fel El i-a trimis apoi pe cei șaptezeci. A fost scopul Mântuitorului ca mesagerii Evangheliei să fie întovărășiți astfel. Lucrarea de evanghelizare din zilele noastre ar fi mult mai plină de succes dacă acest exemplu ar fi urmat mai îndeaproape. — Ibid., 350. LB 61.2

Pavel a mers din casă în casă — Pavel, pe lângă lucrarea publică, mergea din casă în casă predicând pocăința fața de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos. El îi întâlnea pe oameni la casele lor și îi îndemna cu lacrimi, proclamându-le sfatul lui Dumnezeu în întregime. — The Review and Herald, 24 aprilie, 1888. LB 61.3

Secretul puterii și succesului lui Pavel — Pavel a spus într-o ocazie: “Știți cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintâi de când am pus piciorul pe pământul Asiei. Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi și în mijlocul încercărilor pe care mi le ridicau uneltirile iudeilor. Știți că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos și nu m-am temut să vă propovăduiesc și să vă învăț înaintea norodului și în case.”… LB 62.1

Aceste cuvinte explică secretul puterii și succesului lui Pavel. El nu a reținut nimic din ceea ce era pentru binele oamenilor. L-a predicat pe Hristos în public, în piețe și în sinagogi. A învățat din casă în casă, folosindu-se de relațiile familiale ale cercului căminului. I-a vizitat pe bolnavi și întristați, mângâindu-i pe suferinzi și ridicându-i pe cei apăsați, în tot ce a spus și a făcut, a predicat un Mântuitor răstignit și înviat. — The Youth's Instructor, 22 noiembrie, 1900. LB 62.2

De asemenea, Pavel a găsit acces la alții prin meseria lui — În timpul perioadei lungi de lucru în Efes, unde timp de trei ani de zile a depus un efort evanghelistic activ, Pavel a lucrat din nou în meseria lui…. LB 62.3

Erau unii care obiectau cu privire la faptul că Pavel lucra cu mâinile lui, declarând că nu se potrivea cu lucrarea unui predicator al Evangheliei. De ce trebuia Pavel, un pastor de cel mai înalt rang, să conecteze astfel lucrul mecanic cu predicarea Cuvântului? Nu era lucrătorul vrednic de munca lui? De ce trebuia să petreacă făcând corturi un timp care, după toate aparențele, putea fi folosit mai bine? LB 62.4

Pavel nu vedea timpul petrecut astfel ca fiind pierdut. În timp ce lucra cu Aquila, el ținea legătura cu Marele învățător, ne pierzând nici o ocazie de a da mărturie pentru Mântuitorul și de a-i ajuta pe cei care aveau nevoie de ajutor. Mintea lui era mereu în căutare de cunoștințe spirituale. Le dădea tovarășilor lui de lucru instrucțiuni în lucruri spirituale și a dat un exemplu de hărnicie și meticulozitate. El era un lucrător rapid, îndemânatic, sârguincios în lucru, “plin de râvnă cu duhul, slujind Domnului.” Lucrând în meseria lui, apostolul a avut acces la o clasă de oameni la care nu ar fi ajuns altfel…. LB 63.1

Uneori Pavel lucra zi și noapte, nu numai pentru întreținerea sa, dar și pentru a-i putea ajuta pe tovarășii lui de lucru. și-a împărțit câștigul cu Luca și l-a ajutat pe Timotei. Uneori a suferit de foame ca să poată ușura nevoile altora. Viața lui a fost neegoistă. — The Acts of the Apostles, 351, 352. LB 63.2

Exemplul practic al lui Pavel pentru laici care se întrețin singuri — Pavel a așezat un exemplu împotriva simțământului care câștiga atunci influență în biserică, și anume că Evanghelia putea fi proclamată cu succes numai de cei care erau cu totul eliberați de necesitatea lucrului fizic. El a ilustrat în mod practic ceea ce poate fi făcut de laici consacrați în multe locuri unde oamenii nu cunosc adevărurile Evangheliei. Metoda lui i-a inspirat pe mulți truditori umili cu o dorință de a face ce pot pentru avansarea cauzei lui Dumnezeu, în timp ce se întrețineau prin muncă zilnică. LB 63.3

Aquila și Priscila nu au fost chemați să-și dedice tot timpul lucrării Evangheliei, totuși acești muncitori umili au fost folosiți de Dumnezeu ca să-i arate lui Apolo mai clar calea adevărului. Domnul angajează diferite instrumente pentru îndeplinirea scopurilor Sale. În timp ce unii, cu talente deosebite, sunt aleși să-și dedice toate energiile lucrării de învățare și predicare a Evangheliei, mulți alții, peste care nu au fost niciodată puse mâini omenești pentru hirotonisire, sunt chemați să joace o parte importantă în salvarea sufletelor. LB 63.4

Există un câmp întins înaintea lucrătorului Evangheliei care se întreține singur. Mulți pot câștiga o experiență valoroasă în slujire, folosind o parte a timpului lucrând vreo meserie și prin metoda aceasta se pot dezvolta lucrători puternici pentru serviciu important în câmpuri nevoiașe. — Ibid., 335. LB 64.1

Mergeți în spiritul cu care a fost înzestrat Pavel — Mergeți la toți vecinii voștri pe rând și apropiați-vă de ei până când inimile le sunt încălzite de dragostea și interesul vostru neegoist. Simpatizați cu ei, rugați-vă cu ei, urmăriți ocaziile de a le face bine și, pe cât posibil, adunați câțiva laolaltă și deschideți Cuvântul lui Dumnezeu înaintea minții lor întunecate. Vegheați într-una ca unii care trebuie să dați socoteală pentru sufletele oamenilor și folosiți cât se poate de bine privilegiile pe care Dumnezeu vi le dă de a lucra cu El în via Lui morală. LB 64.2

Nu neglijați să le vorbiți vecinilor voștri și să le faceți tot binele ce vă stă în putere ca să puteți “cu orice preț, salva pe unii.” Avem nevoie să căutăm acel spirit care l-a constrâns pe apostolul Pavel să meargă din casă în casă, îndemnând stăruitor, cu lacrimi și învățând “pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos.” — The Review and Herald, 13 martie, 1888. LB 64.3

Primele lucrări ale bisericii Noului Testament — Primele lucrări ale bisericii Noului Testament au fost văzute când credincioșii și-au căutat prietenii, rudele, cunoștințele și, cu inimile pline de iubire, le-au spus ceea ce a făcut Isus pentru ei. — Special Testimonies, Seria A 2a:17. LB 64.4

Succesul planului Noului Testament — Cu cât este urmat mai îndeaproape planul Noului Testament în lucrarea misionară, cu atât mai mare va fi succesul eforturilor depuse. Noi ar trebui să lucrăm așa cum a făcut-o Învățătorul nostru divin, plantând semințele adevărului cu grijă, preocupare și lepădare de sine. Dacă vrem să nu obosim în facerea binelui, trebuie să avem mintea lui Hristos. Viața lui a fost un sacrificiu neîncetat pentru binele altora. Trebuie să-I urmăm exemplul. — Testimonies for the Church 3:210. LB 65.1