Evanghelizare

102/168

Experiența și metodele lui Ellen White în lucrarea personală

O experiență timpurie — Realitatea adevăratei convertiri mi se părea atât de evidentă, încât am simțit o dorință deosebită să îi conduc la lumină pe prietenii mei tineri și să folosesc orice ocazie pentru a-mi exercita influența în sensul acesta. Ev 447.3

Am organizat adunări cu prietenii mei tineri. Unii dintre ei aveau o vârstă considerabil mai mare decât mine, iar câțiva erau deja căsătoriți. O parte dintre ei erau ușuratici și nechibzuiți, iar experiența mea li se părea o povestire banală și nu acordau atenție îndemnurilor pe care li le adresam. Dar eu eram hotărâtă să nu renunț la eforturile mele, până când nu voi vedea că aceste suflete dragi, pentru care nutream o iubire atât de mare, își vor preda viața lui Dumnezeu. Am petrecut nopți la rând în rugăciune stăruitoare pentru cei pe care îi căutasem cu scopul de a lucra și de a mă ruga împreună cu ei. Ev 447.4

Unii dintre ei au răspuns la invitația mea din curiozitatea de a auzi ce doream să le spun. Alții, în special aceia care nu manifestau niciun interes, considerau că sunt prea insistentă în eforturile mele. Dar, la fiecare dintre micile noastre întruniri, eu am continuat să-i îndemn și să mă rog pentru fiecare în mod personal, până când fiecare a cedat în fața lui Isus, recunoscând meritele iubirii Lui iertătoare. În cele din urmă, toți au fost convertiți la credința în Dumnezeu. Ev 447.5

Noapte de noapte, în visele mele, mi se părea că lucrez pentru salvarea sufletelor. În aceste momente speciale, îmi erau înfățișate diferite persoane pe care le căutam după aceea și mă rugam împreună cu ele. În fiecare situație, cu excepția uneia singure, toate aceste persoane s-au consacrat lui Dumnezeu. — Schițe din viața mea, 41, 42 (1915). Ev 448.1

Douăzeci și doi de ani după semănarea seminței — După ce adunarea s-a încheiat (un serviciu religios de la o adunare de tabără din Michigan), o soră m-a prins inimos de mână, exprimându-și marea bucurie de a o întâlni din nou pe sora White. Ea m-a întrebat dacă îmi aminteam de apelul făcut într-o cabană din pădure, cu douăzeci, și doi de ani în urmă. Acolo, ne-a servit cu o băutură răcoritoare, iar eu le-am lăsat o carte mică, Experiențe și viziuni. Ev 448.2

Sora aceea a declarat că, după ce în jurul lor se stabiliseră familii noi, ea le împrumutase vecinilor ei acea carte mică, până când nu mai rămăsese decât foarte puțin din ea, și și-a exprimat marea dorință de a avea un alt exemplar. Vecinii ei au fost adânc interesați de cartea aceea și doreau să o vadă pe scriitoare. Ea a spus că, atunci când i-am adresat apelul, i-am vorbit despre Isus și despre frumusețile cerului, cuvintele acelea au fost rostite cu atâta căldură, încât a fost fermecată și nu le-a mai uitat niciodată. De la data aceea, Domnul trimisese pastori care să le predice adevărul, iar acum acolo se afla o grupă destul de numeroasă care respecta Sabatul. Influența acelei cărți mici, acum uzată din cauza răsfoitului, trecuse de la unul la altul, îndeplinindu-și lucrarea tăcută, până când terenul a fost pregătit pentru semănarea semințelor adevărului. Ev 448.3

Îmi amintesc bine de o călătorie lungă pe care am făcut-o cu douăzeci și doi de ani în urmă în Michigan. Ne aflam pe drum, pentru a participa la o adunare din Vergennes. Eram la cincisprezece mile depărtare de destinație. Vizitiul nostru mersese pe drumul acela de repetate ori și era familiarizat cu el, dar a fost nevoit să recunoască faptul să se rătăcise. În ziua aceea, am călătorit patruzeci de mile prin pădure, printre bușteni și copaci căzuți, în locuri unde abia dacă se vedea o urmă de drum.... Ev 449.1

Nu am putut să înțelegem de ce a trebuit să ne rătăcim pentru prima oară în pustietatea aceea. Nu am fost niciodată mai încântați, ca atunci când am zărit un loc puțin mai deschis, în care se afla o cabană unde am găsit-o pe sora amintită. Ea ne-a primit cu bunăvoință în casa ei și ne-a servit cu o băutură răcoritoare, pe care am primit-o cu recunoștință. În timp ce ne odihneam, am vorbit cu familia și le-am lăsat cartea aceea mică. Ea a primit-o cu bucurie și a păstrat-o până astăzi. Ev 449.2

Timp de douăzeci și doi de ani, faptul că ne rătăcisem în călătoria aceea ni s-a părut cu adevărat misterios, dar am întâlnit aici o grupă destul de numeroasă de persoane care acum erau credincioși adevărului și care spun că prima lor experiență vine din influența acelei cărți. Sora care a slujit cu o așa bunătate nevoilor noastre se bucură acum, alături de mulți dintre vecinii ei, de lumina adevărului prezent. — The Signs of the Times, 19 octombrie, 1876. Ev 449.3

O experiență în Nimes, Franța — Când ne-am aflat în Nimes, Franța, am lucrat pentru salvarea sufletelor. Acolo se afla un tânăr ce se descurajase din cauza ispitelor lui Satana și din cauza unor greșeli făcute de frații noștri care nu înțelegeau cum să trateze mentalitatea tinerilor. El a renunțat la Sabat și s-a angajat într-un atelier pentru a se perfecționa în meseria lui de ceasornicar. Tânărul acesta era foarte promițător. Ceasul meu avea nevoie de o reparație, iar faptul acesta ne-a făcut să ne cunoaștem. Ev 449.4

Când i-am fost prezentată, îndată ce m-am uitat la chipul lui am știut că era unul dintre aceia pe care Domnul mi-i arătase în viziune. Am înțeles cu claritate întreaga situație.... Ev 450.1

El a participat la adunarea în care credea că voi vorbi și a luat loc, privindu-mă țintă pe parcursul întregii cuvântări, care a fost tradusă în limba franceză de fratele Bourdeau. Am simțit datoria de a lucra pentru tânărul acesta. Am stat de vorbă cu el două ore și l-am avertizat cu privire la pericolul în care se află starea lui. I-am spus că greșeala fraților față de el nu era un motiv pentru a întrista inima lui Hristos, care îl iubise atât de mult, încât a fost nevoit să moară pentru a-l răscumpăra.... Ev 450.2

I-am spus că eu cunoșteam istoria vieții lui și greșelile lui (care erau niște simple greșeli ale lipsei de înțelepciune a tinerilor), care nu erau de o așa natură, încât să fie tratate cu o asprime atât de mare. Apoi, l-am îndemnat cu lacrimi să vină înapoi, să părăsească slujirea lui Satana și a păcatului, pentru că ajunsese să alunece întru totul, și să vină asemenea fiului risipitor, care s-a întors în casa și în slujba Tatălui său. El urma să aibă o afacere bună de pe urma învățării meseriei lui. Dacă respecta Sabatul, urma să-și piardă serviciul.... Peste numai câteva luni, urma să-și încheie ucenicia, iar apoi ar fi avut o meserie bună. Totuși eu l-am îndemnat să ia o hotărâre imediat. Ev 450.3

M-am rugat împreună cu el cu stăruința cea mai mare și i-am spus că nu îndrăzneam să-l las să treacă pragul ușii, până când nu va declara înaintea lui Dumnezeu și înaintea îngerilor: “Din ziua aceasta, voi fi un creștin.” Cât de mult m-am bucurat în inima mea, când a spus lucrul acesta. El nu a dormit deloc în noaptea aceea. A spus că, îndată ce a făcut promisiunea aceasta, a simțit că se află pe o cale nouă. Gândurile i s-au părut curățite, scopurile schimbate, iar responsabilitatea pe care și-o asumase i s-a părut atât de solemnă, încât nu a putut să doarmă. A doua zi, l-a anunțat pe patronul lui că nu va mai putea să lucreze pentru el. A dormit puțin în următoarele trei nopți. Era atât de fericit, atât de recunoscător că Domnul i-a dat dovada iertării și a dragostei Sale. — Letter 59, 1886. Ev 450.4

Folosirea eficientă a literaturii — Era un om, și familia lui, pe care îl preȚuiam în mod deosebit. Acestui om îi plăcea să citească și avea o fermă mare, unde creșteau portocalii și lămâii cei mai aleși, precum și alți pomi fructiferi. Totuși, la început, nu a trecut pe deplin de partea adevărului și se întorsese de pe cale. Frații mi-au spus despre faptul acesta. Într-o viziune de noapte, mi s-a părut că un înger stă lângă mine și îmi spune: “Mergi la fratele _____, oferă-i cărțile tale, iar lucrul acesta îi va salva sufletul.” L-am vizitat, luând cu mine câteva dintre cărțile mele mai mari. Am stat de vorbă cu el, ca și când ar fi unul dintre ai noștri. I-am vorbit despre responsabilitățile lui. I-am spus: “Fratele meu, tu ai responsabilități mari. În jurul tău sunt o mulțime de vecini. Tu ești răspunzător pentru fiecare dintre ei. Tu cunoști adevărul și, dacă iubești acest adevăr și vei rămâne un om integru, vei câștiga suflete pentru Hristos.” Ev 451.1

El m-a privit ciudat, ca și cum ar spune: “Nu cred că știi că eu am renunțat la adevăr, că le-am îngăduit fiicelor mele să meargă la dans și la școala duminicală, că eu nu respect Sabatul.” Deși eu știam lucrul acesta, i-am vorbit ca și când el ar fi fost unul dintre ai noștri. “Prin urmare”, i-am spus, “intenționăm să te ajutăm să începi să, lucrezi pentru vecinii tăi. Vreau să-ți ofer în dar câteva cărți.” El a zis: “Avem o bibliotecă din care împrumutăm cărți.” Eu i-am spus: “Nu văd nici o carte aici. Probabil că te simți stânjenit să împrumuți cărți de la bibliotecă. Eu am venit să-ți dau cărțile acestea ca să le poată citi copiii tăi, iar ele îți vor da putere.” Am îngenuncheat și m-am rugat cu el, iar când ne-am ridicat, a spus cu lacrimi pe obraji: “Mă bucur că ai venit să mă vezi. Îți mulțumesc pentru cărți.” Ev 451.2

Data următoare când l-am vizitat, mi-a spus că a citit o parte din Patriarhi și profeți. El a declarat: “Nu este nici măcar o silabă pe care aș putea să o schimb. Fiecare paragraf vorbește direct sufletului meu.” Ev 452.1

L-am întrebat pe fratele _____ care dintre cărțile mele mari i se părea a fi cea mai importantă. El a spus: “Le-am împrumutat pe toate vecinilor mei, iar administratorul hotelului crede că Tragedia veacurilor este cea mai bună. Totuși”, a spus el cu buzele tremurătoare, “eu cred că Patriarhi și profeți este cea mai bună. Aceasta este cartea care m-a scos din mocirlă.” Ev 452.2

Este suficient să spun că el a trecut de partea adevărului. Familia i s-a alăturat și au lucrat pentru salvarea altor familii. — General Conference Buletin, 5 aprilie, 1901. Ev 452.3

Conversația cu un credincios nou despre lucrare — Mi-a fost prezentată o femeie de aproximativ patruzeci de ani, care tocmai se hotărâse să respecte adevărul, în Canterbury. Soțul ei este pe deplin de acord cu ea și face totul pentru a o aduce la adunări. Ei au o căsuță mică și frumoasă, care le aparține și care este achitată. Ea a coborât din șaretă și a stat de vorbă cu noi. A spus că oamenii din Canterbury nu prea obișnuiesc să meargă la biserică, dar cortul din _____ a fost o reclamă bună, iar ei sunt curioși să știe ce înseamnă toate aceste lucruri. În felul acesta sunt atrași să participe la adunări și mulți sunt interesați. Nu poți să-i duci într-o biserică sau într-o sală publică, dar vor vizita cortul.... Ev 452.4

Sora pe care am menționat-o, care a vorbit cu mine lângă șaretă, a spus: “Aceste lucruri prețioase din Biblie sunt minunate. Este ciudat că nu am putut să le înțeleg până acum. Biblia este plină de bogății, iar eu vreau să am toate ocaziile de a le auzi și de a le învăța, ca să-i ajut pe alții. Oamenii de aici, din Canterbury, au nevoie de acest fel de lucrare. Dacă veți ridica un cort, ei vor veni.” — Letter 89a, 1895. Ev 453.1

Pagini din jurnalul anului 189226 octombrie. Promiseserăm să-i vizităm pe fratele și sora H., iar astăzi, după cină, am mers împreună cu fratele Daniells și May Walling pentru a ne împlini promisiunea. Din cauza ispitelor lui Satana, sora H. renunțase la adevăr.... După o conversație scurtă, am îngenuncheat cu toții pentru rugăciune, iar Domnul a revărsat asupra noastră Duhul Său Sfânt. Am simțit prezența lui Dumnezeu și avem o mare speranță că efortul acesta nu va fi zadarnic. Ev 453.2

5 noiembrie. A fost o zi plăcută, iar eu am rămas aproape fără nici o putere. Am participat la adunare și am invitat-o pe vecina de lângă casa noastră să ne însoțească. Ea a fost îndată de acord să vină și a părut foarte emoționată. Pe drumul spre locul de adunare, ea a vorbit fără rețineri, dar, la întoarcere, a părut a fi foarte serioasă și nu a spus nimic. Eu am vorbit despre parabola omului fără haina de nuntă și am avut o adunare solemnă. Mai târziu, doamna aceea i-a spus nepoatei mele, May Walling, că îi părea rău că nu participase la toate adunările pe care le-am ținut de la venirea noastră. A declarat că nu va pierde niciuna, atâta vreme cât vom rămâne acolo. Ev 453.3

6 noiembrie. Plănuiserăm să călătorim în munți, ... dar eu simțeam o răspundere în suflet pentru fratele și sora H. și am considerat că nu puteam să mergem în munți, întârziind lucrarea Domnului. Deși aveam niște indicații foarte imprecise, am plecat împreună cu May Walling să căutăm casa fratelui H. În cele din urmă, am reușit să o găsim. Le-am spus fratelui și sorei H. că veniserăm să vorbim cu ei. Am început să vorbim la ora două și jumătate și am continuat până la ora cinci.... M-am străduit să fac tot ce îmi stă în putere pentru a o ajuta pe sora H. Ea a plâns aproape tot timpul cât am vorbit. Cred că Duhul Domnului i-a impresionat inima. M-am rugat cu ei și apoi i-am încredințat în mâinile lui Dumnezeu. Ev 453.4

7 noiembrie. M-am odihnit bine pe parcursul nopții. La ora patru și jumătate, m-am trezit și am început să scriu. La ora zece, May Walling și cu mine am mers să o vizităm pe sora E. Ev 454.1

8 noiembrie. Am dormit bine pe parcursul nopții. În timpul zilei, am mers în casa unde sora F. era găzduită împreună cu copiii ei. Am luat-o la o plimbare și am vorbit mult împreună. Ea este o femeie care a trecut prin necazuri mari. Ev 454.2

9 noiembrie. Ca răspuns la o invitație stăruitoare, am ieșit într-o dumbravă plăcută, unde părinții și copiii de la școala de Sabat se aflau la un picnic.... Am vorbit aproximativ o jumătate de oră. Au fost prezenți mai mulți necredincioși. Ev 454.3

10 noiembrie. Am scris până după-amiază, iar după cină am mers la Bourdon unde aveam programată o întâlnire cu câteva surori. Am avut o oră de rugăciune foarte prețioasă, cu credința în făgăduința lui Hristos, care a spus că acolo unde sunt adunați doi sau trei, în Numele Său, va fi și El împreună cu ei pentru a-i binecuvânta. Le-am citit celor prezenți despre un subiect important și am stat de vorbă cu ei. Am lucrat mai mult decât atunci când am vorbit despre Sabat, deoarece am stat cu ei aproape două ore. Când am ajuns acasă, era aproape întuneric, dar am fost binecuvântată de Domnul și am fost fericită datorită dragostei Sale. Ev 454.4

11 noiembrie. Mă tem că am făcut prea mult. Din Sabat și până acum am scris optzeci și șase de pagini mari, în afară de câteva vizite făcute la oameni acasă. În după-amiaza aceasta, i-am chemat pe fratele și sora H. și le-am lăsat câteva cărți. Ev 454.5

21 noiembrie. Astăzi, la ora două, i-am vizitat pe fratele și sora H. și le-am citit câteva lucruri pe care le scrisesem pentru a răspunde la dificultățile ce existau în mintea sorei H. Ev 455.1

27 noiembrie. Astăzi, le-am vizitat pe sora K. și pe fiica ei. Fiica ei a avut recent un accident.... Am vorbit și ne-am rugat cu ea, iar Domnul S-a apropiat mult, când L-am rugat să le binecuvânteze, atât pe mamă, cât și pe fiică. Ev 455.2

Apoi am vizitat-o pe sora G., care este văduvă.... Ne-am rugat împreună, iar Duhul duios al Domnului a coborât asupra noastră. Am discutat cu fiica sorei G., o fată de aproximativ șaisprezece ani, vorbindu-i despre dragostea lui Isus și îndemnând-o să-I dea Mântuitorului inima ei. I-am spus că, dacă îl va primi pe Hristos ca Mântuitor, El va fi sprijinul ei în fiecare încercare și îi va da pace și liniște prin dragostea Sa. Ea a părut să fie influențată de cuvintele noastre. Apoi, am mers să-i vedem pe fratele și sora H. — Manuscript 21, 1892. Ev 455.3

Locuri dragi lucrătorului — Dora Creek și Martinsville, precum și celelalte așezăminte din pădure, unde am lucrat, îmi sunt dragi. Sper că sufletele din locurile acestea vor fi tratate cu bunăvoința cea mai duioasă și că se vor face eforturile cele mai serioase pentru a le aduce la Hristos. În locurile acestea s-a făcut mult, dar încă trebuie să fie făcut mult mai mult. — Letter 113, 1902. Ev 455.4