Gânduri despre cartea Apocalipsei

Dumnezeu dorește să aibă voința noastră și nimic altceva, pentru că fără aceasta, nici chiar Duhul Sfânt nu poate face nimic

“Cel care se hotărăște să intre în împărăția spirituală va găsi că împotriva lui sunt angajate toate puterile și pasiunile unei naturi nerenăscute, în spatele căreia stau forțele împărăției întunericului. Egoismul și mândria se vor opune oricărui lucru care le va descoperi că sunt păcătoase. Noi nu putem, prin noi înșine, să învingem dorințele rele și obiceiurile care se luptă pentru stăpânire. Noi nu putem să biruim forța vrăjmașului care ne ține în robia sa. Doar Dumnezeu ne poate da victoria. El dorește ca noi să avem stăpânire asupra noastră, a voinței și a căilor noastre. Dar El nu poate lucra în noi fără consimțământul și cooperarea noastră. Duhul divin lucrează prin facultățile și puterile date omului. Energiile noastre sunt necesare pentru cooperarea cu Dumnezeu. GA 289.2

Victoria nu este câștigată fără multă rugăciune, fără umilința eului la fiecare pas. Voința noastră nu trebuie să fie forțată în cooperarea cu agenții divini, ci ea trebuie să fie supusă de bună voie. GA 289.3

Chiar dacă s-ar lucra cu o intensitate însutită a Duhului lui Dumnezeu asupra ta, aceasta nu te-ar face un creștin, un supus bun pentru ceruri. Bastionul Satanei nu ar fi distrus. Voința trebuie să fie așezată de partea voinței lui Dumnezeu. Tu nu ești în stare prin tine însuți să aduci hotărârile, dorințele și înclinațiile tale în supunere fața de voința lui Dumnezeu; dar dacă ești dispus să faci aceasta voluntar, Dumnezeu va îndeplini lucrarea pentru tine, chiar și îndepărtarea imaginației și a fiecărui lucru important care se înalță pe sine împotriva cunoștinței lui Dumnezeu și va aduce la supunere și ascultare de Hristos orice gând. (2 Corinteni 10, 5.) După aceea tu vei lucra propria ta mântuire, cu teamă și cutremur. ‘Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea.’ Filipeni 2, 13. GA 290.1

Dar mulți sunt atrași de frumusețea lui Hristos și de slava cerească și totuși dau înapoi în fața condițiilor prin care acestea pot deveni proprietatea lor.” — (Thoughts from the Mount of Blessing, 141-142.) GA 290.2