Gânduri despre cartea Apocalipsei

Voința și mântuirea (Apocalips 22, 17)

Voința este factorul decisiv

“Dacă privirea noastră spirituală ar fi deschisă, am putea vedea ceea ce niciodată nu ar putea fi șters din memoria noastră, cât am trăi. Noi am putea vedea sufletele doborâte sub opresiune, împovărate cu griji și apăsate la fel ca o căruță sub greutatea snopilor, gata să moară în descurajare. Noi am putea vedea îngeri zburând repede pentru a ajuta celor ispitiți, care stau ca pe o margine de prăpastie. Aceste suflete ispitite nu sunt în stare să se ajute singure și să evite ruina care le amenință; însă îngerii lui Dumnezeu împing pe îngerii răi, conducând sufletele departe de locurile primejdioase pentru a așeza picioarele lor pe un loc sigur. Am putea vedea bătălia ce se dă între două armate, tot atât de reală ca acele lupte care opun forțele inamice pe pământ. Când este sfărâmată puterea Satanei asupra sufletelor, noi vedem oameni legând voința lor de cruce și crucificând carnea cu înclinațiile și poftele ei trupești. Este, într-adevăr, o crucificare a eului; pentru că voința este predată lui Hristos. Voința omului nu este niciodată așa de puternică, ca atunci când este sfințită și pusă de partea lui Hristos. Voința este o putere și, când trebuie să fie câștigate multe izbânzi în războiul spiritual, trebuie făcute multe progrese în călătoria spirituală și trebuie învățate multe lecții de la Hristos, Marele învățător, este necesar ca voința să fie sfințită. În supunerea voinței, este atinsă rădăcina problemei. Când voința este supusă, izvoarele care curg din fântână nu vor fi amare, ci voința va fi la fel de curată ca și cristalul. Florile și fructele vieții creștine vor înflori și se vor maturiza spre desăvârșire. GA 288.2

Să nu mulțumim mai departe inamicul plângându-ne de puterea voinței noastre rele; pentru că făcând așa noi așezăm și încurajăm dorințele noastre împotriva lui Dumnezeu și facem plăcere celui rău. Să ne amintim că noi suntem copiii lui Dumnezeu, legați pentru a împărtăși o voință sfântă, care vine la noi de la Dumnezeu. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” — (The Signs of the Times, 29 octombrie, 1894.) GA 289.1