Gânduri despre cartea Apocalipsei

Cele zece coarne și Protestantismul

“În capitolul al șaptesprezecelea din Apocalipsa este relatată distrugerea tuturor bisericilor care s-au corupt prin fidelitatea lor idolatră pentru servirea papalității, distrugerea tuturor acelora care au băut din vinul mâniei curviei ei. ‘Apoi unul din cei șapte îngeri, care țineau cele șapte potire, a venit de a vorbit cu mine, și mi-a zis: — Vino să-ți arăt judecata curvei celei mari, care șade pe ape mari. Cu ea au curvit împărații pământului; și locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei! și m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Și am văzut o femeie șezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, și avea șapte capete și zece coarne. Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură și stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare. ținea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni și de necurățiile curviei ei.’ Apocalipsa 17, 1-4. GA 222.2

Astfel este reprezentată puterea papală, care înșală toate națiunile cu toată înșelăciunea nelegiuirii, prin atracția exterioară și parada ei strălucitoare, promițând, așa cum a făcut-o și Satana primilor noștri părinți, tot binele celor ce primesc semnul ei și tot răul celor ce se opun ereziilor ei. Puterea care este cea mai coruptă în interiorul ei va face cea mai mare paradă și se va îmbrăca cu cele mai deosebite distincții ale autorității. Biblia declară lămurit că aceasta acoperă o răutate coruptă și înșelătoare. ‘Pe frunte purta scris un nume, o taină: — Babilonul cel mare, mama curvelor și spurcăciunilor pământului’. GA 222.3

Cine dă acestei puteri împărăția ei? Protestantismul, o putere care, în timp ce mărturisește a avea caracterul și spiritul unui miel și a fi aliatul cerului, vorbește cu vocea unui balaur. El este condus de o putere din Adânc.” — (The S. D. A. Bible Commentary 7:983.) GA 223.1