Gânduri despre cartea Apocalipsei

Capitolul 31 — Apocalipsa 17

Roma este Babilonul iar fiicele ei sunt diferitele biserici protestante

“În Apocalipsa 14, primul înger este urmat de al doilea care vestește solia: ‘A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare care a adăpat toate neamurile din vinul desfrânării ei’. Apocalipsa 14, 8. Termenul ‘Babilon’ este derivat de la ‘Babel’ și înseamnă confuzie. Este întrebuințat în Scriptură pentru a desemna diferite forme ale religiei false sau apostate. În Apocalipsa 17, Babilonul este reprezentat printr-o femeie — o metaforă care este folosită în Biblie ca simbol al bisericii, o femeie virtuoasă reprezentând o biserică curată, iar o femeie stricată reprezentând o biserică decăzută. GA 220.1

În Biblie, caracterul sfânt și durabil al legăturii care există între Hristos și biserica Sa este reprezentat prin legământul căsătoriei. Domnul S-a unit pe Sine cu poporul Său printr-un legământ solemn. El făgăduind să fie Dumnezeul lor iar ei legându-se să fie ai Lui și numai ai Lui.... GA 220.2

Femeia (Babilonul) din Apocalipsa 17 este descrisă ca fiind împodobită în purpură și stacojiu, și gătită cu aur și cu pietre prețioase și diamante, având în mână o cupă de aur plină cu stricăciuni și necurății ... iar pe frunte avea scris un nume: ‘Taină, Babilonul cel mare, mama desfrânatelor’. Profetul spune: ‘Am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinților și de sângele ucenicilor lui Isus’. Mai departe, Babilonul este descris ca ‘cetatea cea mare care are stăpânire peste împărații pământului’. Apocalipsa 17, 4-6, 18. Puterea aceasta, care timp de multe secole a exercitat o autoritate despotică asupra monarhilor creștinătății, este Roma. Purpura și stacojiul, aurul, diamantele și pietrele prețioase, descriu în mod viu măreția și pompa mai mult decât împărătească desfășurată de scaunul trufaș al Romei. Și despre nici o altă putere nu s-a putut spune așa de categoric că a fost ‘îmbătată de sângele sfinților’, ca despre această biserică, ce a persecutat cu atâta cruzime pe urmașii lui Hristos. Babilonul mai este încărcat și cu păcatul legăturii nelegiuite cu ‘împărații pământului’. Biserica iudaică devenise deja o desfrânată, ca urmare a depărtării de Domnul și a alianței cu păgânii; iar Roma, care a decăzut în același fel, căutând sprijin la puterile pământești, primește aceeași condamnare. GA 220.3

Despre Babilon se spune că este ‘mama desfrânatelor’. Prin fiicele ei sunt simbolizate bisericile care țin învățătura și tradițiile ei și urmează exemplul ei de jertfire a adevărului și a conducerii divine, pentru a stabili o alianță nelegiuită cu lumea. Solia din Apocalipsa 14, care anunță căderea Babilonului, trebuie să se aplice grupărilor religioase care odinioară au fost curate, dar care s-au stricat. Și întrucât această solie urmează după avertizarea, cu privire la judecată, trebuie să fie vestită în zilele din urmă, de aceea ea nu se poate referi numai la biserica Romei, deoarece această biserică a fost într-o stare de decădere timp de multe veacuri. Mai mult decât atât, în cap. 18 din Apocalipsa, poporul lui Dumnezeu este chemat să iasă din Babilon. Conform acestui text, mulți din poporul lui Dumnezeu se găsesc încă în Babilon. Dar în care grupări religioase se găsește acum cea mai mare parte a urmașilor lui Hristos? Fără îndoială, în diferitele biserici care mărturisesc credința protestantă. La data apariției lor, aceste biserici au luat o poziție nobilă pentru Dumnezeu și pentru adevăr, iar binecuvântarea Lui a fost cu ele. Chiar și lumea necredincioasă a fost constrânsă să recunoască rezultatele binefăcătoare care au urmat primirii principiilor Evangheliei. În cuvintele proorocului către Israel, se spune: ‘Ți s-a dus vestea printre neamuri pentru frumusețea ta; căci erai desăvârșită de tot datorită strălucirii cu care te împodobisem, zice Domnul Dumnezeu’. Dar ele au decăzut din cauza aceleiași dorințe care a constituit blestemul și ruina lui Israel — dorința de a imita practicile și a căuta prietenia celor necredincioși. ‘Te-ai încrezut în frumusețea ta și ai curvit la adăpostul numelui tău cel mare.’ Ezechiel 16, 14.15. GA 221.1

Multe dintre bisericile protestante urmează exemplul Romei, având legături nelegiuite cu ‘împărații pământului’, ca biserici de stat, prin legăturile lor cu conducerile pământești. La fel fac și alte denominațiuni care caută favoarea lumii. Deci termenul de ‘Babilon’ — confuzie, — se poate aplica pe drept și acestor grupări, care susțin că își iau învățăturile din Biblie și totuși sunt divizate în secte aproape fără număr, cu crezuri și teorii contradictorii. GA 221.2

Pe lângă unirea vinovată cu lumea, bisericile care s-au despărțit de Roma mai prezintă și alte caracteristici ale ei.” — (The Great Controversy, 381-383.) GA 222.1