Gânduri despre cartea Apocalipsei

Înțelepciunea proprie — a fost argumentul lui Satana

“Părăsind locul său din prezența nemijlocită a Tatălui, Lucifer a plecat să împrăștie spiritul nemulțumirii printre îngeri. El a lucrat în mare taină și pentru un timp a reușit să ascundă scopul său real, sub un aparent respect față de Dumnezeu. A început să semene îndoieli cu privire la legile ce guvernau ființele cerești, spunând că în timp ce ele puteau fi necesare pentru locuitorii lumilor, îngerii, ființe mai înălțate, nu au nevoie de asemenea restricții, pentru că înțelepciunea lor constituia un ghid suficient pentru ei. Nu erau ființe care să poată aduce dezonoare lui Dumnezeu; toate gândurile lor erau sfinte; nu mai era posibil pentru ei să greșească, dupã cum nu era posibil acest lucru nici pentru Dumnezeu.” — (Patriarchs and Prophets, 37.) GA 204.2

“Părăsindu-și locul din prezența imediată a lui Dumnezeu, Lucifer a început să-și răspândească spiritul de nemulțumire printre îngeri. Lucrând în mare taină și pentru o vreme ascunzându-și scopul cel adevărat sub o aparență de respect față de Dumnezeu, a încercat să trezească nemulțumire față de legile care guvernau ființele cerești, lăsând să se înțeleagă că ele impuneau restricții care nu erau necesare. Din moment ce erau sfinți, el susținea că îngerii trebuiau să asculte de îndemnul propriei lor conștiințe. Căuta să trezească simpatie pentru el, arătând că Dumnezeu procedase nedrept cu el dând onoarea supremă lui Hristos. El pretindea că, aspirând la o putere și onoare mai mare, nu urmărea înălțarea de sine, ci căuta să asigure libertatea pentru toți locuitorii cerului, pe calea aceasta ei putând ajunge la o stare mai înaltă de existență.” — (The Great Controversy, 495.) GA 205.1

“Până la încheierea luptei din ceruri, marele uzurpator a continuat să se îndreptățească. Când i s-a adus la cunoștință că împreună cu toți simpatizanții lui trebuiau să fie alungați din locuințele strălucite, atunci, conducătorul răsculat, și-a manifestat cu îndrăzneală nemulțumirea față de legea Creatorului. El și-a reafirmat convingerea că îngerii nu trebuiau să fie controlați, că ei trebuiau lăsați să-și urmeze propria lor voință, care avea să-i conducă în mod corect. El a denunțat rânduielile divine ca pe o restrângere a libertății lor și a declarat că scopul lui era să asigure desființarea legii; că, eliberați de această restricție, oștile cerești puteau să intre într-o stare de existență mai înaltă și mai slăvită.” — (The Great Controversy, 499.) GA 205.2