Gânduri despre cartea Apocalipsei

3. Isaia

El privește în Sanctuar: aceasta este experiența pe care ar trebui s-o aibă poporul lui Dumnezeu. GA 181.1

“În anul morții împăratului Ozia, am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt, și poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui și fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. Strigau unul la altul și ziceau: ‘Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!’ Și se zguduiau ușiorii ușii de glasul care răsuna, și casa s-a umplut de fum. Isaia 6, 1-4. Când profetul Isaia a văzut slava Domnului, el a fost uimit și, copleșit de un simțământ al propriei lui nevrednicii, a strigat: ‘Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate și am văzut cu ochii mei pe împăratul, Domnul oștirilor!’ Isaia 6, 5. GA 181.2

Isaia a denunțat păcatul altora; acum însă el se vede pe sine însuși expus aceleiași condamnări pe care a pronunțat-o asupra lor. El era satisfăcut cu închinarea sa rece, lipsită de viață. Nu cunoștea situația sa până când i s-a dat o viziune din partea Domnului. Cât de mici păreau acum calitățile și înțelepciunea sa, când vedea sfințenia și slava Sanctuarului! Cât de nedemn era el! Ce nepotrivit pentru un serviciu sfânt! Imaginea lui de sine poate fi exprimată în cuvintele lui Pavel: ‘O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?’ Romani 7, 24. GA 181.3

În durerea sa sufletească, Isaia a fost mângâiat. El spune, Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar. Mi-a atins gura cu el și a zis: ‘Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit!’ Isaia 6, 6.7. GA 181.4

Când ochii noștri vor privi prin credință în Sanctuar și vor vedea cu adevărat importanța și sfințenia lucrării ce se face acolo, vom disprețui natura noastră egoistă. Păcatul va apărea așa cum este — călcarea Legii sfinte a lui Dumnezeu. Ispășirea va fi mai bine înțeleasă; iar prin credință vie și activă vom vedea că orice virtute pe care o posedă omenirea există doar prin Isus Hristos, Mântuitorul lumii. GA 182.1

Serafimii dinaintea tronului sunt așa de pătrunși de o teamă sfântă în contemplarea slavei lui Dumnezeu, încât ei nu privesc asupra lor cu mulțumire de sine, nici măcar pentru un moment, și nici nu se privesc cu admirație unul pe altul. Lauda și slava lor sunt pentru Domnul oștirilor, care este puternic și măreț, iar gloria Sa umple întregul Templu. Privind spre timpul în care întregul pământ va fi umplut cu slava Sa, un cântec de laudă triumfător este preluat de la unul la altul, într-o melodie armonioasă: ‘Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor’. Ei sunt pe deplin satisfăcuți să-L slăvească pe Dumnezeu; și în prezența Sa, sub aprobarea zâmbetului Său, ei nu-și doresc nimic mai mult. Cea mai înaltă dorință a lor este pe deplin împlinită, închinându-se și servindu-L pe El. GA 182.2

Viziunea dată lui Isaia reprezintă condiția poporului lui Dumnezeu din zilele din urmă. Ei sunt privilegiați să vadă prin credință lucrarea ce se îndeplinește în Sanctuarul ceresc. ‘Și Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: și s-a văzut chivotul legământului Său’. Când ei privesc prin credință în Sfânta Sfintelor și văd lucrarea lui Hristos din Sanctuarul ceresc, înțeleg că sunt un popor cu buze necurate — un popor ale căror buze au rostit adesea deșertăciuni și ale căror talente nu au fost sfințite și folosite pentru slava lui Dumnezeu. Ei pot dispera când pun în contrast propria lor slăbiciune și nevrednicie cu dragostea și curăția caracterului slăvit al lui Hristos. Dar dacă, asemenea lui Isaia, vor primi impresia pe care Domnul o face asupra inimii, dacă își vor umili sufletele înaintea lui Dumnezeu, atunci există speranță pentru ei. Curcubeul făgăduinței este deasupra tronului, și lucrarea făcută pentru Isaia va fi realizată și pentru ei. Dumnezeu va răspunde cererilor venite dintr-o inimă pocăită. GA 182.3

Ținta acestei lucrări mărețe și solemne a lui Dumnezeu este de a strânge snopi pentru grânarul cerului; pentru că pământul trebuie să fie plin de slava Domnului. Nimeni deci să nu fie îngrozit dacă va vedea răul predominând și va auzi vorbe de ocară venind de pe buze necurate. Când puterile întunericului se vor așeza în linie de bătaie împotriva poporului lui Dumnezeu, când Satana va conduce forțele sale pentru ultima mare încleștare și puterea sa pare aproape irezistibilă, priveliștea clară a marelui tron boltit cu curcubeul făgăduinței și a slavei divine va da încredere, siguranță și pace.” — (The Review and Herald, 22 decembrie, 1896.) GA 183.1