Gânduri despre cartea Apocalipsei

Capitolul 26 — Apocalipsa 14 ilustrată

1. Iosua și Îngerul

* “Iosua și Îngerul” este o ilustrație a experienței poporului lui Dumnezeu după promulgarea legii duminicale. [(Vezi The Review and Herald, 2 iunie, 1890).] GA 171.1

* Este o ilustrație a poporului lui Dumnezeu din timpul judecății celor vii. GA 171.2

* Hainele murdare din această aplicație particulară reprezintă păcatele care sunt biruite, dar nu sunt încă șterse. [ (Vezi Scrisoarea 51, 1886).] GA 171.3

* Schimbarea hainei și frumoasa mitră reprezintă ștergerea păcatului și sigilarea cu sigiliul viului Dumnezeu. După această lucrare vom fi priviți ca și cum n-am fi păcătuit niciodată. GA 171.4

Când Domnul își termină lucrarea Sa de preot, poporul Său este pregătit să stea înaintea lui Dumnezeu fără o jertfă ispășitoare. Următoarele texte pot să clarifice acest lucru: GA 171.5

“‘Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea, și treci cu vederea păcatele rămășiței moștenirii Tale? El nu-și ține mânia pe vecie, ci îi place îndurarea! El va avea iarăși milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, și vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.’ Mica 7, 18-19. GA 171.6

‘Nici unul nu va mai învăța pe aproapele, sau pe fratele său, zicând: ‘Cunoaște pe Domnul!’, ci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.’ Ieremia 31, 34. GA 171.7

‘Pentru că le voi ierta nelegiuirile și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și nelegiuirile lor.’ Evrei 8, 12. ‘Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.’ Isaia 43, 25. GA 171.8

‘În zilele acelea, în vremea aceea, — zice Domnul — se va căuta nelegiuirea lui Israel, și nu vă mai fi, și păcatul lui Iuda, și nu se va mai găsi; căci voi ierta rămășița pe care o voi lăsa.’ Ieremia 50, 20. GA 171.9

Când se vor împlini aceste declarații profetice, nu vom mai avea nevoie de un Avocat, Mijlocitor sau Mare Preot. Păcatele noastre nu vor mai exista nici chiar în cărțile din Sanctuarul ceresc. Neprihănirea noastră pierdută va fi redobândită atunci, iar noi vom fi la fel ca îngerii lui Dumnezeu, care umblă în neprihănirea lor inițială.” (J. Andrews, Judecata, 23-24). GA 172.1

“‘Interesul cel mai profund manifestat printre oameni față de hotărârile tribunalelor pământești reprezintă foarte slab interesul din curțile cerești atunci când numele scrise în cartea vieții vin la cercetare înaintea judecătorului a tot pământul. Mijlocitorul divin se roagă ca toți aceia care au biruit prin credința în sângele Său să fie iertați de nelegiuirile lor, să fie readuși în căminul lor din Paradis și să fie încoronați ca împreună moștenitori cu El la Vechea stăpânire’. Mica 4, 8. În străduințele lui de a amăgi și a ispiti neamul omenesc, Satana a plănuit să zădărnicească planul lui Dumnezeu făcut la crearea omului; dar Hristos cere ca acest plan să fie adus la îndeplinire ca și cum omul n-ar fi căzut niciodată. El cere pentru poporul Său nu numai iertare și îndreptățire deplină și desăvârșită, ci și o împărtășire de slava Sa și un loc pe tronul Său. GA 172.2

În timp ce Isus mijlocește pentru supușii harului Său, Satana îi acuză înaintea lui Dumnezeu de călcarea Legii. Amăgitorul cel mare a căutat să-i aducă la necredință, să-i facă să piardă încrederea în Dumnezeu, să-i despartă de dragostea Sa și să calce Legea. Acum, el arată către raportul vieții lor, la defectele de caracter, la lipsa de asemănare cu Hristos, care a dezonorat pe Răscumpărătorul lor, la toate păcatele pe care el i-a ispitit să le săvârșească, și din cauza aceasta el îi pretinde ca supuși ai lui. GA 172.3

Isus nu le scuză păcatele, dar arată către pocăința lor, către credința lor și cerând iertare în favoarea lor, își înalță mâinile rănite înaintea Tatălui și a îngerilor sfinți, spunând: ‘Îi cunosc pe nume, i-am săpat pe palmele Mele’, ‘Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit; Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită’. Psalmii 51, 17. Iar pârâșului poporului Său îi spune: ‘Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?’ Zaharia 3, 2. Hristos va îmbrăca pe cei credincioși cu propria Sa neprihănire, pentru a putea prezenta înaintea Tatălui ‘o biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta’ Efeseni 5, 27. Numele lor sunt scrise în cartea vieții și despre ei stă scris: ‘Ei vor umbla cu Mine, îmbrăcați în alb, căci sunt vrednici.’ Apocalipsa 3, 4. GA 172.4

În felul acesta se va împlini deplin făgăduința legământului cel nou, care zice: ‘Le voi ierta nelegiuirea, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor’. În zilele acelea, în vremea aceea — zice Domnul — ‘se va căuta nelegiuirea lui Israel, și nu va mai fi, și păcatul lui Iuda și nu se va mai găsi’. Ieremia 31, 34; 50, 20. ‘În vremea aceea odrasla Domnului va fi plină de măreție și slavă, și rodul țării va fi plin de strălucire și frumusețe pentru cei mântuiți ai lui Israel. Și cel rămas în Sion, cel lăsat în Ierusalim, se va numi sfânt, oricine va fi scris printre cei vii, la Ierusalim.’ Isaia 4, 2-3. GA 173.1

Lucrarea judecății de cercetare și ștergere a păcatelor trebuie îndeplinită înainte de a doua venire a Domnului. Deoarece morții trebuie judecați după lucrurile scrise în cărți, este cu neputință ca păcatele oamenilor să fie șterse înainte de judecata la care sunt cercetate cazurile lor. Dar apostolul Petru spune lămurit că păcatele credincioșilor vor fi șterse ‘atunci când vor veni vremurile de reînviorare de la fața Domnului și va trimite pe Isus Hristos’. Faptele Apostolilor 3, 19.20. Când se va încheia judecata de cercetare, Hristos va veni și răsplata va fi cu El ca să dea fiecăruia după faptele sale.” — (The Great Controversy, 483-485.) GA 173.2

“Viziunea lui Zaharia despre Iosua și îngerul se aplică cu o forță deosebită la experiențele poporului lui Dumnezeu în timpul încheierii marii zile de ispășire. Rămășița bisericii va fi adusă într-o mare strâmtorare și într-un mare necaz. Cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus vor simți mânia balaurului și a oștilor lui. Satana numără lumea printre supușii lui; el a pus stăpânire asupra bisericilor apostaziate; dar există o mică ceată care se împotrivește supremației lui. Dacă el ar putea să-i șteargă de pe fața pământului, triumful lui ar fi desăvârșit. După cum el a influențat națiunile păgâne să nimicească pe Israel, tot astfel și în viitorul apropiat, el va provoacă stăpânirile nelegiuite ale pământului ca să nimicească pe poporul lui Dumnezeu. De la fiecare se va cere să dea ascultare edictelor omenești și să calce Legea dumnezeiască. Aceia care vor dori să rămână credincioși lui Dumnezeu și datoriei lor vor fi amenințați, denunțați și proscriși. Ei vor fi trădați ‘de părinții și de frații lor, de rudele și de amicii lor’. Luca 21, 16. GA 173.3

Unica lor speranță se află în mâinile lui Dumnezeu; unicul lor refugiu va fi rugăciunea. După cum Iosua mijlocea înaintea îngerului, tot astfel și comunitatea rămășiței, cu inimile zdrobite și cu o credință serioasă, se vor ruga pentru iertarea și izbăvirea prin Isus, Apărătorul lor. Ei sunt în totul conștienți de păcătoșenia vieții lor, își văd slăbiciunile și nevrednicia și când privesc la ei înșiși, sunt aproape disperați. Ispititorul stă lângă ei ca să-i pârască, după cum sta și lângă Iosua ca să i se împotrivească. El arată către hainele lor murdare și către caracterele lor defectuoase. Le înfățișează slăbiciunile și nebuniile, lipsa lor de recunoștință și neasemănarea cu Hristos, prin care au dezonorat pe Mântuitorul lor. El se străduiește să înspăimânte sufletul cu gândul că starea lor ar fi lipsită de orice speranță și că petele și murdăriile lor nu vor fi spălate niciodată. Nădăjduiește să le distrugă astfel credința, să-i facă să cedeze ispitelor sale, să se abată de la ascultarea de Dumnezeu și să primească semnul fiarei. GA 174.1

Satana stăruie cu învinuirile sale împotriva lor înaintea lui Dumnezeu, declarând că prin păcatele lor ei și-au pierdut dreptul la ocrotirea divină și pretinde dreptul de a-i nimici ca pe niște călcători de lege. Declară că ei ar merita să fie excluși ca și el de la favoarea Iui Dumnezeu. El zice: ‘Sunt aceștia oamenii care vor locul meu în cer și locul îngerilor care s-au unit cu mine? Deși ei mărturisesc că ascultă de Legea lui Dumnezeu, au ținut oare preceptele ei? Nu s-au iubit mai mult pe ei înșiși decât pe Dumnezeu? N-au pus ei interesele lor personale mai presus de slujirea Sa? N-au iubit ei lucrurile din lume? Privește la păcatele care au caracterizat viața lor. Privește la egoismul lor, la răutatea și la ura dintre ei.’ GA 174.2

Poporul lui Dumnezeu a fost în multe privințe foarte vinovat. Satana cunoaște de aproape păcatele pe care ei le-au săvârșit prin ademenirile lui și el le înfățișează în lumina cea mai exagerată, declarând: ‘Vrea Dumnezeu să mă izgonească pe mine și pe îngerii mei din fața Sa și totuși să răsplătească pe aceia care sunt vinovați de aceleași păcate? Tu nu poți face aceasta, în dreptatea Ta, o, Doamne. Atunci tronul Tău nu va putea sta în dreptate și judecată. Dreptatea cere ca osânda să fie pronunțată împotriva lor’. GA 175.1

Dar, deși urmașii lui Hristos au păcătuit, totuși ei nu s-au predat puterii răului. Ei au părăsit păcatele lor și au căutat pe Domnul cu umilință și remușcări, iar Apărătorul Divin mijlocește pentru ei. Acela care a suferit cel mai mult din pricina lipsei lor de recunoștință, care cunoaște păcatele lor, dar și pocăința lor, declară: ‘Dezbrăcați-i de veșmintele lor murdare’, și se rostesc cuvintele de încurajare: ‘Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haina de sărbătoare’. Haina nepătată a dreptății Iui Hristos va îmbrăca pe copiii lui Dumnezeu încercați, ispitiți și totuși credincioși. Rămășița disprețuită este îmbrăcată în veșminte pline de slavă, care nu vor mai fi mânjite niciodată de corupțiile lumii. Numele lor sunt păstrate în cartea vieții Mielului și înscrise printre credincioșii tuturor timpurilor. Ei au rezistat împotriva planurilor viclene ale amăgitorului; n-au fost abătuți de la credincioșia lor de răcnetele balaurului. Acum ei sunt în siguranță pentru toată eternitatea și nu mai sunt expuși la amăgirile viclene ale ispititorului. Păcatele lor sunt transferate asupra autorului păcatului. Iar cei rămași nu numai că sunt iertați și primiți, dar și onorați. ‘O mitră curată’ este pusă pe capul fiecăruia. Ei vor fi împărați și preoți ai lui Dumnezeu. În timp ce Satana stăruia cu învinuirile lui și căuta să nimicească această ceată, îngerii cei sfinți, în mod nevăzut, treceau încoace și încolo, punând sigiliul viului Dumnezeu pe frunțile lor. Aceștia sunt cei care vor sta împreună cu Mielul pe muntele Sionului, având numele Tatălui scris pe frunțile lor. Ei cântă o cântare nouă înaintea tronului; acea cântare pe care nimeni nu poate s-o învețe afară de cei 144.000, răscumpărați de pe pământ. Aceștia sunt cei ce ‘urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpărați dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu și pentru Miel. Și în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu’.” — (Testimonies for the Church 5:472-476.) GA 175.2

În următoarea mărturie observăm că doar cei care au încetat să mai păcătuiască, au regretat și au căutat iertare pentru nelegiuirile lor, fac parte din acest grup. Păcatele care nu sunt încă șterse, ea le identifică cu hainele murdare. “Dar Isus schimbă înfățișarea lor”. GA 176.1

“‘El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua, stând în picioare înaintea îngerului Domnului, și pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pârască. Domnul a zis Satanei: — Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, losua, un tăciune scos din foc? Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare, și totuși stătea în picioare înaintea îngerului.’ Zaharia 3, 1-3. Aici Iosua reprezintă pe cei ce fac parte din poporul lui Dumnezeu; Satana arată către hainele lor murdare pretinzându-i proprietatea sa, asupra căreia are dreptul să-și exercite puterea plină de cruzime. Dar aceștia au folosit orele de încercare pentru a-și mărturisi păcatele cu deplină pocăință și le-au părăsit, iar Isus a scris în dreptul fiecăruia ‘iertare’. GA 176.2

Cei care nu au încetat să păcătuiască, nu s-au pocăit și nu și-au cerut iertare pentru nelegiuirile lor, nu sunt reprezentați în această grupă; pentru că aceștia și-au mâhnit sufletele față de corupția și nelegiuirea din jurul lor, și Dumnezeu îi va recunoaște pe cei care plâng și gem din cauza mârșăviilor săvârșite în țară. Ei nu sunt implicați în aceste nelegiuiri. Ei nu și-au corupt căile lor înaintea Domnului, ci și-au spălat hainele caracterului lor și le-au albit în sângele Mielului. Satana arată către păcatele care nu sunt încă șterse și pe care el i-a ispitit să le facă, iar apoi îi defăimează pentru că sunt păcătoși îmbrăcați cu haine murdare. Dar Isus schimbă înfățișarea lor. El spune: ‘Dezbrăcați-i de hainele murdare’. ‘Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haine de sărbătoare’ Eu am zis: ‘Să i se pună pe cap o mitră curată’ și i-au pus o mitră curată pe cap și l-au îmbrăcat în haine, în timp ce îngerul Domnului stătea acolo.” — (Scrisoarea 51, 1886.) GA 176.3

În următoarea mărturie este evident, la fel ca în cea precedentă, că poporul lui Dumnezeu în această vreme deosebită este curățit prin atribuirea neprihănirii lui Hristos și încetează de a mai păcătui, dar încă sunt îmbrăcați cu hainele lor murdare. Schimbarea hainelor îi face “atât de nevinovați, atât de perfecți, ca și cum n-ar fi păcătuit niciodată”. GA 177.1

“Satana a prezentat poporul ales și credincios a lui Dumnezeu drept corupt și plin de păcate. El ar putea prezenta amănunțit păcatele de care s-au făcut vinovați. Nu a pus el însuși întreaga confederație a răului ca să-i conducă, prin viclenie, în chiar aceste păcate? Dar ei s-au pocăit, au acceptat neprihănirea lui Hristos. De aceea ei stăteau înaintea lui Dumnezeu îmbrăcați cu hainele neprihănirii lui Hristos, și El a zis celor ce stăteau înaintea Lui: ‘Dezbrăcați-i de hainele lui murdare!’ Apoi a zis: ‘Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haine de sărbătoare!’ Orice păcat de care s-au făcut vinovați a fost uitat, și ei stau înaintea lui Dumnezeu ca aleși și drepți, nevinovați, desăvârșiți, ca și cum niciodată n-ar fi păcătuit.” — (Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 40.) GA 177.2