Divina vindecare

Mahalalele din orașele mari

În marile orașe, există mulți oameni care primesc mai puțină grijă și atenție decât se acordă necuvântătoarelor. Gândiți-vă numai la familiile înghesuite laolaltă în locuințe mizere, multe dintre acestea fiind subsoluri întunecoase, mirosind îngrozitor din pricina umezelii și a murdăriei. În aceste locuri ingrate se nasc copii, acolo trăiesc și tot acolo mor. Ei nu văd nimic din frumusețea lucrurilor naturale pe care le-a creat Dumnezeu spre desfătarea simțurilor și înălțarea sufletului. În zdrențe și pe jumătate morți de foame, ei trăiesc în mijlocul viciului și depravării, cu caracterul modelat de ticăloșia și păcatul care îi înconjoară. Copiii aud Numele lui Dumnezeu numai luat în deșert. Vorbirea murdară, imprecațiile și înjurăturile le umplu urechile. Mirosul greu de alcool și tutun, duhoarea îngrețoșătoare și degradarea morală le strică simțurile. Astfel, o mulțime de oameni sunt pregătiți să devină infractori, vrăjmași ai societății care i-a lăsat pradă mizeriei și degradării. DV 189.5

Nu toți săracii din mahalalele marilor orașe aparțin acestei categorii. Bărbați și femei cu teamă de Dumnezeu au fost aduși în cea mai adâncă sărăcie prin boli și nenorociri, adesea din cauza stratagemelor necinstite ale celor care trăiesc prădându-și semenii. Mulți dintre cei care sunt cinstiți și bine intenționați devin săraci din cauza lipsei unei calificări într-o meserie. Din pricina ignoranței lor, ei nu sunt capabili să se lupte cu dificultățile vieții. Rătăcind prin orașe, de multe ori nu reușesc să-și găsească de lucru. Împresurați de priveliștea și zgomotele viciului, ei sunt supuși unor ispite îngrozitoare. Trăind împreună cu cei vicioși și degradați și adesea fiind etichetați ca făcând parte din aceeași tagmă, numai printr-o luptă supraomenească, printr-o putere care s-o depășească pe cea limitată, umană, mai pot fi opriți să nu se scufunde în aceleași adâncuri. Mulți se țin cu îndârjire de integritatea lor, alegând mai degrabă să sufere decât să păcătuiască. În special această categorie de oameni are nevoie de ajutor, compasiune și încurajare. DV 190.1

Dacă cei săraci, acum îngrămădiți în marile orașe, ar putea găsi case la țară, nu numai că și-ar putea câștiga traiul, dar ar găsi sănătate și fericire, care acum le sunt necunoscute. Partea lor ar fi munca grea, o hrană simplă, o economie strictă, adesea greutăți și privațiuni. Dar ce binecuvântare și-ar însuși părăsind orașul, cu ispitele sale atrăgătoare către rău, cu fierberea și nelegiuirea sa, cu mizeria și murdăria sa — dacă l-ar părăsi pentru liniștea, pacea și puritatea de la țară! DV 190.2

Dacă mulți dintre cei care trăiesc la oraș, care nu au nici un petic de iarbă verde pe care să calce, care an după an au privit de la fereastra lor o curte murdară și niște alei înguste, niște ziduri de cărămidă, care au avut ca priveliște cerurile întunecate de praf și fum — dacă aceștia ar putea fi luați și duși în vreun district agricol, înconjurat de câmpii verzi, de păduri, dealuri și râuri, cu cerul senin și aerul proaspăt de țară, aproape totul le-ar părea un paradis. DV 191.1

Lipsiți într-o mare măsură de contactul cu oamenii și dependența de ei și izolați de obiceiurile și “vorbele de duh” corupătoare ale lumii, de agitația ei, s-ar apropia mai mult de inima naturii. Prezența lui Dumnezeu ar fi mult mai reală pentru ei. Mulți ar învăța lecția dependenței de El. Prin natură, ei ar auzi glasul Său, rostind către inimile lor cuvinte despre pacea și iubirea Sa, iar mintea, sufletul și trupul ar primi puterea vindecătoare, dătătoare de viață. DV 192.1

Ca să poată deveni vreodată oameni muncitori și independenți din punct de vedere material, foarte mulți au nevoie neapărat de asistență, încurajare și instruire. Există o mulțime de familii sărace pentru care nici o lucrare misionară n-ar fi mai bună ca aceea de a-i ajuta să se instaleze la țară și să învețe cum să lucreze pământul, ca să-și scoată cele necesare traiului de pe urma sa. DV 192.2

Necesitatea unui asemenea ajutor nu se restrânge numai la cei care vin de la oraș. Chiar și la țară, cu toate posibilitățile unei vieți mai bune care există acolo, mulți dintre cei săraci sunt în mare încurcătură. Comunități întregi sunt lipsite de educație pe linia sănătății și lucrării practice. Sunt familii care trăiesc în cocioabe, cu mobilier și îmbrăcăminte sărace, fără unelte, fără cărți, lipsite atât de confort și bunuri utilitare, cât și de mijloace culturale. Suflete abrutizate, trupuri slabe și deformate, acestea descoperă rezultatele unei eredități sărace și ale unor obiceiuri greșite. Acești oameni trebuie educați pornind de la zero. Ei au dus o viață de lenevie, lipsită de energie, stricată, și au nevoie să fie învățați să-și schimbe obiceiurile. DV 192.3

Cum pot fi conștientizați de necesitatea schimbării lor? Cum pot fi îndrumați către un ideal de viață mai înalt? Cum pot fi ajutați să se ridice? Ce poate fi făcut acolo unde domnește sărăcia, cu care trebuie să te lupți la fiecare pas? Desigur, lucrarea este dificilă. Nu va avea loc reforma necesară până când oamenii nu sunt ajutați de o putere din afara lor. Scopul lui Dumnezeu este ca atât cei bogați, cât și cei săraci să fie strâns uniți prin legăturile simpatiei și ajutorării. Cei care au mijloace, talente și calități trebuie să le folosească pentru binecuvântarea semenilor lor. DV 193.1

Fermierii creștini pot face o reală lucrare misionară, ajutându-i pe cei săraci să-și găsească niște cămine la țară și să-i învețe cum să lucreze pământul și să-l facă productiv. Învățați-i cum să folosească uneltele agricole, cum să cultive diferitele soiuri de plante, cum să sădească și să îngrijească livezile. DV 193.2

Mulți care lucrează pământul nu reușesc să asigure rezultate profitabile din pricina neglijenței lor. Livezile lor de pomi fructiferi nu sunt îngrijite corespunzător, culturile nu sunt puse la timpul potrivit și doar se zgârie la suprafață când se ară pământul. Ei pun insuccesul lor pe seama neproductivității pământului. Adesea, se aduce o mărturisire falsă când se dă vina pe pământul care, dacă ar fi lucrat cum se cuvine, ar aduce roade bogate. Planurile înguste, puțina energie depusă și studiul insuficient cu privire la cele mai bune metode care trebuie adoptate reclamă cu putere schimbarea acestei stări de lucruri. DV 193.3

Toți cei care au bunăvoință trebuie să fie învățați care sunt metodele corecte. Dacă unii nu doresc să le vorbiți despre idei avansate, lecțiile să fie predate în tăcere. Continuați cultivarea propriului vostru pământ. Aruncați vecinilor câte un cuvânt când puteți și lăsați ca recolta să vorbească de la sine în favoarea metodelor corecte. Demonstrați ce se poate face cu pământul când este lucrat cum trebuie. DV 193.4

Ar trebui să se dea atenție creării unor locuri de muncă diferite, astfel încât familiile sărace să găsească de lucru. Dulgherii, fierarii și practic oricine cunoaște o anumită meserie ar trebui să simtă răspunderea de a-i învăța și ajuta pe cei necunoscători și lipsiți de ocupație. DV 194.1

În lucrarea pentru cei săraci există un câmp larg de slujire, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Bucătăreasa eficientă, gospodina, croitoreasa, sora medicală — e nevoie de ajutorul tuturor. Membrii unor gospodării sărace să fie învățați cum să gătească, să-și confecționeze și să-și repare propria îmbrăcăminte, cum să îngrijească de cei bolnavi, cum să aibă grijă de cămin așa cum trebuie. Băieții și fetele să fie învățați foarte bine o meserie sau să fie formați într-o ocupație utilă. DV 194.2