Divina vindecare

Făgăduințele lui Dumnezeu

Medicul are ocazii prețioase de a-i îndruma pe pacienții săi către făgăduințele Cuvântului lui Dumnezeu. El trebuie să scoată din vistierie lucruri noi și vechi, rostind când aici, când acolo cuvinte de mângâiere și învățătură mult dorite. Medicul trebuie să facă din mintea sa un tezaur de gânduri proaspete. Să studieze cu sârguință Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a-i putea cunoaște bine făgăduințele. Să învețe să repete cuvintele mângâietoare pe care Hristos le-a rostit în timpul lucrării Sale pe pământ, când dădea învățătură și îi vindeca pe bolnavi. Ar trebui să vorbească despre lucrările de vindecare înfăptuite de Hristos, despre gingășia și dragostea Sa. El ar trebui să nu neglijeze niciodată să îndrepte mințile pacienților săi către Hristos, Medicul șef. DV 121.2

Aceeași putere pe care a folosit-o Hristos când a umblat în trup printre oameni se află în Cuvântul Său. Prin cuvântul Său a vindecat Isus boli și a alungat demoni; prin cuvântul Său a calmat marea și i-a înviat pe morți; iar oamenii au dat mărturie că era putere în cuvântul Său. El a rostit cuvântul lui Dumnezeu așa cum le vorbise tuturor profeților și învățătorilor Vechiului Testament. Întreaga Biblie este o descoperire a lui Hristos. DV 122.1

Scripturile trebuie primite ca fiind cuvântul lui Dumnezeu pentru noi, nu doar scris, ci și vorbit. Când cei năpăstuiți au venit la Hristos, El nu i-a primit numai pe cei care I-au cerut atunci ajutor, ci pe toți aceia care aveau să vină de-a lungul veacurilor, cu aceleași nevoi și aceeași credință. Când El i-a spus paraliticului: “Îndrăznește, fiule. Păcatele îți sunt iertate.” (Matei 9, 2); când i-a zis femeii din Capernaum: “Fiică, îndrăznește, credința ta te-a mântuit; du-te în pace.” (Luca 8, 48), El a vorbit și cu alți nefericiți, împovărați de păcat, care aveau să caute ajutor la El. DV 122.2

Așa este cu toate promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu. Prin ele, El ni Se adresează în mod individual, vorbindu-ne atât de direct, ca și cum I-am putea auzi vocea. Chiar prin aceste făgăduințe ne transmite Hristos harul și puterea Sa. Ele sunt frunze din acel copac care este “pentru vindecarea neamurilor.” (Apocalipsa 22, 2.) Primite, asimilate, ele trebuie să fie tărie de caracter, inspirație și sprijin în viață. Nimic altceva nu poate avea o asemenea putere de vindecare. Nimic în afară de acestea nu poate da curajul și credința care umplu întreaga făptură cu energie vitală. DV 122.3

Unuia care stă tremurând de frică pe marginea mormântului, sufletului obosit de povara suferinței și a păcatului, medicul trebuie să-i repete, când are ocazia, cuvintele Mântuitorului — căci toate cuvintele Sfintei Scripturi sunt ale Sale: DV 122.4

“Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde și flacăra nu te va aprinde. Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău!... Pentru că ai preț în ochii Mei, pentru că ești prețuit și te iubesc.” “Eu, Eu, îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.” “Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine.” (Isaia 43, 1-4.25.5.) DV 122.5

“Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. Căci El știe din ce suntem făcuți: Își aduce aminte că suntem țărână.” (Psalmii 103, 13.14.) DV 123.1

“Recunoaște-ți numai nelegiuirea, recunoaște că ai fost necredincioasă Domnului, Dumnezeului tău”. “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățe de orice nelegiuire.” (Ieremia 3, 13; 1 Ioan 1, 9.) DV 123.2

“Eu îți șterg fărădelegile ca un nor, și păcatele ca o ceață: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.” (Isaia 44, 22.) DV 123.3

“Veniți totuși să ne judecăm¹, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna. Dacă veți voi și veți asculta, veți mânca cele mai bune roade ale țării.” (Isaia 1, 18.19.) DV 123.4

“Te iubesc cu o iubire veșnică; de aceea îți păstrez bunătatea Mea!” “Îmi ascunsesem o clipă Fața de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veșnică.” (Ieremia 31, 3; Isaia 54, 8.) DV 123.5

“Să nu vi se tulbure inima.” “Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14, 1.27.) DV 123.6

“Fiecare² va fi ca un adăpost împotriva vântului, și ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca niște râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete.” (Isaia 32, 2.) DV 124.1

“Cei nenorociți și cei lipsiți caută apă, și nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.” (Isaia 41, 17.) DV 124.2

“Așa vorbește Domnul, care te-a făcut”. “Voi turna ape peste pământul³ însetat și râuri peste pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânța ta, și binecuvântarea Mea peste odraslele tale.” (Isaia 44, 2.3.) DV 124.3

“Întoarceți-vă la Mine și veți fi mântuiți, toți cei ce sunteți la marginile pământului!” (Isaia 45, 22.) DV 124.4

“El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre”. “Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.” (Matei 8, 17; Isaia 53, 5.) DV 124.5