Divina vindecare

Băuturi amețitoare

“Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase;
Oricine se îmbată cu ele nu este înțelept.” (Proverbe 20, 1.) DV 330.2

“Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările?
Ale cui sunt neînțelegerile? Ale cui sunt plângerile?
Ale cui sunt rănile fără pricină?
Ai cui sunt ochii roși?
Ale celor ce întârzie la vin,
Și se duc să golească paharul cu vin amestecat.
Nu te uita la vin când curge roș
Și face mărgăritare în pahar;
El alunecă ușor,
Dar pe urmă ca un șarpe mușcă
Și înțeapă ca un basilic.” (Proverbe 23, 29-32.) DV 330.3

Niciodată o mână omenească nu a descris un tablou mai viu al înjosirii și sclaviei victimei băuturii amețitoare. Subjugat, degradat, chiar și când își dă seama, treaz, de mizeria sa, nu are nici o putere să scape din capcană; el “o va căuta¹ din nou.” (Versetul 35.) DV 330.4

Nu este nevoie de nici un argument pentru a arăta efectele rele ale băuturilor alcoolice asupra bețivului. Epavele abrutizate și cu privirile împăienjenite, epave ale omenirii — suflete pentru care a murit Hristos și pentru care plâng îngeri — sunt pretutindeni. Ei sunt o pată asupra civilizației cu care ne mândrim. Ei sunt rușinea, blestemul și primejdia fiecărei țări. DV 331.1

Și cine poate descrie nefericirea, agonia și disperarea care se ascund în căminul bețivului? Gândiți-vă la soția, adesea bine educată, sensibilă, având cultură și rafinament, legată de cineva pe care băutura îl transformă într-un neghiob sau într-un demon. Gândiți-vă la copiii jefuiți de comoditățile unui cămin, de educație și instruire, trăind cu frică teribilă de acela care ar trebui să fie mândria și protecția lor, azvârliți în lume, purtând însemnul rușinii și adesea blestemul ereditar al setei bețivului. DV 331.2

Gândiți-vă la accidentele înfricoșătoare care au loc în fiecare zi din pricina băuturii. Vreun conducător de tren nu este atent la un semnal sau interpretează greșit un ordin. Trenul nu se oprește; se produce o coliziune și se pierd multe vieți. Sau vreun vapor naufragiază, iar pasagerii și echipajul își găsesc mormântul în ape. Când se cercetează cazul, se descoperă că cineva aflat într-un post important era sub influența alcoolului. Până unde își poate îngădui cineva obiceiul de a bea și să i se încredințeze în deplină siguranță viețile ființelor omenești? Se poate avea încredere în el numai dacă se abține total de la băutură. DV 331.3