Divina vindecare

Îngrijirea în sanatorii

În sanatorii și spitale, unde infirmierele au de-a face în permanență cu un număr mare de oameni bolnavi, se cere un efort hotărât de a fi mereu plăcut și voios și de a arăta, cu atenție, respect în orice cuvânt și faptă. În aceste instituții este de cea mai mare importanță faptul ca infirmierele să se străduiască să-și facă lucrarea bine și cu înțelepciune. Ele trebuie să-și amintească mereu că, prin împlinirea datoriilor lor zilnice, Îl slujesc pe Domnul Hristos. DV 222.3

“Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41, 10.)

Cei bolnavi au nevoie să audă cuvinte înțelepte. Infirmierele ar trebui să studieze zilnic Biblia, pentru a fi capabile să rostească cuvinte care să-i lumineze și să-i ajute pe cei suferinzi. Îngeri ai lui Dumnezeu se află în camerele în care sunt îngrijiți cei suferinzi, iar atmosfera care înconjoară sufletul celui care administrează tratamentul ar trebui să fie pură și de un miros plăcut. Medicii și infirmierele trebuie să iubească principiile lui Hristos. Virtuțile Sale trebuie să se vadă în viețile lor. Atunci, prin ceea ce fac și spun, îi vor atrage pe cei bolnavi la Mântuitorul. DV 223.1

Infirmiera creștină, în timp ce administrează tratamentul pentru refacerea sănătății, va atrage în mod plăcut și cu succes mintea pacientului înspre Hristos, vindecătorul sufletului, dar și al trupului. Gândurile prezentate, azi puțin, mâine puțin, își vor face simțită influența. Infirmierele mai în vârstă n-ar trebui să piardă nici o ocazie favorabilă pentru a atrage atenția celor bolnavi asupra lui Hristos. Ele ar trebui să fie permanent gata de a împleti vindecarea spirituală cu vindecarea fizică. DV 223.2

Infirmierele trebuie să-l învețe cu cea mai mare blândețe și gingășie pe cel care dorește să fie vindecat că trebuie să înceteze să mai calce Legea lui Dumnezeu. El trebuie să înceteze să mai aleagă o viață de păcat. Dumnezeu nu-l poate binecuvânta pe acela care continuă să aducă asupra sa boală și suferință prin călcarea de bunăvoie a legilor cerului. Însă Hristos, prin Duhul Sfânt, vine ca o putere vindecătoare pentru aceia care încetează să mai facă răul și învață să facă binele. DV 224.1

Cei care nu au deloc dragoste față de Dumnezeu vor lucra în mod constant împotriva celor mai mari interese sufletești și trupești. Dar aceia care realizează importanța viețuirii în ascultare de Dumnezeu în lumea rea de acum vor accepta să se despartă de orice obicei greșit. Recunoștința și iubirea le vor umple inimile. Ei știu că Hristos este prietenul lor. În multe cazuri, faptul că devin conștienți că au un asemenea prieten înseamnă mai mult pentru cei suferinzi în calea către vindecare decât cel mai bun tratament care poate fi dat. Însă ambele linii de slujire sunt esențiale. Ele trebuie să meargă mână în mână. DV 224.2