Rugăciunea

“Căci a ta este împărăția și puterea și slava” (Matei 6, 13)

Ultima propoziție a rugăciunii domnești, ca și prima, ne îndreaptă atenția spre Tatăl nostru, ca fiind mai presus de orice stăpânire, orice autoritate și orice nume care ar putea fi rostit. Mântuitorul vedea viitorul ucenicilor Săi și știa că anii care urmau nu erau așa cum visau ei, plini de strălucirea prosperității și onoarei lumești, ci întunecați de furtunile urii omenești și ale furiei satanice. În mijlocul conflictelor și al decăderii naționale, pașii ucenicilor aveau să fie pândiți de pericole și inima lor urma să fie adesea cuprinsă de teamă. Ei aveau să vadă Ierusalimul pustiit, templul distrus, serviciile lui religioase încheiate pentru totdeauna, iar poporul Israel împrăștiat în toate țările lumii, ca rămășițele unui vas naufragiat pe un țărm pustiu. Isus a zis: “Veți auzi de războaie și vești de războaie”. “Un neam se va scula împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății; și pe alocurea vor fi cutremure de pământ, foamete și ciume. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor”. (Matei 24, 6-8.) Totuși urmașii lui Hristos nu trebuiau să se teamă că vor rămâne fără speranță sau că Dumnezeu a părăsit pământul. Puterea și slava îi aparțin Aceluia ale cărui planuri mari merg înainte nestingherite până la împlinirea lor. În rugăciunea care exprimă nevoile lor zilnice, ucenicii Domnului Hristos erau îndrumați să privească mai presus de orice putere și stăpânire a răului, spre Domnul Dumnezeul lor, a Cărui împărăție guvernează totul și care este Tatăl și Prietenul lor veșnic. Rg 302.2

Dărâmarea Ierusalimului este un simbol al distrugerii finale a pământului. Profețiile care s-au împlinit parțial cu ocazia căderii Ierusalimului se vor împlini pe deplin în ultimele zile ale istoriei. Ne aflăm în pragul unor evenimente mari și solemne. În fața noastră se află o criză cum nu s-a mai văzut niciodată în lume. Dar, așa cum a fost și pentru primii ucenici, cât de plăcută este pentru noi asigurarea că Împărăția lui Dumnezeu domnește mai presus de toate. Planul evenimentelor viitoare se află în mâinile Creatorului. Maiestatea Cerului Se ocupă, în mod personal, atât de soarta popoarelor, cât și de interesele bisericii Sale. Învățătorul divin îi spune fiecărei persoane implicate în împlinirea planurilor Sale, așa cum i-a spus lui Cir: “Eu te-am încins înainte ca tu să Mă cunoști”. (Isaia 45, 5.) Rg 303.1

În viziunea profetului Ezechiel, sub aripile heruvimului se afla înfățișarea unor mâini. Această viziune este menită să-i învețe pe slujitorii lui Dumnezeu că puterea Sa divină este cea care le acordă succesul. Cei pe care Dumnezeu îi folosește ca soli ai Săi nu trebuie să considere că lucrarea Sa depinde de ei. Ființele limitate nu sunt lăsate să poarte singure povara acestei răspunderi. Acela care nu doarme, care lucrează fără încetare pentru îndeplinirea planurilor Lui, își va duce lucrarea înainte. El va împiedica realizarea intențiilor celor nelegiuiți și va încurca planurile celor ce uneltesc împotriva poporului Său. Cel care este împăratul, Domnul oștirilor, își are scaunul de domnie în mijlocul heruvimilor și continuă încă să-și protejeze copiii, în mijlocul conflictelor și al frământărilor dintre națiuni. Acela care domnește în ceruri este Mântuitorul nostru. El cântărește greutatea fiecărei încercări. El veghează cuptorul aprins în care trebuie să fie verificat fiecare credincios. Când fortărețele regilor vor fi doborâte, când săgețile mâniei vor străpunge inima vrăjmașilor lui Dumnezeu, poporul Lui se va afla în siguranță în mâinile Sale. Rg 303.2

“Ale Tale sunt, Doamne, mărirea, puterea și măreția, veșnicia și slava, căci tot ce este în cer și pe pământ este al Tău.... În mâna Ta sunt tăria și puterea și mâna Ta poate să mărească și să întărească toate lucrurile”. (1 Cronici 29, 11.12.) Rg 303.3