Rugăciunea

“Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi” (Matei 6, 11)

Prima jumătate a rugăciunii domnești se referă la Numele, Împărăția și voia lui Dumnezeu — pentru ca Numele Lui să fie onorat, împărăția Lui să fie instaurată și voia Lui să fie împlinită. Astfel, după ce ai acordat slujirii aduse lui Dumnezeu locul principal între toate preocupările tale, poți să-I adresezi cererile proprii, cu încrederea că nevoile tale vor fi împlinite. Dacă ai renunțat la tine însuți și te-ai consacrat lui Hristos, ai devenit un membru al familiei lui Dumnezeu și tot ce este în casa Tatălui îți aparține. Toate bogățiile lui Dumnezeu îți sunt puse la dispoziție atât în lumea prezentă, cât și în cea viitoare. Lucrarea îngerilor, darul Duhului Său, eforturile slujitorilor Lui — toate sunt pentru tine. Lumea, cu tot ce este în ea, este a ta în măsura în care poate să-ți facă bine. Până și dușmănia celor nelegiuiți se va dovedi a fi o binecuvântare pentru tine, prin faptul că te educă, te disciplinează și te pregătește pentru cer. Dacă “sunteți ai lui Hristos”, “toate lucrurile sunt ale voastre”. (1 Corinteni 3, 23.21.) Rg 295.2

Tu ești asemenea unui copil care nu a ajuns încă în posesia moștenirii ce i se cuvine. Dumnezeu nu îți încredințează încă stăpânirea proprietății tale valoroase, pentru ca nu cumva Satana, prin ispitele lui iscusite, să te amăgească, așa cum a făcut cu prima pereche de oameni din Eden. Domnul Hristos o păstrează pentru tine în siguranță, departe de posibilitatea de a fi furată sau degradată. Asemenea unui copil, zi de zi, vei primi cele necesare pentru împlinirea nevoilor tale. În fiecare zi, trebuie să te rogi: “Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi”. Să nu te întristezi, dacă nu îți rămâne suficient pentru ziua de mâine. Făgăduința Lui te asigură: “El îți va da tot ce-ți dorește inima”; “Am fost tânăr și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și pâinea”. (Psalmii 37, 4.25.) Dumnezeu, care a trimis corbii să îl hrănească pe Ilie pe malurile pârâului Cherit, nu va fi nepăsător față de niciunul dintre copiii Lui umili și credincioși. Despre cel neprihănit este scris: “I se va da pâine și apa nu-i va lipsi”. (Isaia 33, 16.) “Ei nu rămân de rușine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete”. (Psalmii 37, 19.) “El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da, fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8, 32.) Acela care a ușurat poverile și necazurile mamei Sale văduve, ajutând-o să îngrijească gospodăria din Nazaret, tratează cu simpatie și înțelegere fiecare mamă care se luptă să asigure hrana pentru copiii ei. Cel căruia I-a fost milă de gloate pentru că erau “necăjite și risipite, ca niște oi fără păstor” (Matei 9, 36), încă mai are milă de sărmanii suferinzi. Brațul Său este întins spre ei în semn de binecuvântare. Și, chiar în rugăciunea pe care le-a prezentat-o ucenicilor Săi, El ne învață să ne aducem aminte de cei săraci. Rg 295.3

Când ne rugăm: “Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi”, cerem nu numai pentru noi, ci și pentru alții. Noi înțelegem și suntem de acord că lucrurile pe care le primim de la Dumnezeu nu ne sunt destinate doar nouă. Dumnezeu ni le încredințează, ca să putem avea grijă de cei flămânzi. În bunătatea Sa, El a pregătit cele necesare pentru oamenii sărmani. (Psalmii 68, 10.) Dumnezeu spune: “Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogați.... Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească; dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți”. (Luca 14, 12-14.) Rg 296.1

“Și Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună”. “Să știți: cine seamănă puțin, puțin, va secera; iar cine seamănă mult, mult, va secera”. (2 Corinteni 9, 8, 6.) Rg 296.2

Rugăciunea pentru pâinea cea de toate zilele nu se referă doar la hrana pentru susținerea trupului, ci și la hrana spirituală care împlinește nevoile sufletului în vederea vieții veșnice. Domnul Isus ne îndeamnă: “Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică”. (Ioan 6, 27.) El spune: “Eu sunt Pâinea vie care S-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva pâinea aceasta, va trăi în veac”. (Ioan 6, 51.) Mântuitorul nostru este Pâinea vieții și, când contemplăm iubirea Lui și o primim în suflet, ne hrănim cu Pâinea care S-a coborât din cer. Rg 297.1

Noi Îl primim pe Hristos prin intermediul Cuvântului Său, iar Duhul Sfânt ne este dat, pentru a ne ajuta să înțelegem Cuvântul lui Dumnezeu și pentru a sădi adevărurile Lui în inima noastră. În fiecare zi, trebuie să ne rugăm ca, atunci când citim Cuvântul Său, Dumnezeu să trimită Duhul Sfânt, ca să ne descopere acele adevăruri care vor întări sufletul nostru pentru a face față nevoilor zilei. Rg 297.2

Prin faptul că ne învață să cerem în fiecare zi binecuvântările necesare atât în domeniul material, trecător, cât și în cel spiritual, Dumnezeu intenționează să ne facă un bine. Dumnezeu dorește să conștientizăm dependența noastră de grija Sa neîncetată, deoarece Se străduiește să ne aducă într-o relație de comuniune permanentă cu El. Prin comuniunea cu Hristos, prin rugăciune și prin studiul adevărurilor mari și prețioase ale Cuvântului Său, cel flămând spiritual este hrănit, iar cel însetat este înviorat de apa Izvorului vieții. Rg 297.3