Minte Caracter şi Personalitate, vol. 2

47/55

Capitolul 83 — Geriatria

Bătrânii nu au încetat să fie folositori — Bătrânii au nevoie de sprijinul și de influența benefică a familiei. Este posibil ca atmosfera cultivată în unele cămine ale fraților și surorilor noastre în Hristos să fie de așa natură, încât să însemne pentru cei vârstnici pierderea propriului lor cămin. Dar, dacă cei vârstnici sunt încurajați să participe la interesele și ocupațiile casei, ei vor fi ajutați să simtă că nu au încetat să fie folositori. Faceți-i să simtă că ajutorul lor este prețuit, că încă mai au de lucrat pentru ceilalți, iar aceasta le va înviora inimile și le va dărui bucuria de a trăi. — The Ministry of Healing, 204 (1905). 2MCP 745.1

Un mediu familial plăcut — Atât cât este posibil, faceți în așa fel, încât cei care se apropie de mormânt, cu părul alb și pașii nesiguri, să rămână înconjurați de prietenii și tovarășii cu care sunt familiarizați. Ajutați-i să se închine împreună cu aceia pe care i-au cunoscut și iubit. Să fie îngrijiți de mâini atente și iubitoare. — The Ministry of Healing, 204 (1905). 2MCP 745.2

Căminele de bătrâni nu sunt o soluție — Problema îngrijirii fraților și surorilor noastre în vârstă, care nu au familii care să le poarte de grijă, este adusă în discuție cu insistență. Ce se poate face pentru ei? Lumina care mi-a fost descoperită de Dumnezeu a fost repetată: “Înființarea instituțiilor care să se ocupe de îngrijirea bătrânilor nu constituie cea mai bună soluție pentru a face ca ei să beneficieze de companie. Nici nu trebuie să fie trimiși departe de casă pentru a fi îngrijiți. Membrii fiecărei familii trebuie să îngrijească de rudele lor. Dacă aceasta nu este posibil, lucrarea îi revine bisericii și trebuie acceptată atât ca o datorie, cât și ca un privilegiu. Toți cei care au spiritul lui Hristos îi vor trata pe cei bătrâni și slabi cu un deosebit respect și cu duioșie.” — Testimonies for the Church 6:272 (1900). 2MCP 745.3

O viață mai plăcută și mai nobilă — Prezența unei persoane neajutorate în căminele noastre constituie o ocazie prețioasă de a coopera cu Domnul Hristos în lucrarea milei Sale și în dezvoltarea unor trăsături de caracter asemenea Lui. În asocierea tinerilor cu cei vârstnici există o binecuvântare. Tinerii pot aduce lumină și căldură în inima și viața celor vârstnici. Cei care se bucură tot mai puțin de viață au nevoie de voioșia și optimismul tinerilor. Iar tinerii pot fi ajutați de înțelepciunea și experiența celor vârstnici. Mai presus de toate, cu toții au nevoie să învețe lecția slujirii dezinteresate. Prezența unei persoane care are nevoie de simpatie, răbdare și de iubirea care se sacrifică ar putea fi pentru multe familii o binecuvântare neprețuită. Viața familiei lor ar fi mai plăcută și mai nobilă și ar dezvolta în caracterele tinerilor și vârstnicilor, deopotrivă, acele haruri creștinești care le înfrumusețează și le îmbogățește, înzestrându-le cu valorile nepieritoare ale cerului. — The Ministry of Healing, 204, 205 (1905). 2MCP 746.1

Tineri și vârstnici care își unesc forțele — Cât de impresionant este să vezi tineri și vârstnici care depind unii de alții: tinerii căutând sfatul și înțelepciunea celor în vârstă, iar vârstnicii căutând ajutorul și simpatia tinerilor! Așa trebuie să fie. Dumnezeu dorește ca tinerii Săi să aibă asemenea caractere, încât să poată găsi plăcere în prietenia cu cei în vârstă, pentru a fi uniți cu cei care se apropie de pragul mormântului prin cele mai duioase legături de simpatie. — Letter 6, 1886. (Sons and Daughters of God, 161). 2MCP 746.2

Grija față de părinții în vârstă — Părinții au dreptul la o iubire și un respect care nu sunt datorate nici unei alte persoane. Însuși Dumnezeu le-a încredințat părinților responsabilitatea față de sufletele dăruite în grijă și a poruncit ca, în perioada timpurie a vieții copiilor lor, să ocupe locul lui Dumnezeu pentru ei. Cel care respinge autoritatea de drept a părinților lui respinge autoritatea lui Dumnezeu. A cincea poruncă le cere copiilor nu numai respectul, supunerea și ascultarea față de părinți, ci și obligația de a le oferi iubire și duioșie, de a le apăra reputația, de a-i ajuta și de a-i mângâia la bătrânețe. Porunca implică de asemenea respectul față de pastori și conducători și față de toți cei cărora Dumnezeu le-a conferit autoritate. — Patriarchs and Prophets, 308 (1890). 2MCP 747.1

Puterea scade pe măsura înaintării în vârstă — Cei care au în grijă persoane în vârstă trebuie să-și aducă aminte că acestea au o deosebită nevoie de încăperi călduroase și confortabile. Pe măsura înaintării în vârstă, puterea scade, lăsând în urmă mai puțină vitalitate pentru a rezista influențelor unui mediu nesănătos; de aceea, cea mai mare nevoie a celor vârstnici este lumina din belșug și aerul curat și proaspăt. — The Ministry of Healing, 275 (1905). 2MCP 747.2

Tratarea declinului integrității mintale — Se întâmplă adesea ca vârstnicii să nu fie dispuși să înțeleagă și să recunoască faptul că puterea lor intelectuală slăbește. Ei și-au scurtat zilele, purtând griji care le reveneau copiilor lor. Deseori, Satana le influențează mintea, inspirându-le o teamă neîncetată cu privire la bani. Banii sunt idolii lor și i-au adunat cu o grijă nefastă. Uneori, ei se lipsesc de multe dintre facilitățile vieții și muncesc peste puteri, în loc să-și folosească bunurile materiale pe care le au. În acest fel, ei se consideră într-o permanentă stare de lipsă, datorită fricii că vor ajunge cândva săraci. 2MCP 747.3

Toate aceste temeri sunt cauzate de Satana. El influențează centrii care provoacă o frică și o invidie obsedante, care corup noblețea sufletului și distrug gândurile și simțămintele înalte. Asemenea persoane și-au pierdut capacitatea de a gândi sănătos cu privire la bani. 2MCP 747.4

Dacă ar ocupa locul pe care îl dorește Dumnezeu, ultimele lor zile ar putea fi cele mai bune și cele mai fericite. Cei care au niște copii în care se pot încrede, privind onestitatea și administrarea judicioasă a bunurilor, ar trebui să le îngăduie să-i facă fericiți. Dacă nu vor face aceasta, Satana va profita de lipsa lor de integritate mintală și va prelua controlul asupra lor. Ei trebuie să abandoneze grijile și poverile și să-și ocupe timpul într-o manieră cât mai fericită posibil, pregătindu-se pentru cer. — Testimonies for the Church 1:423, 424 (1864). 2MCP 748.1

Pierderea memoriei de scurtă durată — Cei care au ajuns la o vârstă înaintată aflându-se în slujba lui Dumnezeu pot constata că uită repede anumite lucruri care li se întâmplă și anumite înțelegeri recente; dar în mintea lor sunt foarte vii scenele și întâmplările din copilărie. Oh, dacă tinerii ar înțelege cât de important este să-și păzească mintea curată și nepătată de gânduri imorale și să-și ferească sufletele de practici degradante, deoarece curăția sau necurăția tinereții se va reflecta în perioada bătrâneții. — The Youth's Instructor, 25 octombrie, 1894. (Sons and Daughters of God, 78). 2MCP 748.2

Trăsături care se intensifică în perioada bătrâneții — Mi-a fost arătat David, rugându-se Domnului să nu-l părăsească atunci când va ajunge bătrân, precum și motivul care determina rugăciunea lui stăruitoare. El a văzut că majoritatea bătrânilor din jurul lui sunt nefericiți și că trăsăturile lor de caracter nedorite se accentuează o dată cu înaintarea în vârstă. Dacă fuseseră înclinați spre invidie și izolare, acei oameni ajungeau foarte dezagreabili la bătrânețe. Dacă au fost geloși, certăreți și nerăbdători, aceste trăsături deveneau foarte evidente la bătrânețe. — Testimonies for the Church 1:422 (1864). 2MCP 748.3

Invidia și raționamentele greșite — David a fost tulburat când a văzut că regi și nobili, care păruseră temători de Dumnezeu în vremea deplinei lor maturități, la bătrânețe au ajuns geloși pe cei mai buni prieteni și pe rudele lor. Aceștia sufereau de teama continuă că prietenii își manifestă interesul față de ei din motive egoiste și erau dispuși să acorde atenție mai degrabă șoptirilor unor străini care îi sfătuiau rău intenționat cu privire la cei în care ar fi trebuit să aibă încredere. Invidia nestăpânită a acestor oameni izbucnea uneori pur și simplu pentru faptul că nu toți cei din jur erau de acord cu raționamentele lor greșite. Lăcomia lor era înspăimântătoare. Adesea, credeau că rudele și propriii lor copii le doresc moartea, pentru a le lua locul și averile și pentru a beneficia de respectul care le era acordat. Iar unii erau atât de stăpâniți de gelozie, încât erau în stare să-și distrugă propriii copii. — Testimonies for the Church 1:422, 423 (1864). 2MCP 748.4

Rugăciunea lui David pentru timpul bătrâneții — David a observat că, pe măsură ce înaintau în vârstă, unii păreau să-și piardă stăpânirea de sine, deși, atunci când au fost în puterea vârstei, fuseseră oameni neprihăniți. Satana câștigase controlul asupra minții lor, făcându-i să fie neliniștiți și nemulțumiți. El a văzut că mulți dintre bătrâni păreau că L-au părăsit pe Dumnezeu și se expuneau batjocurilor și criticilor vrăjmașilor. 2MCP 749.1

David a fost profund mișcat; el era tulburat, gândindu-se la timpul în care avea să fie bătrân. Se temea că Dumnezeu îl va părăsi, că va fi la fel de nefericit ca și celelalte persoane în vârstă al căror comportament îl observase și că va fi lăsat pradă batjocurilor vrăjmașilor Domnului. Cu această povară în suflet, el se ruga stăruitor: “Nu mă lepăda la vremea bătrâneții, când mi se duc puterile, nu mă părăsi! Dumnezeule, Tu m-ai învățat din tinerețe, și până acum eu vestesc minunile Tale. Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrânețile cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum, și puterea Ta neamului de oameni care va veni!” (Psalmii 71, 9.17.18.) David simțea nevoia de a fi ocrotit împotriva relelor care pândesc vremea bătrâneții. — Testimonies for the Church 1:423 (1864). 2MCP 749.2

Folosirea bunurilor materiale încredințate — Fratele L. este un ispravnic al lui Dumnezeu. Lui i-au fost încredințate spre administrare bunuri materiale și trebuie să fie conștient de datoria lui și să-i înapoieze lui Dumnezeu lucrurile care sunt ale lui Dumnezeu. El trebuie să înțeleagă în mod corect ceea ce îi cere Dumnezeu. Atâta timp cât este în viață și continuă să-și păstreze facultățile rațiunii, trebuie să valorifice cât mai bine privilegiul de a administra proprietatea pe care Dumnezeu i-a încredințat-o și să nu o lase în grija altora, care să o folosească și să intre în posesia ei după moartea lui. — Testimonies for the Church 2:675 (1871). 2MCP 750.1

Să nu ajungă la un bilanț negativ — Fratele L. ar trebui să-și administreze afacerile vieții în mod corect, ca să nu se afle în cele din urmă în pierdere. Este privilegiul lui de a fi bogat în fapte bune și de a-și aduna o comoară pentru vremurile viitoare, pentru a-și asigura viața veșnică. Dacă dă curs raționamentelor lui greșite, nu este în siguranță. El ar trebui să se sfătuiască cu frații care au experiență și să caute înțelepciunea lui Dumnezeu, ca să-și poată îndeplini bine lucrarea. Acum ar trebui să fie cât se poate de serios în străduința de a-și asigura o comoară nepieritoare în cer. — Testimonies for the Church 2:676 (1871). 2MCP 750.2

Lucrătorii în vârstă să nu fie îndepărtați — Cei care și-au petrecut viața în lucrarea lui Dumnezeu trebuie să se bucure de cea mai duioasă atenție. În ciuda multelor lor infirmități, acești lucrători continuă să aibă talente care îi califică să ocupe un loc și o poziție speciale. Dumnezeu dorește ca ei să ocupe poziții de conducere în lucrarea Sa. Acești lucrători au rezistat cu credincioșie în mijlocul furtunii și al încercării și sunt printre cei mai valoroși sfătuitori. Cât de recunoscători ar trebui să fim pentru că încă mai sunt în stare să-și folosească darurile în serviciul Domnului! 2MCP 750.3

Să nu se piardă din vedere că, în trecut, acești luptători sârguincioși au sacrificat totul pentru progresul lucrării. Faptul că au îmbătrânit și au albit în slujba lui Dumnezeu nu este un motiv pentru a fi nevoiți să înceteze exercitarea unei influențe superioare influenței unor oameni care cunosc mult mai puțin lucrarea și au mult mai puțină experiență cu privire la lucrurile divine. 2MCP 750.4

Deși sunt istoviți și nu pot purta poveri mai grele decât acelea pe care cei mai tineri pot și trebuie să le poarte, valoarea lor ca sfătuitori este una dintre cele mai prețioase. Ei au făcut greșeli, dar au învățat din propriile lor greșeli și au devenit înțelepți; au învățat să evite erori și pericole și tocmai de aceea sunt competenți pentru a oferi un sfat înțelept. Ei au suportat testul și încercarea și, deși au pierdut o parte din puterea pe care au avut-o în trecut, nu trebuie dați la o parte de cei cu mai puțină experiență, care nu știu decât foarte puține cu privire la lucrare și la sacrificiul de sine al acestor pionieri. Domnul nu îi va da la o parte. El le dăruiește un har și o înțelepciune deosebite. — Testimonies for the Church 7:287, 288 (1902). 2MCP 751.1

Să fie onorați și respectați — Bătrânilor purtători ai stindardului, care se află încă în viață, nu trebuie să li se încredințeze lucrări grele. Cei care au slujit Maestrului când lucrarea era dificilă, cei care au suportat sărăcia și au rămas credincioși adevărului când numărul nostru era mic trebuie onorați și respectați întotdeauna. Sunt îndrumată să declar: Toți credincioșii au obligația de a acorda respect pionierilor înaintați în vârstă, care au suportat încercări, greutăți și multe lipsuri. Ei sunt lucrătorii lui Dumnezeu și au realizat o parte remarcabilă în dezvoltarea lucrării Sale. — Testimonies for the Church 7:289 (1902). 2MCP 751.2

Să fie tratați ca niște mame și tați — Atunci când bătrânii purtători ai stindardelor se află în lucrare, cei care au beneficiat de pe urma lucrării lor trebuie să se îngrijească de ei și să-i respecte. Nu-I împovărați cu sarcini grele. Apreciați sfaturile și îndrumările lor. Tratați-i ca pe niște mame și tați care au purtat povara lucrării. Lucrătorii care au purtat în trecut nevoile cauzei realizează o lucrare nobilă atunci când, în loc de a lua asupra lor toate responsabilitățile, așează o parte dintre acestea pe umerii tinerilor și tinerelor pe care i-au educat, așa cum l-a educat Ilie pe Elisei. — The Review and Herald, 20 martie, 1900. (Selected Messages 2:227). 2MCP 751.3

Sfat adresat lucrătorilor vârstnici și cu experiență — Fie ca Domnul să-i binecuvânteze și să-i susțină pe lucrătorii noștri vârstnici și cu experiență. Fie ca El să-i ajute să fie înțelepți cu privire la menținerea puterilor lor fizice, intelectuale și spirituale. Domnul m-a îndrumat să le spun celor care și-au adus mărturia în perioada timpurie a soliei: “Dumnezeu v-a înzestrat cu puterea rațiunii și dorește să înțelegeți și să respectați legile care au legătură cu sănătatea organismului. Nu fiți imprudenți. Nu vă suprasolicitați. Luați-vă timp pentru odihnă. Dumnezeu dorește să rezistați în locul și poziția care v-au fost încredințate și să vă îndepliniți partea în salvarea oamenilor care sunt absorbiți și scufundați de curentul puternic al răului. El dorește să rămâneți în armură până când El Însuși vă va sfătui să o dezbrăcați. Nu mai este mult timp până când vă veți primi răsplata cuvenită”. — Testimonies for the Church 7:289 (1902). 2MCP 752.1

Cel mai mare pericol — Am fost sfătuită să le spun fraților mei mai în vârstă: Umblați în umilință cu Dumnezeu. Nu fiți acuzatorii fraților. Lucrarea care v-a fost încredințată trebuie adusă la îndeplinire sub îndrumarea directă a Dumnezeului lui Israel. Înclinația de a critica reprezintă cel mai mare dintre toate pericolele. Frații pe care sunteți tentați să-i criticați sunt chemați să poarte responsabilități pe care voi nu le-ați putea purta sub nici o formă, dar ați putea să veniți în sprijinul lor, ajutându-i. Împărtășindu-le experiența pe care ați trăit-o în trecut alături de alți lucrători, dacă doriți, voi ați putea face un mare serviciu pentru cauza lui Dumnezeu. Domnul nu a încredințat nici unuia dintre voi misiunea de a-i corecta și mustra pe frații voștri. — Letter 204, 1907. (Evangelism, 106, 107). 2MCP 752.2