Minte Caracter şi Personalitate, vol. 1

(E) Independența intelectuală

Adevărata independență nu este încăpățânare — Adevărata independență intelectuală nu este încăpățânare sau îngustime de minte. Ea îi motivează pe tineri să-și formeze propriile lor opinii privitoare la Cuvântul lui Dumnezeu, fără a depinde de ce ar avea de spus sau de făcut alții. Dacă se află în compania unui necredincios, a unui ateu sau a unui creștin neserios, adevărata independență îi va ajuta să înțeleagă și să-și apere propriile convingeri legate de adevărurile sfinte ale Evangheliei, împotriva glumelor și a obiecțiilor răutăcioase ale tovarășilor lor răi. Dacă sunt asociați cu persoane care consideră că este o virtute să expui greșelile celor ce se declară a fi creștini, pentru a râde apoi de religie și de moralitate, adevărata independență intelectuală îi va determina pe acești tineri să dovedească politicos, dar îndrăzneț, faptul că ridiculizarea este un înlocuitor jalnic al argumentelor întemeiate. Ea îi va face capabili să privească dincolo de cel care îi batjocorește, înțelegând că acesta este influențat de vrăjmașul lui Dumnezeu și al omului, și să reziste atacurilor lui. — The Review and Herald, 26 august, 1884. (Fundamentals of Christian Education, 88, 89.) 1MCP 268.5

Nevoia de independență personală — Unii se laudă, afirmând că, dacă ar fi avut parte de alte circumstanțe, ar fi realizat lucruri mari și frumoase, în ciuda faptului că posibilitățile de care deja dispun, în virtutea locului în care i-a așezat Dumnezeu, se dovedesc a fi complet nefolosite. Omul își poate face propriile circumstanțe, dar circumstanțele nu pot niciodată să facă un om. Omul ar trebui să considere circumstanțele ca pe niște instrumente de lucru. El trebuie să domine circumstanțele, dar să nu se lase niciodată dominat de ele. Independența și aptitudinile personale sunt calități de care este cea mai mare nevoie în prezent. Caracterul nu trebuie să fie sacrificat, ci modelat, înnobilat și perfecționat. — Testimonies for the Church 3:496, 497 (1875). 1MCP 269.1

Cât de departe să înaintăm în independență — Dumnezeu dorește ca poporul Său să fie disciplinat și unit într-o activitate atât de armonioasă, încât să se înțeleagă din priviri și să gândească întru totul la fel. Există multe de făcut pentru a ajunge la o asemenea stare a lucrurilor.... Domnul nu dorește însă ca noi să renunțăm la propria noastră individualitate. Întrebarea care se ridică este: Cine este acela care poate judeca în mod corect, pentru a decide cât de departe poate înainta cineva într-un spirit de independență personală? 1MCP 269.2

Apostolul Petru își îndemna frații: “Tot așa și voi, tinerilor, fiți supuși celor bătrâni. Și toți, în legăturile voastre, să fiți împodobiți cu smerenie. Căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har”. Apostolul Pavel de asemenea îi sfătuiește pe frații săi filipeni la unitate și umilință: “Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare, faceți-mi bucuria deplină și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând. Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuși”. — Testimonies for the Church 3:360 (1875). 1MCP 269.3

Dependența noastră de puterea lui Dumnezeu — Fraților, vă implor, acționați mânați de un singur gând, și anume acela de a aduce slavă lui Dumnezeu. Tăria Lui să fie unicul vostru sprijin, harul Său, unica voastră putere. Prin studiul Scripturilor și prin rugăciune stăruitoare, căutați să dobândiți concepții clare cu privire la datoriile voastre și apoi îndepliniți-le cu credincioșie. Cultivarea credincioșiei în lucrurile mici este esențială, pentru ca, procedând astfel, să vă formați obiceiul integrității, de care este nevoie în îndeplinirea unor responsabilități mai mari. Adesea, micile incidente de zi cu zi trec fără a fi observate, dar tocmai aceste lucruri sunt cele care formează caracterul. Fiecare eveniment petrecut în viață are o mare influență, fie spre bine, fie spre rău. Antrenați-vă în mijlocul provocărilor zilnice, pentru ca mintea voastră să acumuleze puterea de a rezista în orice situație dificilă. În marile zile de strâmtoare și încercare, veți avea nevoie de multă tărie pentru a sta de partea adevărului, independenți față de orice influență potrivnică. — Testimonies for the Church 4:561 (1881). 1MCP 270.1