Minte Caracter şi Personalitate, vol. 1

(B) Dependență și independență în relațiile dintre cei ce activează în lucrarea lui Dumnezeu

Mintea unui singur om — Este greșit să-i faceți pe oameni să creadă că lucrătorii pentru Hristos nu pot întreprinde nici o acțiune în siguranță, dacă nu au căutat mai întâi să se consulte cu cineva care deține o poziție de răspundere. Oamenii nu trebuie învățați să privească la oameni ca și când ar privi la Dumnezeu. Deși consfătuirea și unitatea în acțiune este necesară între lucrători, mintea și judecata unui singur om nu trebuie să ocupe niciodată rolul de autoritate exclusivă. — The Review and Herald, 7 august, 1894. 1MCP 263.1

Sporirea eficienței — Dumnezeu este conducătorul poporului Său, iar cei care își consacră mintea vor fi învățați de El să-și utilizeze capacitățile intelectuale. Pe măsură ce își vor exercita aptitudinile, eficiența lor va spori. Moștenirea Domnului este alcătuită din vase mari și vase mici, dar fiecare dintre ele are o lucrare personală de îndeplinit. Nici o lucrarea nu trebuie să depindă de mintea unui singur om sau de mintea a doi sau trei oameni, ca și cum acestea ar constitui o călăuză infailibilă. Să privim la Dumnezeu, să credem în El și să ne punem deplina încredere în puterea Sa. Înjugați-vă alături de Hristos, nu alături de oameni, deoarece oamenii nu au nici o putere să vă păzească de cădere. — Letter 88, 1896. 1MCP 263.2

Sfat adresat unui conducător — Trebuie să depinzi numai de Dumnezeu. Nu îngădui ca mintea ta să fie dominată de ideile altora. Nu trebuie să permiți ca insistențele persuasive ale altora să te conducă pe cărări greșite. Pune-ți toată încrederea în Cel care zice: “Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. (Evrei 13, 5.) — Letter 92, 1903. 1MCP 263.3

Dependența de Dumnezeu întărește încrederea reciprocă a oamenilor — Dacă oamenii ar înceta să depindă de oameni și ar privi numai spre Dumnezeu ca Sursă a succesului și a realizărilor lor, atunci ar manifesta mai multă încredere unii în alții. Credința noastră în Dumnezeu este mult prea slabă și încrederea noastră unii în alții este mult prea săracă. — Special Testimonies, Series A 3:48 (1895). (Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 214.) 1MCP 263.4

Dependența de sine conduce la ispită — Prin rugăciune stăruitoare și dependență de Dumnezeu, Solomon a primit o înțelepciune care a atras admirația și uimirea întregii lumi. Dar când s-a despărțit de Sursa puterii sale și s-a îndepărtat, încrezându-se în propriile sale capacități, a căzut pradă ispitei. Astfel, însușirile minunate cu care a fost binecuvântat acest rege înțelept nu au reușit decât să facă din el o unealtă mai eficientă în slujba vrăjmașului sufletelor. — The Great Controversy, 509 (1911). 1MCP 264.1

Dependența de alții poate însemna lipsă de maturitate — Oameni care ar fi putut fi bărbați de cea mai mare nădejde și loialitate pentru perioadele de criză sunt ineficienți în lucrare, datorită eforturilor lor de a evita criticile și de a fugi de responsabilitate, motivați de teama de a nu greși. Bărbați cu un intelect gigantic se comportă asemenea unor copii, deoarece se eschivează în mod laș de la preluarea și purtarea poverilor care le revin. Ei neglijează datoria de a deveni eficienți și așteaptă prea mult timp ca cineva din conducere să gândească în locul lor, dictându-le un plan de activitate, pe care sunt foarte capabili să-l realizeze ei înșiși, în folosul cauzei lui Dumnezeu. La fiecare pas, ne confruntăm cu deficiențe la nivelul minții. 1MCP 264.2

Aceia care se mulțumesc să-i lase pe alții să gândească în locul lor sunt lipsiți de maturitate. Dacă ar fi puși să-și alcătuiască singuri planurile, s-ar dovedi bărbați înțelepți și bine organizați. Dar, când se confruntă cu aspecte legate de cauza lui Dumnezeu, lucrurile se schimbă radical și își pierd întru totul această capacitate. Ei se mulțumesc să rămână incompetenți și ineficienți, pentru ca alții să fie nevoiți să plănuiască și să gândească în locul lor. Oare este necesar să se bazeze întotdeauna pe alții care să studieze, să plănuiască pentru ei și care să ia locul rațiunii și judecății lor? Lui Dumnezeu Îi este rușine de astfel de soldați. El nu este onorat de faptul că acești bărbați nu contribuie la înaintarea lucrării Sale și se mulțumesc să acționeze asemenea unor mașini. — Testimonies for the Church 3:495, 496 (1875). 1MCP 264.3

Nevoia de oameni independenți — În lucrarea lui Dumnezeu, este nevoie de oameni independenți și întreprinzători, și nu de oameni influențabili asemenea plastilinei. Aceia care pretind să li se stabilească o normă precisă și un salariu fix și care intenționează să nu realizeze nimic mai mult decât ce li s-a cerut, fără remanieri și fără adaptări la necesități, nu sunt oamenii pe care Dumnezeu îi cheamă să lucreze pentru cauza Sa. Un om care nu-și poate exercita aptitudinile în așa fel, încât să se adapteze solicitărilor locului în care își desfășoară activitatea, nu este potrivit pentru aceste timpuri. 1MCP 265.1

Bărbații pe care Dumnezeu îi va implica în lucrarea Sa nu trebuie să fie anemici și lipsiți de tenacitate și putere morală. Ei pot fi formați pentru a purta poveri în lucrarea lui Dumnezeu numai printr-un efort continuu și perseverent. Acești oameni nu trebuie să se descurajeze nici dacă circumstanțele și împrejurările sunt dintre cele mai nefavorabile. Ei nu trebuie să renunțe la obiectivele lor, considerându-se total învinși, până când nu se conving, dincolo de orice umbră de îndoială, că au făcut absolut tot ce au fost capabili să facă pentru onoarea lui Dumnezeu și pentru binele sufletelor. — Testimonies for the Church 3:496 (1875). 1MCP 265.2

O independență nesfințită izvorăște din egoism — Efectele negative ale unei greșite imagini de sine și ale independenței nesfinte, care prejudiciază în modul cel mai grav capacitatea noastră de a fi folositori și care, dacă nu sunt biruite, vor conduce la propria noastră ruină, izvorăsc din egoism. Mesajul care mi-a fost repetat de nenumărate ori de îngerul lui Dumnezeu este: “Sfătuiți-vă unii cu alții!” Influențând mai întâi gândirea unui om, Satana va încerca să conducă deciziile, astfel încât acestea să fie pe placul lui. El va continua apoi să ducă în rătăcire două persoane; dar acolo unde există mai mulți care se consultă unii cu alții, există mai multă siguranță. Fiecare plan va fi criticat cu obiectivitate; fiecare pas pe calea progresului va fi studiat cu atenție. De aceea, va exista un pericol mult mai redus de a acționa în grabă și de a întreprinde acțiuni neînțelepte, care ar putea aduce confuzie, încurcături și eșec. Puterea se află în unitate, dar dezbinările produc slăbiciune și înfrângere. — Testimonies for the Church 5:29, 30 (1882). 1MCP 265.3