Minte Caracter şi Personalitate, vol. 1

Capitolul 29 — Dependență și independență

(A) Dependență față de Dumnezeu și independență față de oameni

Dependența față de Dumnezeu este o cerință absolută — Dumnezeu dorește ca fiecare suflet pentru care a murit Hristos să devină o mlădiță a viței, aflată într-o legătură strânsă cu butucul divin din care își primește seva. Dependența noastră de Dumnezeu este o cerință absolută și trebuie să ne inspire o atitudine umilită; dar, datorită dependenței noastre de El, cunoașterea Lui trebuie să crească fără încetare. Dumnezeu dorește să înlăturăm orice gen de egoism și să venim la El nu ca niște proprietari ai ființelor noastre, ci ca o proprietate răscumpărată a lui Hristos. — Special Testimonies for Ministers and Workers 8, 9 (1897). (Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 324, 325.) 1MCP 261.1

Dependența față de Dumnezeu și independența față de oameni — Dumnezeu dorește ca omul să trăiască într-o legătură directă cu Sine și recunoaște principiul responsabilității personale a acestuia în toate aspectele relației Sale cu ființele umane. Dumnezeu caută să încurajeze un simț al dependenței și să inspire nevoia unei călăuziri personale. El dorește ca asocierea umanului cu divinul să producă în oameni o transformare care să-i aducă la asemănarea cu chipul divin. Satana luptă împotriva acestui deziderat. El caută să încurajeze dependența de oameni. Când mintea Îl pierde din atenție pe Dumnezeu, ispititorul o poate aduce sub influența sa. Satana are puterea de a domina omul. — The Ministry of Healing, 242, 243 (1905). 1MCP 261.2

Depindeți în exclusivitate de Dumnezeu. Dacă aveți tendința de a proceda altfel, este timpul să încetați. Opriți-vă exact în locul în care vă aflați și schimbați ordinea lucrurilor.... În sinceritate și cu sufletul însetat, strigați către Dumnezeu. Luptați cu mesagerii cerești până când veți câștiga biruința. Încredințați-vă întreaga ființă în mâna Domnului — suflet, trup și spirit — și hotărâți-vă să deveniți agenții Lui iubitori și consacrați, motivați de voința Sa, conduși de gândirea Sa și inspirați de Duhul Său; atunci, veți înțelege mai clar lucrurile cerești. — Manuscript 24, 1891. (Sons and Daughters of God, 105.) 1MCP 262.1

Faceți din Dumnezeu sfătuitorul vostru — În loc de a aduce problemele voastre înaintea unui frate sau înaintea pastorului, aduceți-le înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Nu așezați pastorul în locul în care ar trebui să se afle Dumnezeu, ci mai degrabă rugați-vă pentru el. Cu toții am procedat greșit în această privință. Slujitorul lui Hristos este un om, asemenea tuturor celorlalți oameni. Este adevărat că el poartă responsabilități mai sfinte în comparație cu un om de afaceri obișnuit, dar pastorul nu este infailibil. El se confruntă cu propriile sale nedesăvârșiri și are nevoie de harul și iluminarea divină. Pentru a-și aduce la îndeplinire lucrarea cu succes și corectitudine și pentru a da dovadă de chemarea sa, el trebuie să primească ungerea cerului. Cei care au nevoie de pastor sunt aceia care nu cunosc calea vieții și mântuirea, iar acesta îi va învăța ce trebuie să facă pentru a fi mântuiți. 1MCP 262.2

Dacă cei care știu să se roage, cei care au ascultat invitațiile Evangheliei lui Hristos și care cunosc făgăduințele Lui neschimbătoare, așează asupra unor oameni limitați poverile lor personale, Îl dezonorează pe Dumnezeu. Întotdeauna este bine se ne sfătuim unii cu alții. Este bine să discutăm. Este bine să le împărtășim în mod deschis fraților noștri și pastorului dificultățile cu care ne confruntăm în orice activitate. Dar nu dezonorați pe Dumnezeu, depinzând de înțelepciunea oamenilor. Cereți lui Dumnezeu înțelepciunea care vine de sus. Solicitați-le fraților voștri să se unească în rugăciune cu voi și Domnul Își va împlini făgăduința: “Acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, voi fi și Eu în mijlocul lor”. (Matei 18, 20.) — Manuscript 23, 1899. 1MCP 262.3