Mărturii pentru comunitate, vol. 6

Răspunderea lucrătorilor medicali

Capitolul al patrulea din Epistola către Efeseni cuprinde învățături date nouă de Dumnezeu. În capitolul acesta, vorbește cineva sub inspirația lui Dumnezeu, cineva căruia Dumnezeu în sfântă viziune i-a dat instrucțiuni. El descrie distribuirea darurilor lui Dumnezeu lucrătorilor Săi, zicând: “El a dat pe unii apostoli; pe alții, prooroci, pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea templului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos”. (Efeseni 4, 11-13.) Aici ni se arată că Dumnezeu dă fiecărui om lucrul său și, făcând lucrarea aceasta, omul împlinește partea sa în marele plan al lui Dumnezeu. 6M 243.1

Învățătura aceasta ar trebui să fie cercetată cu grijă de către medicii și misionarii noștri medicali. Dumnezeu a așezat uneltele Sale în mijlocul poporului care recunoaște legile cârmuirii dumnezeiești. Bolnavii urmează să fie vindecați prin efortul unit al elementului uman și al celui divin. Fiecare dar, fiecare putere pe care Hristos a făgăduit-o ucenicilor Săi, El le revarsă asupra acelora care-L vor servi cu credincioșie. Și Acela care dă însușiri intelectuale și care încredințează talente bărbaților și femeilor care sunt ai Lui, prin lucrarea de creațiune și de răscumpărare, așteaptă ca aceste daruri și însușiri să fie sporite prin întrebuințare. Fiecare talent trebuie să fie folosit pentru a face pe altul fericit și a aduce în felul acesta onoare lui Dumnezeu. Dar medicii au fost făcuți să-și închipuie că însușirile lor erau proprietatea lor personală. Puterile date lor pentru lucrarea lui Dumnezeu ei le-au folosit în alte lucrări la care Dumnezeu nu i-a chemat. 6M 243.2

Satana lucrează în fiecare clipă pentru a găsi un prilej de a se furișa înăuntru. El spune medicului că talentele lui sunt prea valoroase pentru a fi închise între adventiștii de ziua a șaptea, că, dacă ar fi liber, ar face o foarte mare lucrare. Medicul este ispitit să-și închipuie că el are metode pe care le poate aduce la îndeplinire, independent de poporul pentru care Dumnezeu a lucrat spre a-l putea așeza mai presus de oricare alt popor de pe fața pământului. Dar medicul să nu-și închipuie că influența lui va crește dacă se separă de lucrarea aceasta. Dacă va încerca să-și realizeze planurile, el nu va avea succes. 6M 243.3

Egoismul îngăduit în oricare măsură în lucrarea pastorală sau medicală este o încălcare a Legii lui Dumnezeu. Atunci când oamenii se fălesc cu însușirile lor și fac ca laudele oamenilor să se îndrepte către ființele pieritoare, ei Îl dezonorează pe Dumnezeu și El va da la o parte lucrul cu care se fălesc. Medicii care sunt angajați la sanatoriile noastre și în lucrarea noastră medicală misionară s-au alipit prin providența lui Dumnezeu de poporul acesta, cu privire la care El a poruncit să fie lumină în lume. Lucrarea lor este de a da tot ce le-a dat Dumnezeu, de a da nu o influență oarecare între multe alte influențe, ci a da acea influență care prin Dumnezeu să facă eficient adevărul pentru timpul de față. 6M 244.1

Dumnezeu ne-a încredințat o lucrare specială, o lucrare pe care nici un alt popor nu o poate face. El ne-a promis ajutorul Duhului Său Cel Sfânt. Curentul ceresc se revarsă spre pământ pentru săvârșirea oricărei lucrări rânduite nouă. Curentul acesta ceresc nu trebuie să fie dat la o parte prin abaterea noastră de la cărarea dreaptă, trasată de Hristos. 6M 244.2

Medicii nu trebuie să-și închipuie că ei pot să cuprindă lumea prin planurile și eforturile lor. Dumnezeu nu le-a dat lor să cuprindă atât de mult numai prin ostenelile lor. Omul care își împarte puterile în multe ramuri ale lucrării nu poate să dețină și administrarea unei instituții de sănătate și să facă și bine, și drept acest lucru. 6M 244.3

Dacă lucrătorii Domnului se apucă de lucrări care stânjenesc lucrările ce ar trebui să fie făcute de ei în transmiterea luminii către lume, prin lucrarea lor Dumnezeu nu primește slava care s-ar cuveni Numelui Său Cel Sfânt. Atunci când cheamă un om pentru a face o anumită lucrare pentru cauza Sa, Dumnezeu nu mai pune asupra lui poveri pe care alți oameni le pot purta și ar trebui să le poarte. Lucrările acelea pot fi de cea mai mare însemnătate; dar, potrivit cu propria Sa înțelepciune, Dumnezeu rânduiește fiecărui om lucrarea Sa. El nu dorește ca mintea oamenilor Săi cu răspundere să fie încordată până la extrem, luând asupră-și răspunderea pentru multe ramuri ale lucrării. Dacă lucrătorul nu ia asupră-și sarcina care i-a fost rânduită, aceea pentru care Domnul vede că el este cel mai potrivit a o face, el își neglijează datoriile care, dacă ar fi bine executate, ar aduce drept rezultat vestirea adevărului și ar pregăti oameni pentru marea criză care ne stă înainte. 6M 245.1

Dumnezeu nu poate da în măsura cea mai mare nici putere fizică, nici putere mintală acelora care-și adună poveri pe care El nu le-a dat. Atunci când oamenii iau asupră-le răspunderi ca acestea, oricât de bună ar fi lucrarea, puterea lor fizică este supra-împovărată, iar mintea li se tulbură, iar ei nu pot obține succesul cel mai mare. 6M 245.2

Medicii din instituțiile noastre nu ar trebui să se angajeze în întreprinderi numeroase și în felul acesta lucrarea lor să lâncezească, când ar trebui să stea pe principii drepte și să exercite o influență mondială. Dumnezeu nu a pus pe conlucrătorii Săi să îmbrățișeze atât de multe lucruri, să facă planuri atât de mari, încât să nu realizeze în propriul lor loc de muncă marele bine pe care El așteaptă să-l facă în difuzarea luminii față de lume, în atragerea bărbaților și femeilor, în timp ce El conduce prin înțelepciunea Lui supremă. 6M 245.3

Vrăjmașul s-a hotărât să împiedice planurile lui Dumnezeu, făcute pentru binele omenirii, prin descoperirea a ceea ce constituie adevărata lucrare misionară. S-au introdus atât de multe lucruri, încât lucrătorii nu pot face toate lucrările potrivit cu modelul arătat pe munte. Am fost instruită că lucrarea rânduită medicilor din instituțiile noastre este de ajuns ca ei să o facă și tot ceea ce cere Domnul de la ei este a colabora strâns cu misionarii Evangheliei și a-și face lucrarea cu credincioșie. El n-a cerut medicilor noștri să îmbrățișeze o lucrare atât de mare și variată cum au făcut unii. El nu a făcut din lucrarea pentru aceia care se găsesc prin peșterile nelegiuirii, din marile noastre orașe, o lucrare specială pentru medicii noștri. Lucrarea pe care El a dat-o medicilor noștri a fost de a reprezenta înaintea lumii lucrarea Evangheliei în domeniul lucrării misionare medicale. 6M 245.4

Domnul nu pune asupra poporului Său toate poverile de a lucra pentru o categorie de oameni atât de înăspriți de păcat, încât mulți dintre ei nu vor avea folos nici ei și nu vor fi de folos nici pentru alții. Dacă sunt oameni care pot să ia asupra lor povara de a lucra pentru mase, pe diferite căi, aceștia să meargă și să strângă de la lume mijloacele necesare pentru a face lucrarea aceasta. Ei să nu depindă de mijloacele cu care Dumnezeu intenționează să susțină lucrarea soliei îngerului al treilea. 6M 246.1

Sanatoriile noastre au nevoie de puterea minții și inimii de care ele sunt jefuite de către altă ramură a lucrării. Satana va face tot ce poate pentru ca să înmulțească răspunderile medicilor noștri, deoarece el știe că aceasta înseamnă slăbiciunea, și nu tăria instituțiilor la care ei sunt angajați. 6M 246.2

Multă grijă trebuie să se dea pe față în lucrarea pe care o întreprindem. Noi nu trebuie să ne asumăm răspunderi mari în ce privește îngrijirea copiilor mici. Lucrarea aceasta o fac alții. Noi avem o lucrare specială de a educa și îngriji copii mai mari. Familiile care pot face lucrul acesta ar trebui să-i adopte pe cei mici și vor primi o binecuvântare dacă fac lucrul acesta. Dar există o lucrare mai mare și mai deosebită care trebuie să ocupe atenția medicilor noștri, și anume aceea de a educa pe aceia care au crescut cu caractere deformate. Principiile reformei sanitare trebuie să fie aduse în fața părinților. Ei trebuie să fie convertiți pentru a putea să lucreze ca misionari în propriile lor familii. Lucrarea aceasta au făcut-o medicii noștri și încă o mai pot face, dacă nu se vor prăbuși, purtând atât de multe și felurite răspunderi. 6M 246.3

Medicul șef din oricare instituție deține o poziție dificilă și el ar trebui să fie liber de răspunderi mai mărunte, deoarece acestea nu-i vor da timp de odihnă. El ar trebui să aibă destule ajutoare vrednice de încredere, deoarece el are de îndeplinit o muncă extrem de grea. El trebuie să se plece în rugăciune cu cei suferinzi și să-i conducă pe pacienții săi la Marele Medic. Dacă în calitate de umil rugător cere înțelepciune de la Dumnezeu pentru a ști cum să procedeze cu fiecare caz, puterea și influența lui vor crește foarte mult. 6M 247.1

Ce poate să realizeze omul prin el însuși în marea lucrare pusă înainte de nemărginitul Dumnezeu? Hristos spune: “Despărțiți de Mine, nu puteți face nimic”. (Ioan 15, 5.) El a venit în lumea noastră pentru a arăta oamenilor cum să facă lucrarea dată lor de Dumnezeu și El ne spune: “Veniți la mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară”. (Matei 11, 28-30.) Pentru ce este jugul lui Hristos ușor și povara Lui ușoară? Pentru că El a dus povara pe crucea de pe Calvar. 6M 247.2

Religia personală este esențială pentru fiecare medic, dacă el dorește să aibă succes în îngrijirea celor bolnavi. El are nevoie de o putere mai mare decât propria sa intuiție și pricepere. Dumnezeu dorește ca medicii să se lege de El și să știe că fiecare suflet este prețios înaintea Lui. Acela care depinde de Dumnezeu, dându-și seama că numai El, care l-a făcut pe om, știe cum să dea îndrumări, nu va da greș în lucrarea rânduită lui — de vindecător al infirmităților trupești sau de medic al sufletelor pentru care a murit Hristos. 6M 247.3

Acela care poartă răspunderile grele ale medicului are nevoie de rugăciunile slujitorului Evangheliei și el trebuie să se lege cu suflet, minte și corp de adevărul lui Dumnezeu. Atunci el poate rosti un cuvânt la timp pentru cel suferind. El poate veghea asupra sufletelor, ca unul care trebuie să dea socoteală de ele. El poate să Îl prezinte pe Hristos ca fiind Calea, Adevărul și Viața. Adevărurile Scripturii îi apar în mod clar în minte și el vorbește ca unul care cunoaște valoarea sufletelor cu care are de-a face. 6M 248.1