Mărturii pentru comunitate, vol. 6

Unitate în lucrarea noastră

Pe măsură ce lucrarea misionară medicală se extinde, va apărea ispita ca ea să fie independentă de Conferințele noastre. Dar mi-a fost arătat că planul acesta nu este bun. Diferitele ramuri ale lucrării sunt numai părți dintr-un mare tot. Ele au un singur centru. 6M 235.1

În Coloseni, citim: “Trupul este al lui Hristos. Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-și voia lui însuși printr-o smerenie și închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deșartă, prin gândurile firii lui pământești, și nu se ține strâns de Capul, din care tot trupul, hrănit și bine închegat, cu ajutorul încheieturilor și legăturilor, își primește creșterea pe care i-o dă Dumnezeu”. (Coloseni 2, 17-19.) Lucrarea noastră în toate ramurile ei trebuie să demonstreze influența crucii. Lucrarea lui Dumnezeu în planul mântuirii nu trebuie să fie făcut într-un chip incoerent. Ea nu trebuie săvârșită la întâmplare. Planul care a prevăzut influența crucii a prevăzut și metodele pentru difuzarea ei. Metoda aceasta este simplă în principiile ei și cuprinzătoare în ramurile ei simple și distincte. Parte este legată cu parte într-o perfectă ordine și legătură. 6M 235.2

Dumnezeu a adus laolaltă pe poporul Său ca biserică, pentru ca el să poată descoperi lumii înțelepciunea Aceluia care a format această organizație. El știa ce planuri să schițeze pentru eficacitatea și succesul poporului Său. Aderarea la planurile acestea îl va face în stare să dea mărturie despre obârșia divină a marelui plan al lui Dumnezeu pentru refacerea lumii. 6M 235.3

Aceia care iau parte la lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie conduși și călăuziți de El. Orice ambiție omenească trebuie să se topească în Hristos, care este Capul tuturor instituțiilor pe care le-a înființat Dumnezeu. El știe cum să pună și să păstreze în funcțiune propriile Sale unelte. El știe că ea, crucea, trebuie să ocupe locul central, pentru că este mijlocul prin care se face ispășirea păcatelor omului și datorită influenței pe care o exercită asupra fiecărei părți a cârmuirii divine. Domnul Isus, care a fost prezent în cursul întregii istorii a lumii noastre, înțelege metodele care ar trebui să fie dotate cu putere asupra minții oamenilor. El cunoaște importanța fiecărei unelte și înțelege cum diferitele unelte trebuie să se lege unele cu altele. 6M 235.4

“Nici unul din noi nu trăiește pentru sine”. (Romani 14, 7.) Aceasta este o lege a lui Dumnezeu în cer și pe pământ. Dumnezeu este marele centru. De la El purcede tot ce are ... viață. Lui I se cuvine toată slujirea, închinarea și supunerea. Pentru toate ființele create, există un singur mare principiu de viață — dependența de Dumnezeu și conlucrarea cu El. Raporturile care existau în familia curată a lui Dumnezeu din cer urmau să existe în familia lui Dumnezeu de pe pământ. Subordonat lui Dumnezeu, Adam trebuia să stea în fruntea familiei pământești, pentru a păstra principiile familiei cerești. Aceasta ar fi adus pacea și fericirea. Dar Satana s-a hotărât să se opună legii că “nici unul nu trăiește numai pentru sine”. El dorea să trăiască numai pentru sine. El a căutat să facă din persoana sa un centru de influență. Lucrul acesta a fost ceea ce a ațâțat rebeliunea în cer, iar acceptarea de către om a acestui principiu a adus păcatul pe pământ. Când Adam a păcătuit, omul s-a rupt de centrul rânduit de cer. Un demon a devenit puterea centrală în lume. Acolo unde ar fi trebuit să fie tronul lui Dumnezeu, Satana și-a așezat tronul său. Lumea a depus omagiul ei, ca jertfă de bună voie la picioarele vrăjmașului. 6M 236.1

Cine ar fi putut să introducă principiile poruncite de Dumnezeu în conducerea și cârmuirea Lui, pentru a contracara planurile lui Satana și pentru a aduce lumea înapoi la credincioșia ei? Dumnezeu a zis: “Voi trimite pe Fiul Meu”. “Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu; pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. (Ioan 3, 16.) Acesta este leacul contra păcatului. Hristos spune: “Acolo unde Satana și-a așezat tronul, acolo va sta crucea Mea. Satana va fi dat afară, iar Eu voi fi înălțat pentru a atrage pe toți oamenii la Mine. Eu voi ajunge centrul lumii răscumpărate. Domnul Dumnezeu va fi înălțat. Aceia care sunt acum stăpâniți de ambiții și pasiuni omenești vor deveni lucrători pentru Mine. Influențele cele rele au conspirat, ca să se împotrivească la tot ceea ce este bine. Ele s-au unit pentru a-i face pe oameni să creadă că e drept să se opună Legii lui Iehova. Dar oștirea Mea se va măsura în luptă cu forțele satanice. Duhul Meu se va uni cu fiecare unealtă cerească pentru a i se opune. Voi înrola fiecare unealtă omenească sfințită din Univers. Nici una din uneltele Mele nu trebuie să lipsească. Am de lucru pentru toți cei care Mă iubesc, o slujbă pentru fiecare suflet care va lucra sub călăuzirea Mea. Activitatea oștirii lui Satana, primejdia care înconjoară sufletul omenesc, apelează la energiile fiecărui lucrător. Dar nici o constrângere nu trebuie să fie exercitată. Stricăciunea omului trebuie să fie întâmpinată prin iubirea, răbdarea și îndelunga răbdare a lui Dumnezeu. Lucrarea Mea va fi de a salva pe aceia care sunt sub stăpânirea lui Satana”. 6M 236.2

Prin Hristos, Dumnezeu lucrează spre a-l aduce pe om înapoi, la prima lui relație cu Creatorul Său, și pentru a corecta influențele dezorganizatoare, introduse de Satana. Numai Hristos a stat neîntinat în mijlocul unei lumi pline de egoism, unde oamenii erau gata să-l distrugă pe un prieten sau pe un frate pentru a realiza o uneltire pusă de Satana în mâinile lor. Hristos a venit în lumea noastră, îmbrăcând divinitatea Sa cu natura omenească, pentru ca natura omenească să poată servi în legătură cu natura omenească și divinitatea să se prindă de divinitate. În mijlocul strigătelor egoismului, El putea să spună oamenilor: întoarceți-vă la centrul vostru — la Dumnezeu. El Însuși a făcut cu putință ca omul să facă lucrul acesta, trăind principiile Cerului în lumea aceasta. În corp omenesc, El a trăit Legea lui Dumnezeu. Oamenilor din orice neam, din orice țară, din orice climat, El le va împărți darurile cerești cele mai alese, dacă ei Îl vor primi pe Dumnezeu ca pe Creatorul lor, și pe Hristos, ca Mântuitor al lor. 6M 237.1

Numai Hristos poate face aceasta. Evanghelia Lui, în inimile și mâinile urmașilor Săi, este puterea care are să realizeze această mare lucrare. “O, adâncul bogăției înțelepciunii și cunoașterii de Dumnezeu!” Devenind El Însuși obiectul prezentărilor neadevărate ale lui Satana, Hristos a făcut cu putință ca lucrarea mântuirii să fie adusă la îndeplinire. În felul acesta, Satana urma să se arate ca fiind cauza neascultării în Universul lui Dumnezeu. În felul acesta, trebuia să se rezolve pentru totdeauna marea luptă dintre Hristos și Satana. 6M 238.1

Satana întărește tendințele distrugătoare ale naturii omului. El introduce invidie, gelozie, egoism, lăcomie, rivalitate și luptă pentru locul cel mai înalt. Instrumente rele își aduc la îndeplinire partea lor prin uneltirea lui Satana. În felul acesta, planurile vrăjmașului, cu tendințele lor distrugătoare, au fost aduse în biserică. Hristos vine cu propria Sa influență răscumpărătoare, propunându-și, prin mijlocirea Duhului Său, să ofere oamenilor eficiența Lui și să-i folosească drept instrumente ale Lui, ca împreună lucrători cu El în străduința de a atrage lumea înapoi la credincioșia ei față de El. 6M 238.2

Oamenii sunt legați unii de alții prin comuniune și încredere. Prin verigile de aur ale lanțului iubirii, ei trebuie să fie strâns legați de tronul lui Dumnezeu. Lucrul acesta se poate face numai prin dăruirea de către Hristos, omului mărginit, a însușirilor pe care acesta le-ar fi avut întotdeauna dacă ar fi rămas loial și sincer față de Dumnezeu. 6M 238.3

Aceia care, printr-o inteligentă cunoaștere a Scripturilor, văd crucea așa cum trebuie, aceia care cred cu adevărat în Isus au o temelie sigură pentru credința lor. Ei au credința aceea care lucrează prin iubire și curăță sufletul de toate nedesăvârșirile lui cultivate sau ereditare. 6M 238.4

Dumnezeu i-a unit pe credincioși într-o organizație bisericească, pentru ca unul să poată întări pe celălalt în străduințele lor spre bine și neprihănire. Biserica de pe pământ va fi un adevăr, un simbol al bisericii din cer, dacă membrii ar fi un gând și o credință. Aceia care nu sunt mânați de Duhul Sfânt sunt cei care strică planul lui Dumnezeu. Un alt spirit îi ia în stăpânire și îi ajută să întărească forțele întunericului. Aceia care sunt sfințiți prin sângele prețios al lui Hristos nu vor deveni mijloace de împiedicare a marelui plan pe care l-a alcătuit Dumnezeu. Ei nu vor aduce decăderea omenească nici în lucrurile cele mici, nici în cele mari. Ei nu vor face nimic pentru a perpetua dezbinarea în biserică. 6M 238.5

Este adevărat că se află neghină printre grâu; în corpul păzitorilor Sabatului se văd rele; dar din cauza aceasta să disprețuiesc biserica? Nu ar trebui ca administratorii fiecărei instituții, conducătorii fiecărei comunități să pornească la lucrarea de curățire în așa fel încât transformarea din biserică să aducă o lumină puternică într-un loc întunecos? 6M 239.1

Ce n-ar putea face chiar și un singur credincios în exercitarea principiilor curate ale cerului, dacă refuză să fie mânjit, dacă va sta tare ca stânca la un “Așa zice Domnul”? Îngerii lui Dumnezeu îi vor veni în ajutor, pregătind calea înaintea lui. 6M 239.2

Pavel scria romanilor: “Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți în înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu; cea bună, plăcută și desăvârșită”. (Romani 12, 1-2.) Întreg acest capitol este o învățătură care trebuie să fie studiată de toți aceia care se pretind a fi membri ai corpului lui Hristos. Tot Pavel scria: “Dacă cele dintâi roade sunt sfinte, și plămădeala este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă și ramurile sunt sfinte. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, și dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, nu te făli față de ramuri. Dacă te fălești să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. Dar vei zice: ‘Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu’. Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te! Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu; asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămâi foarte lămurit în bunătatea aceasta; altminterea vei fi tăiat și tu”. (Romani 11, 16-22.) Cuvintele acestea arată foarte lămurit că nu trebuie să fie o disprețuire a uneltelor pe care Dumnezeu le-a pus în biserică. 6M 239.3

Sfințirea corpului slujitorilor lui Dumnezeu cere lepădare de sine. Crucea trebuie să fie înălțată și locul ei în lucrarea Evangheliei să fie arătat. Influența omenească trebuie să-și tragă eficacitatea din Acela care poate să mântuiască și să țină în stare de mântuire pe toți aceia care recunosc dependența lor de El. Prin unirea membrilor bisericii cu Hristos și a unuia cu celălalt, puterea transformatoare a Evangheliei trebuie să fie făcută cunoscut în toată lumea. 6M 240.1

În lucrarea Evangheliei, Domnul folosește diferite instrumente și nimic nu trebuie îngăduit să despartă aceste instrumente. Niciodată nu trebuie să se înființeze un sanatoriu ca o întreprindere independentă de biserică. Medicii noștri trebuie să se unească cu lucrarea slujitorilor Evangheliei. Prin ostenelile lor, sufletele trebuie să fie salvate, pentru ca Numele lui Dumnezeu să poată fi proslăvit. 6M 240.2

Lucrarea misionară medicală în nici un caz nu trebuie să fie despărțită de lucrarea slujitorilor Evangheliei. Domnul a arătat că cele două trebuie să fie tot așa de strâns legate una de alta ca și brațul de corp. Fără această unire, nici una din părțile lucrării nu e întreagă. Lucrarea misionară medicală este lucrarea trăită a Evangheliei. 6M 240.3

Dar Dumnezeu nu a intenționat ca lucrarea misionară medicală să eclipseze lucrarea îngerului al treilea. Brațul nu trebuie să devină trupul. Solia îngerului al treilea este solia Evangheliei pentru aceste zile de pe urmă și în nici un caz nu trebuie să fie umbrită de alte interese și să fie făcută să apară ca ceva fără de însemnătate. Când în instituțiile noastre ceva este pus mai presus de solia îngerului al treilea, acolo Evanghelia nu este marea putere conducătoare. 6M 241.1

Crucea este centrul tuturor instituțiilor religioase. Instituțiile acestea trebuie să fie sub controlul Duhului lui Dumnezeu; în nici o instituție nu trebuie ca un singur om să fie singurul conducător. Dumnezeu are oameni pentru fiecare loc. 6M 241.2

Prin puterea Duhului Sfânt, fiecare lucrare rânduită de Dumnezeu trebuie să fie înălțată, înnobilată și făcută să-L mărturisească pe Domnul. Omul trebuie să se așeze sub controlul minții veșnice, ale cărei îndrumări trebuie să fie ascultate în toate amănuntele. 6M 241.3

Să căutăm să înțelegem privilegiul nostru de a umbla și lucra cu Dumnezeu. Evanghelia, deși conține expresia voinței lui Dumnezeu, este fără valoare pentru oameni — din lumile de sus, sau de jos, bogați sau săraci — dacă aceștia nu iau ei înșiși o atitudine de supunere față de Dumnezeu. Acela care duce semenilor săi remediul împotriva păcatului trebuie ca el însuși să fie mișcat de Duhul lui Dumnezeu. El nu trebuie să apuce vâslele decât dacă este sub conducerea dumnezeiască. El nu poate să lucreze cu succes, nu poate realiza voia lui Dumnezeu în armonie cu gândul lui Dumnezeu, decât dacă află, nu din izvoare omenești, ci de la înțelepciunea nemărginită, că Dumnezeu are plăcere de planurile lui. 6M 241.4

Planul binevoitor al lui Dumnezeu îmbrățișează fiecare ramură a lucrării Sale. Legea dependenței și influenței reciproce trebuie să fie recunoscută și ascultată. “Nici unul nu trăiește pentru sine”. Vrăjmașul a folosit lanțul dependenței pentru a-i strânge pe oameni laolaltă. Ei s-au unit pentru a nimici chipul lui Dumnezeu în om, pentru a se împotrivi Evangheliei, stricându-i principiile. Ei sunt reprezentați în Cuvântul lui Dumnezeu, ca fiind legați în mănunchiuri pentru a fi arși. Satana își unește forțele în vederea pierzării. Unitatea poporului lui Dumnezeu a fost zguduită în chip îngrozitor. Dumnezeu prezintă un remediu. Acest remediu nu e o influență printre alte multe influențe și de aceeași categorie cu ele; ea este o influență pe deasupra tuturor celorlalte influențe de pe fața pământului, o influență corectivă, înălțătoare și înnobilatoare. Aceia care lucrează în domeniul Evangheliei ar trebui să fie înălțați și sfințiți, deoarece ei se ocupă cu marile principii ale lui Dumnezeu. Înjugați la un jug cu Hristos, ei sunt împreună lucrători cu Dumnezeu. În felul acesta, Domnul dorește să lege laolaltă pe urmașii Săi, pentru ca ei să poată fi o putere spre bine, fiecare făcându-și partea, totuși cultivând toți principiul sacru al dependenței de Cap. 6M 241.5

*****

Hristos este prezent în toate ramurile lucrării lui Dumnezeu. El nu face nici o deosebire. El nu consideră că încalcă lucrarea medicului când vindeca pe bolnavi. El proclama adevărul, iar atunci când bolnavii veneau la El să fie vindecați, El era tot atât de grabnic de a-și pune mâinile peste ei, ca și atunci când trebuia să predice Evanghelia. El era tot atât de familiarizat cu lucrarea aceasta ca și cu vestirea adevărului. 6M 242.1