Mărturii pentru comunitate, vol. 5

Iubirea lui Dumnezeu pentru cei păcătoși

Scumpe frate P.,

Am înțeles din scrisoarea ta că ești într-o stare de necredință, întrebându-te dacă mai este sau nu nădejde în cazul tău. Ca trimis al Domnului Hristos, doresc să-ți spun: “Ai nădejde în Dumnezeu”. El “a iubit atât de mult lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. Nu poți să te încurajezi cu această făgăduință plină de milă? Satana poate să-ți spună că ești un păcătos; dar poți să-i răspunzi: “Este adevărat, sunt un păcătos, dar ‘O, adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși’.” 5M 629.1

Domnul Isus a spus: “N-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși”. Și de asemenea: “Tot așa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință.” Nu crezi aceste cuvinte prețioase? Nu le vei primi în inima ta? “Căutați pe Domnul câte vreme Se poate găsi; chemați-L câte vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu obosește iertând.” Nu este oare această făgăduință atât de largă, de profundă și de plină? Poți cere ceva mai mult? Nu vei îngădui oare Domnului chiar acum și aici să înalțe un standard pentru tine împotriva vrăjmașului? Satana este gata să fure binecuvântata asigurare a lui Dumnezeu. El dorește să ia orice licărire de speranță din suflet; dar nu trebuie să-i îngădui să facă lucrul acesta. Exercitați credința, luptați-vă lupta cea bună a credinței; luptați-vă cu aceste îndoieli; familiarizați-vă cu făgăduințele Lui. 5M 629.2

“Când zic celui neprihănit că va trăi negreșit, dacă se încrede în neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita și el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvârșit-o. Dimpotrivă, când zic celui rău: ‘Vei muri’, dacă se întoarce de la păcatul lui și face ce este bine și plăcut … el va trăi negreșit și nu va muri. Toate păcatele pe care le-a săvârșit se vor uita; a făcut ce este bine și plăcut și va trăi negreșit.” 5M 629.3

“Eu cu ce voi întâmpina pe Domnul și cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului Celui Prea Înalt? Îl voi întâmpina cu arderi de tot, cu viței de un an? Dar primește Domnul oare mii de berbeci și zeci de mii de râuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe întâiul născut, rodul trupului meu pentru păcatul sufletului meu? Ți s-a arătat omule ce este bine, și ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău.” Când Satana vine să te ispitească să abandonezi orice speranță, îndreaptă-l la aceste cuvinte, roagă-te împreună cu David: “Nu-ți aduce aminte de greșelile din tinerețea mea, nici de fărădelegile mele, ci adu-ți aminte de mine după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne! Domnul este bun și drept; de aceea arată El păcătoșilor calea. El face pe cei smeriți să umble în tot ce este drept, El învață pe cei smeriți calea Sa”. 5M 630.1

“Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna. De veți voi și veți asculta, veți mânca cele mai bune roade ale țării; dar dacă nu veți voi și nu veți asculta, de sabie veți fi înghițiți, căci gura Domnului a vorbit.” Aici sunt făgăduințe clare și bine definite, bogate și din belșug; dar ele sunt condiționate. Dacă te supui condițiilor, atunci cum te poți încrede în Domnul că El Își va împlini cuvântul? Să lăsăm ca aceste făgăduințe binecuvântate puse în rama credinței să fie în sala memoriei. Nici una dintre ele nu va rămâne neîmplinită. Dumnezeu va împlini tot ce a rostit. El este credincios să-și țină făgăduința. 5M 630.2

Lucrarea pe care o ai de făcut în dreptul tău este clar arătată înaintea ta: “Spălați-vă și curățiți-vă! Luați dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ați făcut! Încetați să mai faceți răul. Învățați-vă să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă”. “Dacă dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învățăturile care dau viață și nu săvârșește nici o nelegiuire, va trăi negreșit, și nu va muri.” Domnul declară: “Copiii poporului Meu zic: ‘Calea Domnului nu este dreaptă.’” “Ascultați dar, casa lui Israel! Nu este calea Mea dreaptă? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte?” “Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu; nu doresc Eu mai degrabă să se întoarcă de la căile lui rele și să trăiască?” “De aceea vă voi judeca pe fiecare după căile lui, casă a lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu. Întoarceți-vă și abateți-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire. Lepădați de la voi toate fărădelegile, prin care ați păcătuit, faceți-vă rost de o inimă nouă și un duh nou. Pentru ce vreți să muriți, casă a lui Israel? Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul, Dumnezeu. Întoarceți-vă dar la Dumnezeu, și veți trăi.” 5M 630.3

Domnul Își descoperă aici în mod clar voia Sa cu privire la valoarea celui păcătos. Și atitudinea pe care mulți o iau, exprimând îndoială și necredință cu privire la faptul dacă Domnul îi va mântui, se răsfrânge asupra caracterului lui Dumnezeu. Cei care se plâng de severitatea Sa spun categoric: “Calea Domnului nu este dreaptă”. Dar, în mod clar, El aruncă înapoi asupra păcătosului această acuzație, spunând: “Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte?” Caracterul lui Dumnezeu este în totul apărat prin cuvintele Scripturii pe care vi le-am prezentat. Domnul va primi pe păcătos când acesta se pocăiește și-și părăsește păcatele, astfel ca Dumnezeu să poată conlucra cu eforturile lui în a urmări perfecțiunea caracterului. Făgăduințele nu sunt și da, și nu, ci dacă omul se supune condițiilor, atunci ele sunt, în Hristos, “da”; de aceea și “Amin”, pe care-l spunem noi prin El, este spre slava lui Dumnezeu. Prin sacrificarea Fiului Său pentru păcatele lumii, Dumnezeu a avut drept scop ca omul să poată fi mântuit, nu în călcarea Legii lui Dumnezeu și în nelegiuire, ci în lepădarea păcatului, spălându-și hainele caracterului, făcându-le albe în sângele Mielului. El Își propune să ia de la om lucrul acela ofensator pe care îl urăște, dar omul trebuie să conlucreze cu Dumnezeu în această lucrare. Păcatul trebuie abandonat, părăsit, urât, iar neprihănirea Domnului Hristos primită prin credință. În felul acesta, divinul va conlucra cu umanul. 5M 631.1

Noi ar trebui să fim atenți ca nu cumva să dăm loc la îndoială și necredință și, în atitudinea noastră de disperare, să ne plângem de Dumnezeu și astfel să-L reprezentăm greșit în fața lumii. Aceasta înseamnă să ne așezăm de partea lui Satana în această problemă. “Sărace suflete”, spune el, “mi-e milă de voi, plângând sub apăsarea păcatului; dar Dumnezeu n-are nici un pic de milă. Tânjești după câteva raze de speranță, dar Dumnezeu te lasă să pieri și găsește chiar plăcere în mizeria ta.” Este o înșelăciune teribilă. Nu-ți pleca urechea să-l asculți pe ispititor, ci spune: Isus a murit ca eu să pot trăi. El mă iubește și nu dorește să pier. Eu am un Tată ceresc plin de milă; și, deși am abuzat de iubirea Lui, deși binecuvântările pe care El, în mod binevoitor, mi le-a dat au fost irosite, mă voi ridica și voi merge la El și-I voi spune: “Am păcătuit … și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul dintre argații Tăi.” Parabola spune cum va fi primit fiul risipitor. “Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, și l-a sărutat mult”. Astfel, Biblia reprezintă dispoziția lui Dumnezeu de a primi pe păcătosul pocăit, pe păcătosul care se întoarce. 5M 632.1

Dar nici chiar această problemă așa de sensibilă și mișcătoare nu reușește să exprime infinita compasiune a Tatălui ceresc. Domnul declară prin profet: “Te iubesc cu o iubire veșnică; de aceea îți păstrez bunătatea Mea”. În timp ce păcătosul era încă departe de casa Tatălui său, irosindu-și averea într-o țară străină, inima Tatălui era plină de o dorință de bine pentru el. Fiecare dorință trezită în suflet de a ne întoarce la Dumnezeu nu este decât intervenția sigură a Duhului Său, curtenitoare, stăruitoare, atrăgând pe cel rătăcitor la inima plină de iubire a Tatălui. 5M 632.2

Cu bogatele binecuvântări ale Bibliei înaintea ta, mai poți încă să lași loc îndoielii? Poți crede oare că, atunci când sărmanul păcătos dorește să se întoarcă și să-și dorească să părăsească păcatele, Domnul, într-un mod aspru, îl oprește, îi interzice să vină în pocăință la picioarele Sale? Îndepărtează asemenea gânduri! Nimic nu poate fi mai dezonorant pentru Dumnezeu decât aceste idei. Nimic nu-ți poate vătăma mai mult sufletul decât nutrirea unor astfel de gânduri despre Tatăl nostru ceresc. Întreaga noastră viață spirituală va prinde o notă de deznădejde dintr-o astfel de concepție despre Dumnezeu. Aceste idei descurajează toate eforturile de a-L căuta pe Dumnezeu sau de a-I servi. Noi nu trebuie să ne gândim la Dumnezeu numai ca la un judecător pregătit să pronunțe sentința împotriva noastră. El urăște păcatul; dar, din iubire pentru păcătos, El S-a dat pe Sine în persoana Domnului Hristos, pentru ca toți să poate fi mântuiți și să se bucure de o veșnică binecuvântare în Împărăția slavei. 5M 633.1

Domnul în persoană declară că Satana a prezentat în mod răutăcios caracterul Său. El S-a făcut cunoscut personal ca fiind “un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care Își ține dragostea până la mii de neamuri, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul”. Ce limbaj mai puternic și mai gingaș, în același timp, s-ar fi putut folosi decât acela pe care El a ales să-l folosească și prin care să-și exprime iubirea față de noi? El declară: “Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecului ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu nici un chip”. 5M 633.2

În planul de mântuire, “bunătatea și credincioșia se întâlnesc, dreptatea și pacea se sărută”. Dumnezeul Cel Atotputernic și Atotînțelept, El, care locuiește într-o lumină de care nu te poți apropia, este plin de iubire, plin de bunătate. De aceea, dați-I slavă lui Dumnezeu, voi, cei care vă îndoiți și tremurați; căci Isus trăiește să mijlocească pentru voi. Dați slavă lui Dumnezeu pentru darul scumpului Său Fiu și pentru că El n-a murit în zadar pentru noi. 5M 633.3

Frate P., ai întrebat dacă nu cumva ai săvârșit păcatul de neiertat în viața de până acum sau în continuare. Iată răspunsul meu: Nu văd nici cea mai mică dovadă a faptului că acesta este cazul tău. De fapt, ce este păcatul împotriva Duhului Sfânt? Este atunci când, în mod voit, atribuim lui Satana lucrarea Duhului Sfânt. De exemplu, să presupunem că cineva este martor al unei lucrări speciale a Duhului lui Dumnezeu. El are dovada convingătoare că lucrarea este în armonie cu Scriptura, și Duhul dă mărturie împreună cu duhul său că lucrarea aceea era de la Dumnezeu. Cu toate acestea, mai târziu, el cade în ispită, mândrie, încredere în sine sau alte trăsături rele de caracter îl iau sub control; respingând toate dovezile caracterului ei divin, el declară că ceea ce a recunoscut mai înainte a fi puterea Duhului Sfânt acum spune că, de fapt, era puterea lui Satana. Prin mijlocirea Duhului Sfânt, Dumnezeu lucrează asupra inimii omenești; și atunci când oamenii, în mod voit, resping Duhul și-L declară ca nefiind de la Dumnezeu, ei taie canalul de legătură prin care Dumnezeu poate comunica cu ei. Negând dovada pe care Dumnezeu a avut plăcerea să le-o dea, ei închid în afara lor lumina care a strălucit în inimile lor, și ca rezultat, sunt lăsați în întuneric. În felul acesta, cuvintele Domnului sunt verificate: “Dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!” Pentru un timp, persoanele care au săvârșit acest păcat pot părea a fi copii ai lui Dumnezeu; dar când vin împrejurări care să dezvolte caracterul și să dea pe față spiritul lor, atunci se va vedea că sunt pe terenul vrăjmașului, stând sub steagul lui negru. 5M 634.1

Fratele meu, Duhul Sfânt te invită azi. Vino cu toată inima la Hristos! Pocăiește-te de păcatele tale, mărturisește totul lui Dumnezeu, părăsește orice nelegiuire și poți să-ți apropii toate făgăduințele Sale. “Priviți la Mine și veți trăi” este invitația Sa plină de har. 5M 634.2

Va veni ziua când teribila amenințare a mâniei lui Dumnezeu va fi rostită împotriva tuturor celor care au persistat în necredincioșie față de El. Aceasta va fi atunci când Dumnezeu va trebui să rostească și să facă lucruri teribile în neprihănire împotriva călcătorilor Legii Sale. Dar nu este necesar ca tu să te afli printre cei care vor ajunge sub mânia lui Dumnezeu. Acum este ziua mântuirii. Lumina de pe crucea Golgotei strălucește cu putere în raze clare și strălucitoare, descoperindu-L pe Isus, jertfa noastră pentru păcat. În timp ce citești făgăduințele pe care le-am pus înaintea ta, adu-ți aminte că ele sunt expresia inexprimabilă a iubirii și milei. Inima cea mare a Iubirii infinite este atrasă spre păcătos cu o milă nețărmurită. “În care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor”. Da, numai crezând că Dumnezeu este un ajutor pentru tine. El dorește să refacă chipul Său moral în om. Pe măsură ce te apropii de El, mărturisindu-ți păcatele în pocăință, El Se va apropia de tine cu milă și iertare. Noi datorăm totul Domnului. El este autorul mântuirii noastre. În timp ce lucrezi mântuirea ta cu frică și cutremur, “Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea.” 5M 634.3