Mărturii pentru comunitate, vol. 5

Alegerea conducătorilor

Apostolul Pavel îi scria lui Tit: “Te-am lăsat în Creta să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit și să așezi prezbiteri în fiecare cetate, după cum ți-am poruncit: Dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, având copii credincioși, care să nu fie învinuit de destrăbălare sau neascultare. Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană.” Ar trebui ca toți pastorii să asculte aceste cuvinte și să nu se grăbească să-i pună pe oameni în slujbe, fără o cuvenită și atentă cercetare și multă rugăciune, pentru ca Dumnezeu să desemneze, prin Duhul Său cel Sfânt, pe acela pe care El îl acceptă. 5M 617.1

Apostolul inspirat spune: “Să nu-ți pui mâinile peste nimeni cu grabă”. În unele din comunitățile noastre, lucrarea de organizare și întărire prin binecuvântare a prezbiterilor a fost prematură; rânduielile Bibliei au fost nesocotite și, în consecință, necazuri supărătoare au fost aduse asupra bisericii. Nu trebuie să fie o grabă așa de mare în alegerea conducătorilor ca bărbați întăriți prin binecuvântare, care în nici un caz nu sunt potriviți pentru o lucrare atât de plină de responsabilitate — bărbați care au nevoie să fie convertiți, înălțați, înnobilați și curățiți mai înainte de a ocupa o slujbă în lucrarea lui Dumnezeu. 5M 617.2

Plasa Evangheliei strânge și bun, și rău. Se cere timp să se poată dezvolta caracterul; trebuie timp pentru a ști ce sunt în realitate acești bărbați. De asemenea, să se ia în considerație și familia aceluia căruia se intenționează să i se dea o slujbă în comunitate. Este el supus? Poate acel bărbat să-și țină în supunere și cu onoare propria lui casă? Ce caracter au copiii lui? Vor face ei onoare tatălui lor? Dacă acesta nu are tact, înțelepciune sau putere a evlaviei în cămin, în administrarea propriei lui familii, este drept să tragem concluzia că aceleași defecte vor fi aduse și în comunitate și aceeași administrație nesfântă se va vedea și acolo. Va fi mult mai bine ca bărbatul respectiv să fie cercetat mai înainte de a fi pus într-o slujbă decât după aceea. Ar fi mai bine să vă rugați și să vă sfătuiți mai înainte de a lua o hotărâre decisivă, decât să lucrați după aceea pentru a corecta consecințele unei hotărâri greșite. 5M 618.1

În unele comunități, conducătorul nu are calificările necesare pentru a-i instrui pe membrii comunității să lucreze în via Domnului. N-au fost folosite tactul și judecata pentru a păstra un interes viu în lucrarea lui Dumnezeu. Conducătorul este moale și plictisitor; vorbește prea mult și face rugăciuni prea lungi în adunările publice. El nu are acea legătură vie cu Dumnezeu, care i-ar putea da o experiență nouă, proaspătă. 5M 618.2

Conducătorii comunităților din orice loc ar trebui să fie sinceri, plini de zel și de interese neegoiste, bărbați ai lui Dumnezeu care pot să modeleze lucrarea cum se cuvine. Ei ar trebui să-și înalțe cererile la Dumnezeu în credință. Ei își pot consacra tot timpul pe care-l doresc rugăciunii personale în cămăruță, dar, în public, rugăciunile și mărturia lor să fie scurte și la subiect. Rugăciunile lungi, uscate, precum și predicile lungi ar trebui să fie evitate. Dacă frații și surorile vor avea de spus ceva care ar trezi și ar întări pe alții, lucrul acesta trebuie să fie mai întâi în inimile lor. Ei trebuie să fie zilnic legați de Dumnezeu, aprovizionându-se din depozitul Său inepuizabil, scoțând de acolo lucruri vechi și noi. Dacă propriul lor suflet a fost reînsuflețit de Duhul lui Dumnezeu, ei vor bucura, întări și încuraja pe alții. Dar dacă n-au băut ei înșiși din izvorul viu al mântuirii, nu vor ști cum să-i conducă pe alții acolo. 5M 618.3

Necesitatea unei religii practice trebuie să le fie imprimată acelora care acceptă teoria adevărului. Pastorii trebuie să-și păstreze propria lor ființă în iubirea lui Dumnezeu și apoi să transmită și altora nevoia unei consacrări personale, a unei convertiri personale. Toți trebuie să capete o experiență personală; ei trebuie să-L aibă pe Hristos în inimă, Spiritul Său să le controleze sentimentele sau, de nu, mărturisirea lor de credință nu va avea nici o valoare și starea lor va fi cu mult mai rea decât dacă n-ar fi auzit niciodată adevărul. 5M 619.1

Astfel de aranjamente trebuie făcute pentru grupe mici care acceptă adevărul și care vor asigura prosperitatea comunității și a bisericii. Cineva să fie numit să conducă pentru o săptămână sau o lună, apoi un altul pentru câteva săptămâni; și în felul acesta, diferite persoane pot fi înrolate în lucrare, iar după o încercare corespunzătoare, cineva să fie ales prin votul comunității spre a fi recunoscut drept conducător, dar niciodată să nu fie, totuși, ales pentru mai mult de un an. Apoi poate fi ales un altul sau unul poate să fie reales dacă lucrarea și slujirea lui s-au dovedit a fi o binecuvântare pentru biserică. Același principiu ar trebui să fie urmat în alegerea bărbaților pentru poziții de răspundere, ca de exemplu în birourile Conferinței. Bărbați care n-au fost puși la probă n-ar trebui să fie aleși ca președinți de Conferință. Mulți dau greș în a folosi un discernământ cuvenit în aceste probleme importante, în care sunt cuprinse interese veșnice. 5M 619.2

Noi mărturisim a fi depozitari ai Legii lui Dumnezeu; pretindem că avem o mare lumină și că tindem spre un standard mai înalt decât al altor oameni de pe pământ; de aceea, trebuie să dăm pe față o mai mare desăvârșire de caracter și o consacrare mai plină de zel. Solia cea mai solemnă a fost încredințată celor care au primit lucrarea adevărului prezent. Lumina noastră ar trebui să strălucească pe calea celor care sunt în întuneric. Ca membri ai bisericii vizibile și lucrători în via Domnului, toți cei care mărturisesc a fi creștini ar trebui să facă tot ce le stă în putere pentru a păstra pacea, armonia și iubirea în biserică. Să reținem rugăciunea Domnului Hristos: “Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca toți să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”. Unitatea bisericii este dovada convingătoare că Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus în lume ca Răscumpărător. Acesta este un argument pe care cei lumești nu-l pot combate. De aceea, Satana lucrează continuu să împiedice, să strice această unire și armonie, pentru ca cei necredincioși, văzându-i pe cei care părăsesc biserica, văzând cearta și lupta dintre cei care se numesc creștini, să se dezguste de religie și să fie întăriți în necredința lor. Dumnezeu este dezonorat de cei care mărturisesc adevărul, în timp ce sunt în dezacord și în vrăjmășie unul cu altul. Satana este marele acuzator al fraților și toți cei care se angajează în această lucrare sunt înrolați în slujba sa. 5M 619.3

Noi mărturisim că avem mai mult adevăr decât alte denominațiuni; și cu toate acestea, dacă acest fapt nu duce la o mai mare consacrare, la o viață mai pură și mai sfântă, atunci la ce ne folosește aceasta? Ar fi mai bine pentru noi să nu fi văzut niciodată lumina adevărului decât să-l mărturisim, dar să nu fim sfințiți prin el. 5M 620.1

Pentru a determina cât de importante sunt interesele cuprinse în convertirea sufletului de la apostazie la adevăr, trebuie să apreciem valoarea nemuririi; trebuie să ne dăm seama cât de groaznice sunt durerile morții a doua; trebuie să înțelegem câtă onoare și slavă îi așteaptă pe cei răscumpărați și să înțelegem ce înseamnă a trăi în prezența Lui, care a murit ca să-l înalțe și să-l înnobileze pe om și să dea biruitorului o diademă regală. 5M 620.2

Valoarea unui suflet nu poate fi pe deplin prețuită de mintea limitată. Cât de recunoscători vor fi cei răscumpărați și glorificați, amintindu-și de cei care au fost instrumente în mântuirea lor! Nimeni nu va regreta atunci eforturile renunțării de sine și munca perseverentă, îngăduința, îndelunga lui răbdare, inima sinceră și dorința fierbinte a inimii pentru suflete care s-ar fi putut să fie pierdute, dacă ei și-ar fi neglijat datoria sau ar fi obosit în facerea binelui. 5M 620.3

Acum, cei care sunt îmbrăcați în haine albe sunt strânși în staulul Marelui Păstor. Lucrătorul credincios și sufletul mântuit prin munca sa sunt salutați de către Miel în mijlocul tronului și sunt conduși la pomul vieții și la izvoarele apelor vieții. Cu ce bucurie privește slujitorul Domnului Hristos la cei răscumpărați, care sunt făcuți să împărtășească slava Răscumpărătorului! Cu cât mai prețios este cerul pentru cei ce au fost credincioși în lucrarea mântuirii sufletelor! “Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac și în veci de veci.” 5M 621.1