Mărturii pentru comunitate, vol. 5

Apariția răului

Mă simt obligată să mă adresez celor care sunt angajați în a vesti lumii ultima solie de avertizare. Dacă cei pentru care lucrează văd și acceptă adevărul, aceasta depinde foarte mult de fiecare lucrător. Porunca lui Dumnezeu este aceasta: “Curățiți-vă, cei ce purtați vasele Domnului”, iar Pavel îi cerea lui Timotei: “Fii cu luare aminte asupra ta însuți și asupra învățăturii”. Lucrarea trebuie să înceapă cu lucrătorul; el trebuie să fie unit cu Domnul Hristos, așa cum mlădița este unită cu butucul viței. “Eu sunt vița”, spune Domnul Hristos, “voi sunteți mlădițele”. Aici este reprezentată cea mai strânsă legătură posibilă. Rămurica fără frunze este altoită pe trunchiul înfloritor al viței și ea va deveni o mlădiță vie, trăgând sevă și hrană din butucul viței. Fibră cu fibră, nervură cu nervură, butașul atârnă, până când înflorește și face roade. Rămurica uscată, fără sevă, îl reprezintă pe păcătos. Atunci când este unit cu Hristos, suflet este unit cu suflet, ceea ce este slab și trecător cu ceea ce este sfânt și infinit, iar omul devine atunci una cu Hristos. 5M 591.1

“Căci despărțiți de Mine”, a spus Domnul Isus, “nu puteți face nimic.” Suntem noi cei care pretindem că suntem împreună lucrători cu Hristos, uniți cu El? Rămânem noi cu Hristos? Suntem noi una cu El? Solia pe care o avem de dus este o solie mondială. Ea trebuie dusă înaintea tuturor națiunilor, limbilor și popoarelor. Domnul nu ne cere să mergem și să ducem mai departe această solie, fără să ne dea harul și puterea Sa de a o prezenta oamenilor într-un mod care să corespundă cu importanța ei. Marea întrebare pentru noi astăzi este: Ducem noi lumii această solie solemnă a adevărului într-un mod în care să arate importanța ei? Domnul va lucra cu lucrătorii, dacă ei vor face din Hristos unicul lor sprijin. El nu S-a gândit niciodată ca misionarii Săi să lucreze fără harul Său și lipsiți de puterea Sa. 5M 591.2

Domnul Hristos ne-a ales din lume ca să putem fi un popor deosebit și sfânt. “El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, și să-și curețe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” Lucrătorii lui Dumnezeu trebuie să fie oameni ai rugăciunii, cercetători sârguincioși ai Sfintelor Scripturi, o lumină și o tărie pentru alții. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos; și El ne cere să ne închinăm Lui în spirit și în adevăr, în frumusețea sfințeniei. Psalmistul spune: “Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.” Ca lucrători, noi trebuie să luăm aminte la căile noastre. Dacă psalmistul n-ar fi fost ascultat atunci când cugeta lucruri nelegiuite în inima lui, cum vor putea rugăciunile oamenilor să fie ascultate acum, când nelegiuirea este în cugetele lor? 5M 591.3

După trecerea timpului de la 1844, fanatismul a pătruns în rândurile adventiștilor. Dumnezeu a trimis solia Lui de avertizare pentru a se opune răului ce-și făcuse apariția. Era o prea mare familiaritate între unii bărbați și femei. Le-am înfățișat standardul sfânt al adevărului pe care trebuie să-l atingem și curăția comportamentului pe care trebuie s-o menținem pentru a primi aprobarea lui Dumnezeu și a fi fără pată sau zbârcitură ori altceva de felul acesta. Cele mai solemne condamnări au fost adresate de Dumnezeu acelor bărbați și femei ale căror gânduri alergau pe căi necurate, în vreme ce pretindeau că sunt în mod special favorizați de Dumnezeu; dar solia pe care Dumnezeu le-a adresat-o a fost nesocotită și respinsă. Ei s-au întors spre mine și au spus: “Dumnezeu a vorbit numai prin tine, nu și prin noi?” Ei nu și-au îndreptat căile și Domnul i-a lăsat în voia lor, să meargă înainte, până când întinăciunea a marcat viața lor. 5M 592.1

Noi nu suntem nici acum în afara primejdiei. Fiecare suflet care se angajează să ducă lumii solia de avertizare va fi puternic ispitit să urmeze un astfel de drum al vieții care să nege credința lui. Este planul lui Satana să-i facă pe lucrătorii slabi în ceea ce privește rugăciunea, slabi în putere, slabi în influența lor, aceasta datorită defectelor lor de caracter. Ca lucrători, noi trebuie să fim uniți și să respingem, să condamnăm tot ceea ce pare a fi cea mai slabă apariție a răului în legăturile noastre unii cu alții. Credința noastră este sfântă, lucrarea noastră este aceea de a apăra onoarea Legii lui Dumnezeu, și nu de a coborî pe cineva, a-l aduce la un nivel scăzut în gândire și comportament. 5M 592.2

Există o platformă înaltă pe care să stăm. Noi trebuie să credem și să-i învățăm pe alții adevărul așa cum este el în Hristos. Sfințirea inimii nu va duce niciodată la acțiuni necurate. Dacă cineva care pretinde că îl învață pe altul adevărul este înclinat să fie mai mult în compania tinerelor sau chiar a femeilor măritate, dacă pune mâna pe ele sau discută adesea cu ele într-un mod foarte familiar, teme-te de el. Principiile curate ale adevărului nu sunt întrețesute în sufletul său. Unii ca aceștia nu sunt în Hristos și Hristos nu locuiește în ei. Ei au nevoie de o convertire deplină mai înainte ca Dumnezeu să poată accepta lucrarea lor. Adevărul de origine cerească nu îl degradează niciodată pe cel care îl primește, niciodată nu-l conduce la cea mai mică familiaritate necuvenită; din contră, el îl sfințește pe cel credincios, sensibilizează gustul, îl înalță, îl înnobilează și-l aduce într-o strânsă comuniune cu Isus. El îl face să ia aminte la porunca apostolului Pavel, de a se abține de la orice aparență rea, ca nu cumva “binele vostru să fie vorbit de rău”. 5M 593.1

Acesta este un subiect căruia trebuie să-i dăm atenție. Noi trebuie să ne punem în gardă împotriva păcatelor acestui veac degenerat. Noi trebuie să stăm la distanță de tot ceea ce miroase a familiarism necuvenit. Dumnezeu condamnă acest lucru. Acesta este un teren interzis, pe care este nesigur să punem piciorul. Fiecare cuvânt și fiecare acțiune trebuie să tindă să înalțe, să cizeleze și să înnobileze caracterul. Este păcat să nu gândim în acest fel aceste probleme. Apostolul Pavel îl îndemna pe Timotei să dea dovadă de sârguință și desăvârșire în lucrarea slujirii lui și îi cerea să mediteze la acele lucruri care erau curate și perfecte, pentru ca folosul obținut astfel de el să fie cunoscut de toți. De același sfat au mare nevoie tinerii din veacul acesta. O analiză profundă, serioasă, este esențială. Dacă oamenii ar gândi mai mult și ar acționa mai puțin în mod impulsiv, atunci ar avea un succes mai mare în munca lor. Noi mânuim subiecte de o importanță profundă și nu ne putem permite să introducem în lucrare propriile noastre defecte de caracter. Noi vrem să reprezentăm caracterul Domnului Hristos. 5M 593.2

Avem o mare lucrare de făcut, și anume să-i înălțăm pe oameni și să-i câștigăm la Hristos, să-i îndrumăm să aleagă și să caute cu mult zel să fie părtași naturii divine, scăpând de stricăciunea care este în lume prin poftă. Fiecare gând, fiecare cuvânt și fiecare acțiune a lucrătorilor trebuie să aibă un caracter înalt, în armonie cu adevărul sacru pe care ei îl susțin. Se poate ca bărbații și femeile să fie, din necesități practice, mai mult sau mai puțin împreună în importantele noastre câmpuri misionare. Dacă așa stau lucrurile, ei nu pot să fie prea circumspecți. Bărbații căsătoriți să fie rezervați și în gardă, ca nimic rău să nu se spună, pe drept cuvânt, despre ei. Trăim într-un veac când nelegiuirea abundă și un adevăr rostit fără multă atenție sau o acțiune necuvenită poate să aducă multă vătămare unuia care dă pe față această slăbiciune. Lucrătorii să păstreze barierele rezervei; să nu se întâmple nimic de care vrăjmașul să profite. Dacă încep să aibă sentimente afective unul față de celălalt, dându-și o atenție deosebită și flatându-se unul pe celălalt, Dumnezeu Își va retrage Duhul Său. 5M 594.1

Dacă bărbații căsătoriți intră în lucrare, lăsându-și soțiile acasă să aibă grijă de copii, acestea au de făcut o lucrare tot atât de importantă ca și soții lor. Deși unul este în câmpul misionar, iar celălalt este misionar în cămin, grijile, necazurile și poverile mamei le întrec în mod frecvent pe acelea ale tatălui. Lucrarea ei este o lucrare solemnă și importantă, aceea de a modela mintea și de a forma caracterele copiilor săi, de a-i instrui să fie de folos aici și de a-i pregăti pentru viitor, pentru viața veșnică. Soțul din câmpul misionar poate primi onoare de la oameni, în vreme ce munca cea grea și obositoare din cămin să nu primească nici o recunoaștere omenească. Dar dacă soția lucrează în interesul cel mai bun al familiei sale, căutând să modeleze caracterele copiilor după Modelul divin, îngerul raportor scrie numele ei ca al unuia dintre cei mai mari misionari ai lumii. Dumnezeu nu vede lucrurile așa cum le vede, în viziunea lui, un om trecător. Deci, cât de atent trebuie să fie soțul, și părintele, ca să mențină loialitatea față de legământul său conjugal! Cât de atent ar trebui să fie în caracterul său, ca nu cumva să încurajeze simțăminte la tinerele fete, și chiar la femei căsătorite, care nu sunt în armonie cu standardul înalt și sfânt al poruncilor lui Dumnezeu! Domnul Hristos a arătat că aceste porunci sunt foarte largi, mergând până la gândurile, intențiile și scopurile inimii. Aici, mulți se fac vinovați. Imaginația inimii lor nu este sfântă, așa cum cere Dumnezeu; și oricât de înaltă ar fi chemarea lor, oricât de talentați ar putea fi, Dumnezeu va scrie în dreptul numelui lor nelegiuire și îi va socoti mult mai vinovați, meritând osânda mai mult decât cei care au mai puțin talent, mai puțină lumină, mai puțină influență. 5M 594.2

Mă doare atunci când văd oameni care sunt lăudați, măguliți sau mângâiați. Dumnezeu mi-a descoperit faptul că unii care primesc asemenea atenții sunt nevrednici să ia Numele Său pe buzele lor; cu toate acestea, sunt înălțați până la cer în aprecierea ființelor trecătoare, care nu citesc decât înfățișarea exterioară. Surorile mele, niciodată nu mângâiați, nu măguliți pe săracii oameni slabi și supuși greșelii, fie ei tineri sau în vârstă, căsătoriți sau necăsătoriți. Voi nu le cunoașteți slăbiciunile și nu știți că tocmai aceste atenții și aceste laude ce se revarsă din belșug la adresa lor pot fi spre ruina lor. Sunt alarmată de miopia, de lipsa de înțelepciune pe care le dau pe față mulți, din acest punct de vedere. 5M 595.1

Bărbații care fac lucrarea lui Dumnezeu și care Îl au pe Isus Hristos în inimile lor nu vor coborî standardul moralității, ci vor căuta totdeauna să-l țină sus. Ei nu vor găsi plăcere în a fi măguliți sau mângâiați de către femei. Bărbații, singuri sau căsătoriți, trebuie să spună: “Jos mâinile! Nu voi oferi nici cea mai mică ocazie ca numele meu bun să fie vorbit de rău. Bunul meu nume este pentru mine de o valoare mult mai mare decât aurul și argintul. Lăsați-mă să-l păstrez nepătat. Dacă bărbații supun încercării acest nume, aceasta se va datora nu faptului că eu le-am oferit ocazia să facă lucrul acesta, ci pentru aceleași motive pentru care ei au vorbit de rău pe Domnul Hristos, pentru că ei urăsc puritatea și sfințenia caracterului Său, deoarece El era o permanentă mustrare pentru ei.” 5M 595.2

Aș dori să pot să imprim în fiecare lucrător pentru cauza lui Dumnezeu nevoia cea mare pentru o continuă și zeloasă viață de rugăciune. Ei nu pot să stea continuu pe genunchi, dar pot să-și înalțe inimile spre Dumnezeu. Acesta este modul în care Enoh a umblat cu Dumnezeu. Fii atent, ca nu cumva mulțumirea de sine să pună stăpânire pe tine și să dai afară pe Isus Hristos și să lucrezi mai degrabă în propria ta putere decât în spiritul și tăria Domnului. Nu irosi clipele de aur în conversații frivole. Când te întorci de la lucrarea misionară, nu te lăuda, ci înalță-L pe Hristos; înalță crucea Golgotei. Nu îngădui nimănui să te laude, să te lingușească, să se prindă de mâinile tale, ca și când n-ar mai vrea să le dea drumul. Teme-te de orice manifestare de genul acesta. Când persoane tinere sau căsătorite dau pe față dispoziția de a-și deschide față de tine secrete din familia lor, ferește-te. Când exprimă dorința unei simpatii, atunci trebuie să știi că este cazul să manifești o mare prudență. Cei care sunt plini de Duhul lui Dumnezeu și care umblă cu Dumnezeu nu vor alerga după simpatii. Ei au o comuniune care satisface orice dorință a minții și inimii. Bărbații căsătoriți care acceptă atenții, laude și lingușeli din partea femeilor să fie siguri că iubirea și simpatia de acest gen nu sunt vrednice de obținut. 5M 596.1

Femeile sunt prea adesea ispititoare. Sub un pretext sau altul, ele atrag atenția bărbaților căsătoriți sau necăsătoriți, până când aceștia ajung să calce Legea lui Dumnezeu, până când capacitatea lor de a fi de folos este ruinată și sufletele lor sunt în primejdie. Istoria lui Iosif a fost raportată pentru binele tuturor acelora care sunt ispitiți, asemenea lui. În ceea ce privește principiul, el a fost hotărât ca o stâncă și a răspuns ispititorului: “Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” O putere morală ca a lui este ceea ce ne trebuie astăzi. Dacă femeile și-ar înălța viața și ar deveni lucrători împreună cu Hristos, atunci primejdia influenței lor ar fi mai mică; dar cu sentimentele lor prezente în ceea ce privește nepreocuparea lor față de răspunderile căminului și având în vedere și cerințele lui Dumnezeu față de ele, influența lor este adesea puternică în direcția cea rea, puterile lor sunt pipernicite și lucrarea lor nu poartă amprenta divină. Ele nu sunt misionare nici în cămin și nici în afara căminului; și adesea, căminul, prețiosul cămin, este lăsat în paragină. 5M 596.2

Fiecare dintre cei care mărturisesc pe Hristos să caute să biruiască orice lipsă de bărbăție, orice slăbiciune și nebunie. Unii bărbați nu ajung niciodată să crească până la plinătatea staturii de bărbați în Isus Hristos. Ei sunt copilăroși și îngăduitori cu ei înșiși. O evlavie plină de umilință ar corecta toate acestea. Adevărata religie, religia curată, nu are nici o caracteristică copilăroasă sau a îngăduinței de sine. Ea este onorabilă în cel mai înalt grad. Deci, nimeni dintre aceia care sunt înscriși ca soldați ai lui Hristos să nu fie gata să cedeze, să cadă în ziua încercării. Toți trebuie să simtă că ei au o lucrare serioasă de făcut, aceea de a ridica, de a înălța pe semenii săi. Nimeni nu are dreptul să se oprească din lupta de a face virtutea de dorit și viciul de urât. Nu există odihnă pentru creștinii vii de această parte a vieții veșnice. A asculta de Legea lui Dumnezeu înseamnă a face ce este drept și numai drept. Aceasta este bărbăția creștină. Dar mulți au nevoie să învețe adesea lecții din viața Domnului Hristos, care este Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. “Uitați-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre. Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.” Trebuie să manifestați o creștere în harul creștin. Dând pe față blândețe chiar când este provocat și crescând departe de ceea ce este pământesc, decăzut și dând dovadă că Mântuitorul este prezent în tine, atunci fiecare gând, fiecare cuvânt și fiecare faptă îi atrage pe oameni mai degrabă la Hristos decât spre tine. Este foarte mult lucru de făcut și mai este numai puțin timp pentru a-l face. Lucrarea vieții tale să fie aceea de a-i inspira pe toți cu gândul că au o lucrare de făcut pentru Hristos. Oriunde sunt datorii de împlinit pe care alții nu le înțeleg pentru că nu doresc să vadă, să înțeleagă lucrarea vieții lor, să o accepte și să o îndeplinească. 5M 597.1

Standardul moralității nu este înălțat destul de sus în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Mulți dintre cei care mărturisesc că păstrează poruncile lui Dumnezeu, și care stau în apărarea lor, le calcă. Ispitele se prezintă singure în așa fel, încât cei ispitiți gândesc că au o scuză pentru a păcătui. Cei care intră în câmpul misionar ar trebui să fie bărbați și femei care umblă și vorbesc cu Dumnezeu. Cei care stau ca pastori la amvonul sfânt trebuie să fie oameni cu o reputație fără reproș. Viața lor trebuie să fie fără pată, mai presus de orice ar mirosi a necurăție. Nu vă puneți reputația în primejdie, mergând în întâmpinarea ispitei. Dacă o femeie uită să-ți mai dea drumul mâinii, retrage-o repede și salveaz-o de la păcat. Dacă ea manifestă sentimente necurate și se plânge că soțul ei n-o iubește și nu simpatizează cu ea, nu căuta să suplinești această lipsă. Atitudinea ta sigură și înțeleaptă într-un asemenea caz este aceea de a-ți păstra simpatia pentru tine. Asemenea cazuri sunt numeroase. Îndreaptă aceste suflete către Cel ce poartă poverile, singurul și adevăratul Sfătuitor. Dacă ea L-a ales pe Hristos ca tovarăș, El îi va da har să suporte această neglijare fără să murmure; între timp, ar trebui ca, în mod inteligent și cu stăruință, să facă tot ce îi stă în putere pentru a-L lega pe soțul ei de ea printr-o strictă fidelitate față de el și credincioșie în a-și face căminul atractiv și fericit. Dacă toate eforturile ei sunt zadarnice și neapreciate, ea va avea totuși simpatia și ajutorul binecuvântatului Răscumpărător. El o va ajuta să-și poarte toate poverile și s-o mângâie în dezamăgirile ei. Ea manifestă neîncrederea în Domnul Isus atunci când caută lucruri omenești pentru a suplini locul pe care Domnul Hristos este totdeauna gata să-l umple. Prin murmurarea ei, ea păcătuiește împotriva lui Dumnezeu. Ea ar face bine să-și examineze inima în mod critic, pentru a vedea dacă nu cumva păcatul este ascuns în suflet. Inima, care în felul acesta caută simpatie omenească și acceptă atențiile interzise din partea oricui, nu este curată și fără greșeli înaintea lui Dumnezeu. 5M 597.2

Biblia prezintă multe ilustrații izbitoare ale influenței puternice a femeilor a căror minte este stăpânită de cel rău. Când Balaam a fost chemat să blesteme pe Israel, nu i s-a permis să facă acest lucru; pentru că Domnul “nu vede nici o fărădelege în Iacov. Nu vede nici o răutate în Israel.” Dar Balaam, care se supusese deja ispitei, a devenit acum în totul un agent al lui Satana; și el era hotărât să împlinească în mod indirect ceea ce Dumnezeu nu i-a îngăduit să facă în mod direct. El a pus dintr-o dată un laț prin care Israel să fie fermecat de frumusețea femeilor moabite, care să-i facă să păcătuiască împotriva Legii lui Dumnezeu. Forțele aveau să fie foarte mult slăbite și vrăjmașii lor nu mai aveau să se teamă de puterea lor, pentru că prezența Domnului oștirilor n-a fost cu armatele lor. Aceasta ar trebui să fie o zi de avertizare pentru copiii lui Dumnezeu că trăiesc în timpul din urmă. Dacă ei caută neprihănirea și adevărata sfințenie, dacă țin toate poruncile lui Dumnezeu, lui Satana și agenților lui nu li se va îngădui să-i biruiască. Toată opoziția celor mai înverșunați vrăjmași ai lor se va dovedi neputincioasă și nu vor putea nimici sau smulge via plantată chiar de Dumnezeu. Satana a înțeles ceea ce Balaam a învățat printr-o experiență tristă, și anume că împotriva lui Iacov nu are putere nici o vrajă și nici descântecul împotriva lui Israel, atâta vreme cât nelegiuirea nu este cultivată printre ei; de aceea, puterea și influența lui vor fi totdeauna folosite pentru a distruge unitatea lor și a mânji curăția caracterului lor. Cursele lui sunt întinse în mii de căi pentru a slăbi puterea lor spre bine. 5M 598.1

Din nou pun înaintea voastră nevoia curăției oricărui gând, oricărui cuvânt, oricărei acțiuni. Noi avem o răspundere personală față de Dumnezeu, o lucrare individuală de făcut, pe care nimeni n-o poate face pentru sau în locul nostru, și anume lucrarea de a face lumea mai bună prin cuvânt, prin efort personal și prin exemplu. În vreme ce ar trebui să cultivăm sociabilitatea, ea să nu fie numai un amuzament, ci să aibă un scop. Sunt suflete de salvat. Apropiați-vă de ele printr-un efort personal. Deschideți ușile pentru cei interesați. Dacă sunt plini de greșeli, căutați să corectați aceste greșeli, nu stați departe de ei, ci veniți lângă ei. Aduceți-i în casa voastră; invitați-i la altarul familial din casa voastră. Există o lucrare de care au nevoie mii de oameni. În fiecare pom din grădina lui Satana atârnă ispita, fructe otrăvite și un vai este rostit în dreptul fiecăruia dintre cei care rup și mănâncă. Să nu uităm ce anume cere Dumnezeu de la noi, adică să facem calea spre ceruri clară, strălucitoare și atractivă, ca să putem smulge și îndepărta suflete de farmecele distrugătoare ale lui Satana. 5M 599.1

Dumnezeu ne-a dat rațiunea pentru a fi folosită în scopuri nobile. Noi suntem candidați la viața veșnică. Este o perioadă prea solemnă pentru fiecare dintre noi ca să ne mișcăm în nesiguranță. Relațiile noastre cu alții trebuie să fie caracterizate de sobrietate și îndreptate spre cer. Conversațiile noastre trebuie să fie despre lucrurile cerești. “Atunci cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, și o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui; pentru cei ce se tem de Domnul și cinstesc Numele Lui. Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oștirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujește.” 5M 600.1

Ce este mai de preț pentru a captiva mintea, decât planul de mântuire? Acesta este un subiect inepuizabil. A iubi pe Isus, mântuirea oferită omului căzut prin iubirea Sa infinită, prin sfințenia inimii Sale, adevărurile prețioase și mântuitoare pentru aceste zile de pe urmă, harul lui Dumnezeu — acestea sunt subiecte care pot anima sufletul și-i pot face pe cei cu inima curată să simtă bucuria pe care ucenicii au simțit-o atunci când Isus a venit și a mers cu ei pe drumul spre Emaus. Cei care și-au concentrat afecțiunile asupra Domnului Hristos vor stimula acest fel de asociere sfântă și vor strânge tărie divină printr-o astfel de legătură; dar acela care nu are nici o dorință pentru acest fel de discuții și căruia îi place cel mai mult să vorbească despre probleme sentimentale, despre fleacuri, s-a îndepărtat de Dumnezeu și a ajuns mort față de aspirații sfinte și nobile. Ceea ce este senzual și pământesc este interpretat de unii ca aceștia ca fiind ceresc. Când discuțiile au un caracter frivol și de nemulțumire, umblând după aprecierea și simpatia omenească, acestea izvorăsc dintr-un sentimentalism bolnăvicios și nici tinerii, nici cei cu părul alb nu sunt în siguranță. Când adevărul lui Dumnezeu este un principiu stabil în inimă, acesta va fi asemenea unui izvor de apă vie. Încercări se pot face pentru a-l înăbuși, dar el va izbucni în altă parte. El este acolo și nu poate fi înăbușit. Adevărul din inimă este un izvor de viață. El răcorește pe cel obosit și înăbușă, stăpânește gândurile și cuvintele rele. 5M 600.2

Nu sunt destule cele ce au loc în jurul nostru ca să ne arate primejdiile care ne asaltează pe cale? Oriunde am privi, vedem naufragiul omenesc, altare familiale neglijate, familii destrămate. Există o stranie abandonare a principiului; o cădere a standardului moralității; păcatele se înmulțesc cu repeziciune, ceea ce a făcut ca judecățile lui Dumnezeu să fie revărsate asupra pământului la potop și cazul nimicirii Sodomei prin foc. Ne apropiem de sfârșit. Dumnezeu a suportat mult timp perversitatea omenirii, dar pedepsirea lor nu este nicidecum nesigură. Cei care mărturisesc a fi lumina lumii să se depărteze de orice nelegiuire. Noi vedem astăzi manifestarea aceluiași spirit împotriva adevărului care a fost văzut și în timpul Domnului Hristos. Căci, lipsindu-le argumentele biblice, cei care dau la o parte Legea lui Dumnezeu vor fabrica argumente false, care să-i susțină și să-i înșele pe lucrători. Ei au făcut lucrul acesta Răscumpărătorului omenirii, vor face lucrul acesta și urmașilor Săi. Presupunerea că noi nu avem nici cea mai mică temelie a credinței noastre va fi prezentată ca fiind adevărată. 5M 601.1

Dumnezeu a binecuvântat poporul Său păzitor al poruncilor Sale și toată opoziția și falsurile ce pot fi aduse împotriva lor nu vor face decât să întărească pe aceia care stau hotărâți în apărarea credinței care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna. Dar dacă cei care mărturisesc a fi depozitarii adevărului lui Dumnezeu devin călcători ai acestei Legi, protecția Sa va fi retrasă și mulți vor cădea din cauza perversității și a destrăbălării. Atunci, într-adevăr, nu vom fi în stare să stăm în fața vrăjmașilor noștri. Dar, dacă poporul Său rămâne despărțit de lume, ca o națiune care trăiește în neprihănire, atunci Dumnezeu va fi apărarea lor și nici o armă îndreptată împotriva lor nu va reuși să-i atingă. 5M 601.2

Având în vedere primejdiile acestui timp, noi, ca popor al lui Dumnezeu, păzitor al poruncilor Lui, vom îndepărta oare dintre noi orice păcat, orice nelegiuire și orice perversitate? Femeile care mărturisesc adevărul să nu aibă oare un control strict asupra lor, ca să nu îngăduie nici cea mai mică familiaritate? Ele pot închide ușile ispitei dacă vor avea întotdeauna o rezervă strictă și un comportament corect. Bărbații să găsească un exemplu în viața lui Iosif și să stea ferm la principii, oricât ar fi ispita de puternică. Noi dorim să fim puternici pentru ceea ce este drept. Cei din jurul nostru sunt slabi din punct de vedere al puterii morale. Ei au nevoie să fie în compania acelora care sunt hotărâți și ale căror inimi sunt strâns legate cu inima Domnului Hristos. Principiile fiecăruia vor fi puse la probă. Dar sunt și dintre aceia care merg spre ispită asemenea unui nebun la casa de corecție. Ei invită vrăjmașul să-i ispitească. Se descurajează, slăbesc în ceea ce privește puterea morală, iar rezultatul sunt rușinea și confuzia. 5M 601.3

Înaintea unui Dumnezeu sfânt, sunt de condamnat aceia care mărturisesc a sta în apărarea Legii Sale și cu toate acestea violează preceptele ei. Ei aduc un reproș asupra cauzei prețioase a lui Dumnezeu și dau împotrivitorilor adevărului ocazia de a triumfa. Niciodată n-ar trebui ca semnul de deosebire dintre urmașii Domnului Isus și urmașii lui Satana să fie șters. Există o linie clară, trasată chiar de Dumnezeu, între lume și biserică, între păzitorii poruncilor și călcătorii ei. Ei nu se amestecă laolaltă. Ei sunt tot așa de deosebiți ca și miezul zilei față de miezul nopții — deosebiți în ceea ce privește gustul, scopurile, căile pe care le urmează și caracterele lor. Dacă cultivăm iubirea și temerea de Dumnezeu, atunci vom evita chiar și cea mai mică apropiere de nelegiuire. 5M 602.1

Fie ca Domnul să atragă suflete la El și să le dea în mod individual un simțământ al responsabilității lor sacre de a forma astfel de caractere, încât Domnului Hristos să nu-I fie rușine să-i numească frați. Ridicați standardul și apoi binecuvântarea cerului va fi rostită asupra voastră în ziua aceea, în care fiecare om va primi o răsplată după faptele pe care le-a făcut în trup. Cei care lucrează pentru Dumnezeu trebuie să trăiască frumos, ca în fața Sa, și să se dezvolte în mod continuu în caracter, în adevărata virtute și în evlavie. Mintea și inima lor trebuie să fie atât de pline de Spiritul lui Dumnezeu și așa de pătrunse de sfințenia soliei pe care o au de vestit, încât fiecare gând, fiecare acțiune, fiecare motiv să fie mai presus de cele pământești, de cele senzuale. Fericirea lor nu va consta în satisfacerea a ceea ce este interzis și egoist, ci în Isus și în iubirea Lui. 5M 602.2

Rugăciunea mea este: “O, Doamne, unge ochii poporului Tău, ca ei să poată face deosebire între păcat și sfințenie, între pângărire și neprihănire și să poată, în final, să fie biruitori.” 5M 603.1