Istoria Mântuirii

65/232

Primejdia idolatriei

Dumnezeu voia să-i păzească pe copiii lui Israel de idolatrie și de aceea le-a spus: “Să nu faceți dumnezei de argint și dumnezei de aur, ca să-i puneți alături de Mine; să nu vă faceți alți dumnezei.” Ei se aflau în primejdia de a imita exemplul egiptenilor și de a-și face chipuri care să-L reprezinte pe Dumnezeu. IM 142.3

Domnul i-a spus lui Moise: “Iată, Eu trimit un înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum și să te ducă în locul pe care l-am pregătit. Fii cu ochii în patru înaintea Lui și ascultă glasul Lui, pentru că nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu este în El. Dar dacă vei asculta glasul Lui și dacă vei face tot ce-ți voi spune, Eu voi fi vrăjmașul vrăjmașilor tăi și potrivnicul potrivnicilor tăi. Îngerul Meu va merge înaintea ta și te va duce la amoriți, hetiți, fereziți, cananiți heviți și iebusiți și-i voi nimici.” Îngerul care mergea înaintea lui Israel era Domnul Isus Hristos. “Să nu te închini înaintea dumnezeilor lor și să nu le slujești; să nu te iei după popoarele acestea în purtarea lor, ci să le nimicești cu desăvârșire și să le dărâmi chipurile. Voi să slujiți Domnului, Dumnezeului vostru și El vă va binecuvânta pâinea și apele și voi depărta boala din mijlocul tău.” Exod 23, 24.25. IM 142.4

Dumnezeu voia ca poporul Său să înțeleagă că numai El trebuia să fie obiectul închinării lor; și că, atunci când aveau să înfrângă națiunile idolatre din jurul lor, ei nu trebuia să păstreze nici un chip la care se închinau acestea, ci să le distrugă cu desăvârșire. Multe din aceste zeități păgâne erau foarte scumpe și frumos lucrate, ceea ce-i putea ispiti pe cei care fuseseră martori la închinarea la idoli, atât de obișnuită în Egipt, chiar să privească aceste obiecte neînsuflețite cu oarecare respect. Domnul voia ca poporul Său să știe că tocmai din cauza idolatriei acestor națiuni, care le condusese la tot felul de nelegiuiri, avea El să-i folosească pe israeliți ca uneltele Sale pentru a-i pedepsi și a-i distruge pe dumnezeii lor. IM 143.1

“Voi trimite groaza Mea înaintea ta, voi pune pe fugă pe toate popoarele la care vei ajunge și voi face ca toți vrăjmașii tăi să dea dosul înaintea ta. Voi trimite viespile bondărești înaintea ta și voi izgoni dinaintea ta pe heviți, cananiți și hetiți. Nu-i voi izgoni într-un singur an dinaintea ta, pentru ca țara să n-ajungă o pustie și să nu se înmulțească împotriva ta fiarele de pe câmp. Ci le voi izgoni încetul cu încetul dinaintea ta, până vei crește la număr și vei putea să intri în stăpânirea țării. Îți voi întinde hotarele de la marea Roșie până la marea filistenilor și de la pustie până la râu. Căci voi da în mâinile voastre pe locuitorii țării și-i vei izgoni dinaintea ta. Să nu faci legământ cu ei, nici cu dumnezeii lor. Ei să nu locuiască în țara ta, ca să nu te facă să păcătuiești împotriva Mea; căci atunci ai sluji dumnezeilor lor și aceasta ar fi o cursă pentru tine.” Exod 23, 27-33. Aceste făgăduințe ale lui Dumnezeu față de poporul Lui, erau condiționate de ascultare. Dacă ei Îl vor sluji pe Domnul fără rezerve, El va face lucruri mari pentru ei. IM 143.2

După ce Moise a primit judecățile de la Domnul și le-a scris, precum și făgăduințele condiționate de ascultare, Domnul i-a spus: “Suie-te la Domnul, tu și Aaron, Nadab și Abihu și șaptezeci de bătrâni ai lui Israel și să vă închinați de departe, aruncându-vă cu fața la pământ. Numai Moise să se apropie de Domnul; ceilalți să nu se apropie și să nu se suie cu el. Moise a venit și a spus poporului toate cuvintele Domnului și toate legile. Tot poporul a răspuns într-un glas: ‘Vom face tot ce a zis Domnul.’” Exod 24, 1-3. IM 144.1

Moise nu a scris cele Zece Porunci, ci judecățile pe care voia Dumnezeu ca ei să le respecte și făgăduințele făcute cu condiția să-L asculte. El le-a citit poporului, iar ei și-au luat angajamentul să asculte toate cuvintele pe care le spusese Domnul. Moise a scris apoi angajamentul lor solemn într-o carte și a adus Domnului o jertfă pentru popor. “A luat cartea legământului și a citit-o în fața poporului. Ei au zis: ‘Vom face și vom asculta tot ce a zis Domnul.’ Moise a luat sângele și a stropit poporul zicând: ‘Iată sângele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul acestor cuvinte.’” Poporul a repetat promisiunea solemnă de a face tot ce spusese Domnul și de a asculta de El. IM 144.2